95,170 matches
-
dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/ deasupra blugilor strâmți?// toți clipim/ de parcă urmează să iasă soarele/ și nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă" (Cine nu vede?); "o elevă îi citește alteia/ un articol dintr-o revistă de modă/ când îl termină/ râd amândouă și se uită curioase la poze/ pantofi fuste taioare rochii pardesie pălării costume de baie/ se perindă
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
de baie/ se perindă prin fața lor/ ca la o paradă// după ultima pagină/ fetele închid revista/ și se ridică/ atunci văd șansele mari/ ce stau să le iasă din blugii XXL/ de a deveni creatoare" (Marile șanse). Un joc de priviri observăm în mai multe dintre aceste filme rulate în Cinema la mine-acasă. Poetul-actant, autor și totodată personaj în propriul discurs, stă la o masă de restaurant sau de cafenea și se uită, pe deasupra ziarului, printre paharele din față, la: o
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
pălăriile cu boruri largi, e de înțeles reținerea visătorului cuceritor. În alte cazuri, relativ benigne, trecerea la fapte ar fi mai ușoară, dar ea ar încheia, volens-nolens, scrierea poemului în curs. Așa însă, în acest echilibru al schimbului neangajant de priviri, toată lumea pare mulțumită. Tânărul autor de versuri își poate construi diferite scenarii pentru viitoarele lui filme interioare, rămânând totodată pe scaunul și la masa creației. Iar focoasa țigancă, tânăra mamă, doamna răsfoind o revistă, cuplul ce intră în scenă pot
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
politic. Ochiul ager al prozatorului este foarte atent la detalii și observă inadvertența dintre stilul zeflemist al lui Adrian Năstase și rigorile comportamentale pe care ar trebui să le presupună statutul de prim-ministru din vremea respectivă. Ceea ce cu o privire superficială mulți au luat drept mostre de umor (nu discut calitatea acestuia), devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le preia scrierile, destinul bărbaților lor. (Vezi Ghighi M., Lena P., ca și soția lui Lev Tolstoi). Ele, care nu au avut
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
oarecum, în privința firii complicate, a imaginației care pierde contactul cu realitatea. Dar nici aceste puține asemănări nu garantează existența vreunor legături de sânge. Ea este solidă, de nezdruncinat, cu umerii lați și cu o ținută mândră, femeie-bărbat, cu excepția fragilității din spatele privirii. Disprețul pe care mi-l arăta mă umplea de un asemenea respect încât, în copilărie, nu reușeam s-o privesc din față. Pare să fi avut un caracter opus celui al soțului ei. Cum rațiunile amorului nu țin seamă de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
interior cravata tăiată bucăți. Presupun că temperamentul dur al soției lui i-o fi accentuat vocația boemă. Când revenea acasă în zori, beat criță și excesiv de politicos, pentru că vinul îl făcea să devină rafinat, Catarina își ascundea mânia în spatele unor priviri blânde, în maniera pe care femeile de ancestralitate arabă o folosesc cu o artă neîntrecută. Ea însăși avea să-mi spună, ani de zile mai târziu, ce mândră era de dominația exercitată asupra bărbatului ei, și-mi recomanda precauție ca să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Șoimului) pierdut în pâclă, pete albe de case, un acoperiș văruit pe acolo spre Azenhas do Mar (Morile de Apă ale Mării). În zilele senine se vede Pedra de Alvidrar (Piatra lui Alvidrar) ițindu-se din marea în care îmi pierd privirea. Am început să reconstruiesc un vechi adăpost al pelerinilor, ca să-mi petrec iarna acolo. Munca manuală mă obosește și mă face să uit de altele mai plăcute, în care de asemenea am asudat, perfecționându-mi arta. De nimic altceva nu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar personajele cărții. Firește, în spatele acestor lamentări se simte privirea ironică adresată de autor cititorilor: "Dar Paul Bárány, gândi Iștvănescu, pare a ști ceva despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul ei. Că bine
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
lobotomizarea și la sădirea microbului fricii în fiecare familie și în fiecare individ. Există printre noi câteva ființe care întrupează, la modul violent, aceste ipostaze ale comunismului. Culmea nesimțirii e că apar la televiziuni, își debitează cu volubilitate lozincile, sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați în costum negru, cu vestă neagră, pantofi negri și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni. Ritualul își schimbă ritmul, pașii, sensul. Îmi pare că un fel de exorcizare s-a încheiat pentru ca taina rugăciunii și ritualul ei, de data
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
cu un potențial uriaș, pe care am văzut-o la Sf.Gheorghe în roluri atent făcute, unul remarcabil fiind Lucky din Godot-ul" lui Tompa. Am urmărit-o fascinată fiind de tot ce face aici. Aproape cu fanatism. Impecabil. Fiecare săritură, privire, ritmul, durerea, fiecare cățărare sau prăbușire, energia cu care își însoțește expresivitatea corpului, mimica nu scade nici o secundă din intensitate. Smerenie și umilință, exercițiu, exercițiu, performanță. Un rol ca B. Cred că i se cuvenea lui Dimeny Aron, un actor
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Stranietatea, neliniștea, raportul diferit cu Soția, cu Corul, de pildă, sînt accente majore care îi definesc personajul, interpretarea. B.mi se pare rolul care îi precizează, artistic, stilistic, identitatea, maturizarea. Personajul său este încărcat de dedesubturi, de paranteze nerostite, de priviri care te duc departe, departe. Noaptea este lungă. Dar cu lumină. Rugăciunea salvează.
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
care, într-un fel sau altul, redeșteptau tocmai un asemenea tip de gîndire. în pofida acestui fapt, care este doar aparent paradoxal, Baba s-a întors către formele gîndirii occidentale, către viziunile puternice ale nordului și, finalmente, către un tip de privire mult mai familiar unui mediu catolic. Altfel spus, el și-a asumat, însingurat și, evident, în contratimp, o filosofie antropocentristă, o disciplină clasică și o formă de gesticulație eroică. Aproape că nu este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
cum citește un chirurg ? Este, la lectură "bisturiul critic" (cum spun uneori criticii literari) la fel de precis ca la operație ? În general chirurgul citește puțin. Chiar medicină citește prea puțin, mai puțin decât, să zicem, internistul. Asta ca impresie generală, o privire din avion, cu corectura că există, desigur, excepții notabile, între care pe una ați menționat-o deja: Profesorul Setlacec. Altele, care îmi vin acum în minte, ar fi profesorul Dan Rădulescu sau doctorul Alexandru Bucur de la Spitalul de Urgență din
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
cred că sunt destul de mulți și destul de rezistenți. Poate. Îi întâlnești într-o vizită, îi întâlnești ca pacienți, uneori prin librării și, mai ales, la faimoasele Târguri de carte. Aici îi poți recunoaște după cât de mult stau pe la standuri, cu priviri pofticioase. Nu știu dacă mai există edituri preocupate de edițiile ieftine; nici nu știu dacă astăzi mai este rentabilă, deci posibilă, o colecție de literatură bună la prețuri cumsecade. În Germania cartea este scumpă. Există însă și o editură , "Reclam
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era spiritul muntelui și fiecare fir de iarbă, erau licuricii și transformarea absolut senină a căldurii ce apărea în prezența Iasomiei, cu privirea ei zăpăcitoare, era energia nebănuită care se aduna în munții de apă ce aruncau stropi dincolo de pereții rocilor, erau razele de lumină, foșnetul palmierilor, crengile copacilor mișcători și chiar agila panteră imprevizibilă, erau minunile fantastice ale lumii, era acest izvor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
știam dacă vorbește sau nu. Însă el a vorbit la un moment dat, ceea ce, bineînțeles, nu m-a mirat deloc. Eu mă numesc Regele Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
nu m-a mirat deloc. Eu mă numesc Regele Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
feed-back-ul. a. Observația În procesul consilierii observăm:așezarea subiectului pe scaun;starea sa de liniște sau de neliniște;numărul gesturilor făcute și acordul sau dezacordul acestora cu limbajul verbal folosit (congruența sau necongruența); caracteristicile vocii, tremurul vocii, pauzele în vorbire;privirea subiectului educațional: ocolită, directă, topica verbală folosită; toate acestea în relație cu problema, cu situația și cu personalitatea de ansamblu a subiectului educațional. b. Conversația Dintre toate tipurile de convorbire, discuția liberă, interviul semistructurat ca și reflexia vorbită sunt cele
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre cu pene frumos colorate, ciocul ascuțit care se sprijinea în coada tare și ciocănea cu ciocul în scoarța copacului, apoi asculta răspunsul acestuia. Ei, părule, cum te simți azi? Mulțumesc, doctore, bine. Dar
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-am înțepat, dar nu m-am descurajat. Am urcat până lângă minunea moale. Am privit înăuntru. Între pene și puf se ascundeau patru ouă verzui ca niște bomboane de mentă. Am întins mână să iau
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a așeza o treaptă la statuia intransigenței partinice, la noile statui ale țîrcovnicilor". Iar pentru a ne da seama cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite deținuților de conștiință, victime ale sacrosanctei "lupte de clasă": "Văzusem generali scormonind după coji de cartofi și mă cutremurasem. Văzusem deținuți sorbind tărîța caldă a porcilor, pregătită de Moș Bâră, bătuți cu biciul de gardianul Mayer, care
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt absolut uimitoare. Realitatea e fărâmițată și tocată de o privire obosită, care proiectează asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]