4,867 matches
-
face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la ultimele pagini. Tocmai citesc relatarea ultimului meu vis, cel cu Spaniolu, Pușcărie și Gămălie. Deodată tresar. Descopăr o diferență, în sfârșit descopăr o diferență. Una considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și apoi Anul Nou, dar așa-i Anul Nou, și apoi începe iar Crăciunul, și apoi care An Nou să mai fie? Să fie o dată o lege, adică să sărbătorim o dată, că doar suntem români! De ce stă băietul meu în pușcărie? Pentru comuniști. De ce nu-i dau drumul? Se tem că le ia fotoliul cel moale? Pe el , lasă-l să stea pe scândură! Cum dorm eu pe scândură așa îl lasă și pe el... Nu știu ce oi face mai departe. Trebuie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aici este Moscova cu Smirnov și apoi mai sunt și la noi, toți acum sunt prin ambasade, prin America, Franța, doar ei au fost cei mai mari comuniști, acuma îs mari, sunt ambasadori, iar tu, Ilie, stai acolo, stai în pușcărie! Eu așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Am auzit la radio abia la 30 iulie că a murit tata. El deja era îngropat. Bandiții aceștia de la Tiraspol au știut, dar nu mi-au spus nimic. La mine în principiu totul este normal. Dacă poți spune că în pușcărie este normal. Cu sănătatea o duc tot normal. Când le dau voie vine la mine Nina și Olea. Tania este la București la învățătură. Te-am auzit de mai multe ori vorbind la radio București. Ultima dată te-am auzit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Bălți, la data de 27 martie 1999, ora 7,30. La Taxobeni o găsim pe măicuța Natalia distrusă moral și fizic. Aflase vestea că fiul ei Ilie fusese bătut în celula sa, celula nr. 13, celula condamnaților la moarte de la pușcăria din Tiraspol. De fapt, totdeauna când i se întâmpla ceva lui Ilie, măicuța Natalia știa, presimțea totul. La veștile pe care le aduceam primeam adeseori un răspuns ferm: “știu, știu. Asta mi s-a arătat.” Mă uimea de fiecare dată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Doina Boghian și toți de la Suceava și oamenii aceea care au pus la dispoziție bani și mașini, mi-au pus bani în buzunar, și fetei i-au dat. Mulțumesc Domnului și Maicii Domnului! Maică Preacurată, scoate-mi Doamne copilașul din pușcăria cea grea, să se ducă să lucreze undeva! știi, eu cu totul mă simt distrusă. Vin copiii ăștia și spun: <nu plânge mămucă, nu plânge!> Cum să nu plângi când știi că arde în foc! Mi-a pus băietul televizorul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-l mai văd o dată, să-l mai văd o dată (plânge)! Copilașul cela crescut cu măliguță și cu cir, și l-am învățat să fie om și la urmă la ce a ajuns! La ce a ajuns, el stă în pușcărie, iar vinovații stau pe scaune moi! Să-mi facă vâzul, să mă duc să-l văd! I-a înrăit! știu, știu de toate, că i-a înrăit!” „Este mai mare voința lui Dumnezeu” „Ei, dar cum mi-a spus doamna
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
până la orele 16,30 nu stătuse la masă și nici nu făcuse o baie. Da!... Nu făcuse o baie timp de 9 ani de zile. Nu i s-a permis să facă o baie. Acesta este raiul sovietic, bolșevic... în pușcărie, așa cum ne-a mărturisit, băile sale erau dintr-o sticlă de plastic de doi litri, pe care și-o turna peste corp. Ilie Ilașcu face prima baie adevărată, după 9 ani, la 5 mai 2001, orele 16,30. La orele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
litri, pe care și-o turna peste corp. Ilie Ilașcu face prima baie adevărată, după 9 ani, la 5 mai 2001, orele 16,30. La orele 17,00, el apare în alte haine decât treningul albastru cu care venise din pușcăria rusocomunistă din Transnistria. Soția i-a pregătit cartofi prăjiți, prima masă în libertate a patriotului român Ilie Ilașcu. Bem un pahar de șampanie, adus de noi, cei veniți să-l vedem. Ilie Ilașcu abia reușește să guste din cartofi, că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cartofi, că este sculat de la masă, asaltat de către ziariști, reporteri de televiziune, astfel că masa se amână. Mă întrebam unde au stat ascunși acești ziariști 9 ani de zile? De ce n-au fost așa de vehemenți cât a stat în pușcăria transnistreană? însoțit de ziariști, înconjurat de pază, Ilie Ilașcu, împreună cu soția sa, pleacă la Pro TV Chișinău, pentru emisiunea în direct de la orele 19,00. Tot în seara zilei de 5 mai 2001 a sosit o delegație a Partidului „România
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
luptat cu arma în mână, a fost torturat și a stat în fața plutonului de execuție și în închisoare, atâția ani, unica sa locuință în țară! Poate politicienii noștri cred că patriotul întregului neam românesc Ilie Ilașcu are încă adresa la pușcăria din Tiraspol, în Transnistria? Opriți demența politicienilor! Constantin CHIRILĂ, Iași, 12 mai 2005 („Literatura și Arta”,14 iulie 2005, Chișinău,”Ginta Latină”, Iași) La Iași se află o familie cu totul și cu totul deosebită, familia prof. Ioan Alexa. Dumnealui
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a cerut să fiu de față la discuția de principiu pe care voia s-o poarte înaintea examenului cu profesorul miop și buhăit. „După cum probabil știți - i-a zis Radu când am rămas numai noi trei în cancelarie -, am făcut pușcărie din motive politice. Deși am fost închis opt ani, păstrez aceleași convingeri, ca în ziua în care am fost arestat. Deoarece nu-mi pot permite să capăt altă notă decât zece, am învățat cursul dumneavoastră pe de rost. Vă propun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lor au produs un rău și mai mare decât operele oportuniștilor, deoarece aveau funcție publică, de rechizitori. Scrierile „de directivă“ ale câtorva critici tineri numiți la repezeală directori ai artelor în minister și profesori universitari au și trimis artiști la pușcărie, dar pe cei mai mulți i-au nenorocit blocându-i la achizițiile statului, la comenzi și împiedicându-i să expună. Printre acești torționari oficiali ai culturii, cea mai hotărâtă era o femeie. N-a apucat să instituționalizeze răul decât vreo cinci ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ei, nu și nu: cumpără zilnic pâine, bulion, cartofi și ceapă, ca și cum caviaru’ le-ar sta-n gât. La caviar nu sunt câștiguri. A umblat unul cu un talon magic fals, l-au prins și a încasat opt ani de pușcărie. O să se sature mâncând opt ani numai caviar. Iar bieții proprietari de malluri se uită ca proștii la magazinele goale și dau unul după altul faliment. Să se învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-ți garantează și stabilitatea afectivă. Tot omul are o definiție a prieteniei, pornind de la un „Hai noroc și să trăim!“ rostit când ciocnește halba de bere la crâșmă cu „pretenii“ și încheind cu frăția de cruce practicată cu briceagul în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la acei ani în care am ratat, din cauză că n-am talent la amiciții, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
precis avusese zeci de amante, fiindcă altfel nu s-ar fi chemat bărbat, i-a spus: „Ce proastă am fost! Trebuia să te înșel și eu! Nici nu știi câți m-au curtat. Ce câștigam dacă te omoram? Intram la pușcărie și se bucurau târfele tale“. „Poate că n-ar fi fost rău“, a răspuns domnul Capră, replică la care doamna Capră a simțit că-și regăsește sentimentele din tinerețe și a luat foc: „Aha, vroiai să mă prinzi cu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
împreună cu alți ciumați în nou-înființata clasă a II-a D. Îți dădeai seama imediat că era ceva dubios cu a II-a D, după numele de familie ale copiilor. Semănau cu acelea ale dușmanilor poporului, judecați sumar și trimiși în pușcării, de care, în 1953, erau pline toate ziarele. „În ce bancă am voie să stau?“, a întrebat Brăduț. Învățătoarea, care și ea avea un nume nu tocmai muncitoresc, deoarece, deși se chema Marin, se mai chema și Ortanza, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Cine-și băga scaunul în nișă și o bloca urma să fie luat la întrebări: „Aha, înseamnă că tu chiar așteptai să-l vezi pe marele nostru conducător pe catafalc, ca să te ascunzi de colectiv în nișa lui! Pașol la pușcărie, dușman al poporului ce ești!“ Într-o dimineață, proiectanții l-au găsit vârât în nișă, cu scaun cu tot, pe colegul lor Fâneață Ion. Nea Nelu își vedea de-ale lui, de parcă se născuse acolo. De la ușă, nu-l vedeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai puțină ironie și mult mai multă teamă de necunoscut, deoarece, la numai o săptămână de la discretul incident între spionii blocului, domnul Coteț s-a trezit cu un control fiscal la sânge, care l-a și băgat doi ani la pușcărie. De unde să fi știut bietul domn Coteț că, așa cum la civili există contabili turnători, și la spioni există civili contabili. Zidul fără porți La Brăila, pe o stradă mai puțin frecventată, care pleacă din centrul orașului, se ridică un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi dați carte poștală să scriu acasă pentru ca cei din familie să angajeze un doctor onest și obiectiv care să mă controleze, dacă nu acum în momentul acesta sar la geamurile voastre și le sparg și țip și tulbur toată pușcăria voastră”. În acel moment anchetatorul desfrânat la faptă și la vorbă n-a mai implicat în anchetă un asemenea subiect. Partea finală a anchetei s-a referit la: „Ai zis că vin americanii ca să vă scape de comuniști, ai zis
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
regimului socialist din țară și venirea la putere a vârfurilor catolicismului care să promoveze cultura catolică în țară”. Sunt mulțumit că începând mai ales din februarie 1990, contribui la promovarea școlii catolice. În 1978-1979 am mai dat o relatare în legătură cu pușcăria făcută de mine și de situațiile din detențiile comuniste din România, relatare pe care am depus-o la Biroul Caritas din Königstein din Germania. La acea dată memoria mea reținea mai bine faptele. După Revoluția din decembrie 1989, sora mea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Fr. Apostol Ștefan (Viața, aprilie-mai 1946) 3. PR. PETRU BĂCĂOANU autobiografie Răspuns la investigația parlamentară privind libertatea cultelor religioase în România Răspunsurile pe care trebuie să le dau la secțiunea întâi a chestionarului, mă obligă să-mi descriu viața: înainte de pușcărie, în timpul pușcăriei și după pușcărie, pentru a scoate în evidență persecuția la care am fost supus sub regimul comunist. I. Perioada 1948 - 1950 Persecuția suferită în această perioadă a fost o continuă tensiune și amenințare. De ce? Pentru că dacă înainte de regimul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]