4,578 matches
-
s-a echilibrat progresiv, ajungându-se în anul 2004 la o egalitate aproape perfectă (42% vs. 44%), dar în favoarea nostalgicilor. Tendința observabilă pe termen lung este una de revalorizare a trecutului comunist pe măsură ce ne îndepărtăm temporal de momentul zero al răsturnării regimului comunist. Datele indică o crescândă pozitivare retrospectivă a vechiului regim. În general, aprecierile pozitive la adresa fostului regim comunist (i.e., nostalgia comunistă) tind să crească în amploare odată cu trecerea timpului. Chiar dacă aproape jumătate din respondenți apreciază pozitiv vechiul regim comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Barometers" cu informații prelevate din alte sondaje de opinie. Un astfel de sondaj este cel realizat de Biroul de Cercetări Sociale, amintit adineauri ("20 ani de la evenimentele din 1989", 2009). Iată cum s-au distribuit răspunsurile la întrebarea " Socotiți că răsturnarea vechiului regim comunist a fost mai curând... în folosul țării sau în dauna țării?". Tabel 36. Evoluția opiniei publice românești cu privire la utilitatea schimbării de regim din 198932 Anul În folosul țării (%) În dauna țării (%) 1993 58 19 1997 62 21
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
folosul țării (%) În dauna țării (%) 1993 58 19 1997 62 21,5 2009 40,3 35,7 Sursa: "20 ani de la evenimentele din 1989", BCS (Biroul de Cercetări Sociale) 2009 Tabelul de mai sus reflectă evoluția opiniei publice cu privire la oportunitatea răsturnării regimului comunist. Dacă în anii ce au urmat Revoluției din decembrie 1989, majoritatea populației interpreta răsturnarea vechiului regim ca un eveniment benefic pentru societatea românească, în 2009 (la douăzeci de ani după ieșirea din totalitarism), tendința s-a inversat. Procentul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
7 Sursa: "20 ani de la evenimentele din 1989", BCS (Biroul de Cercetări Sociale) 2009 Tabelul de mai sus reflectă evoluția opiniei publice cu privire la oportunitatea răsturnării regimului comunist. Dacă în anii ce au urmat Revoluției din decembrie 1989, majoritatea populației interpreta răsturnarea vechiului regim ca un eveniment benefic pentru societatea românească, în 2009 (la douăzeci de ani după ieșirea din totalitarism), tendința s-a inversat. Procentul celor ce cred în oportunitatea istorică a Revoluției a scăzut dramatic (de la 62 la sută în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2009). Balanța opinională dintre oportunitatea și inoportunitatea schimbării de regim s-a echilibrat simțitor, evoluând dinpre un raport total favorabil interpretării că Revoluția a fost "în folosul țării", către o distribuție relativ egală între aceștia și cei ce consideră că răsturnarea vechiului regim a fost "în dauna țării" (40,3% vs. 35,7%). Poate cea mai spectaculoasă metamorfoză a opiniei publice românești are ca obiect atitudinal cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu, simbolurile fostului regim și încarnările umane ale comunismului. Condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
variantă moderată, a unui "naționalism critic". Pe fondul acestui "consens naționalist" cu valențe duale s-a consolidat memoria națională în interbelicul românesc, absorbind atât accente fanatice cât și elemente critice auto-reflexive; iv) al Doilea Război Mondial s-a sfârșit prin răsturnarea regimului monarhic ereditar, sămânțat în sistemul politic românesc în 1866, și înlocuirea acestuia cu un regim de "democrație populară" sub conducerea comuniștilor instalat prin presiunea tancurilor sovietice staționate pe teritoriul României. Sub înrâurirea doctrinei internaționalismului proletar și a patriotismului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
senzațional, a rămas în arhiva lui Ioan Scurtu și s-a publicat abia prin anii 80 ai secolului trecut (și nu i s-a dat importanță până la descoperirea, de către noi, a referințelor de presă de mai sus). Chiar de o răsturnare de guvern nu este cazul să vorbim, dar incidentul parlamerntar este semnificativ. Exact după această dată de 13-14 ianuarie 1889 nu se mai știe nimic despre Eminescu. Vedeți cum zice doctorul Vineș: „Cu câteva luni înainte de a intra în Institutul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este ea, și cum ar trebui să fie. El face o comparație între starea decăzută în care se află și cea pe care a avut-o în casa părintească. în momentul acela, se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în acel moment, el își vede vechile simțăminte spulberate, fostele idealuri ca fiind frivole, tot entuziasmul de altădată epuizat de clocotul vieții ușoare, și le înțelege ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sunt persistente în timp, căpătând, din acest motiv, cu ușurință, valoarea unei certitudini. Totuși, atunci când individul se confruntă să spunem cu niște situații traumatice (ce declanșează intense, persistente și răscolitoare trăiri emoționale), ele sunt puternic zduncinate și putem asista la răsturnări/restructurări radicale, fundamentale. În atare condiții, postulate de genul să zicem "sunt un tip capabil", "sunt competent/ă" "viața este minunată", "nu mi se poate întâmpla nimic grav", "totul este sub control", sau "toată lumea mă iubește", "pot să am încredere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
secolul al XIX-lea J. Falret, V. Magnan, A..Morel, B. Ball, iar în Germania de E. Kraepelin, acesta din armă fixând și „cadrele nosologice” fundamentale la care se vor raporta toate clasificările diagnostice viitoare ale bolilor psihice. O nouă „răsturnare” se va produce la sfârșitul secolul al XIX-lea când S. Freud medicalizează pasiunile transformându-le în pulsiuni pe care le localizează în inconștient făcându-le responsabile de starea de sănătate sau de boală psihică a individului. Psihanaliza va aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca și F. Raymond, subliniind prin aceasta etiopatogenia psihologică a nevrozelor. La rândul său, P. Janet subliniază natura psihogenă a nevrozelor, în opoziție cu cea de tip organogenetic, pe care o consideră a fi specifică psihozelor. O contribuție importantă, adevărată „răsturnare revoluționară”, a reprezentat-o teoria psihianalitică despre nevroze. S. Freud, de pe pozițiile modelului de gândire psihanalitic, distinge două grupe principale de tulburări psihice: a) Nevrozele actuale (neurastenia, ipohondria, nevroza de angoasă), în raport cu tulburările recente ale vieții instinctuale; b) Psihonevrozele sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problema integrării sociale a acestuia sub toate aspectele sale (familie, școală, profesiune, societate). Centrul de greutate se mută din sfera medico-psihiatrică în sfera socio-pedagogică. „Discriminarea” medico-psihologică este înlocuită de noile „concepte-atitudini”: „diferit”, „divers” sau de „unitate în diversitate”. Este o răsturnare a modului de a considera „normalitatea” și „anomalia”, nu din punct de vedere medical și psihologic, ci din punctul de vedere al „integrării socio-pedagogice”. Deficientul mintal este o persoană care beneficiază de un regim special de măsuri psihopedagogice, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
i se oferă din partea mass-mediei. Imagologia persoanei umane, va domina aspectul formal-extern al acesteia, sfârșind prin a o reduce exclusiv la aceasta. Ea este autentică, dar ireală, întrucât anulează sau reprimă identitatea interioară de fond a individului. Asistăm la o răsturnare valorică a tipurilor umane: eroii sunt înlocuiți de celebrități, vedete, staruri, idoli; literatura de publicațiile informative-publicitare (digests); idealurile de clișee. Peisajul social se va transforma într-o lume de iluzii. În locul culturii superioare, care cultivă valorile autentice, se va instaura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aspectele sale multiple fac ca aceasta să reprezinte o temă care, dincolo de dimensiunea sa medicală, interesează filozofia, științele morale, religia, cultura și sociologia. Definirea nebuniei pare, din considerentele de mai sus, extrem de dificilă sau aproape imposibilă. Ea este „ruptura” sau „răsturnarea” umanului. O „altă imagine” a omului. Un „alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul, medicalul. Nonsensurile sunt bine compartimentate. Răsturnarea lui Cuza de la 11 februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele trei măsuri: ...nu mai plătește niminea bir... fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate... se face și lege de murături (Actul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n sus și ai visat cine știe ce. (Actul I, Scena III) Importantă și decivisă pentru acest moment din desfășurarea proiectului dramatic a lui Caragiale este răsturnarea de situație de către Efimița. Această „răsturnare aristotelică“, cum o numește același Mircea Tomuș, se poate explica numai cu ajutorul ansamblului complet al nivelului de ficțiune pe care Leonida l-a creat în dialogul său cu Efimița pe tot parcursul piesei. Pasivitatea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n sus și ai visat cine știe ce. (Actul I, Scena III) Importantă și decivisă pentru acest moment din desfășurarea proiectului dramatic a lui Caragiale este răsturnarea de situație de către Efimița. Această „răsturnare aristotelică“, cum o numește același Mircea Tomuș, se poate explica numai cu ajutorul ansamblului complet al nivelului de ficțiune pe care Leonida l-a creat în dialogul său cu Efimița pe tot parcursul piesei. Pasivitatea lui Leonida este sursa unei noi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
certitudinea acesteia, gazeta este cea care trebuie să decidă și să dezlege misterul. Când nu mai este altceva de așteptat decât confruntarea directă dintre necunoscutul înspăimântător de afară și protagoniștii terorizați dinăuntru, Caragiale introduce, prin câteva mișcări teatrale, o nouă răsturnare a dramei: e slujnica, Leonido, Safta, anunță Efimița care își reia rolul de garant al realului. Safta aduce lumina peste misterul nopții terorizate de spaimă și, totodată, căldura confortului sub protecția realului. La întrebarea stăpânei: Ce-i afară, Safto?, ea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul cu încetul se produce o răsturnare de situație: "Este imposibil ca acuzatul să nu fie asasinul" devine "e posibil ca acuzatul să nu fie criminalul". Realitatea este învinsă de un posibil, un băiat de 18 ani este salvat de la scaunul electric. Non-imposibilul inițial îl ucidea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o ființă ciudată, fapta lui e de neînțeles, gîndea domnul de Frilair, și nimic nu trebuie să rămînă de neînțeles pentru mine..." Putem accepta și o altă viziune, mai modestă, mai deschisă, deși mai puțin liniștitoare. Nu e, oare, această răsturnare de situație manifestarea libertății umane? Imposibilul care începe să-l locuiască pe Julien n-ar putea fi, pur și simplu, inexplicabil? Dorința de a explica ceea ce fac, spun, gîndesc și visează oamenii n-ar fi o negare a libertății? Libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de sine. Dis-de-dimineață, cînd zărește, după vreo 21 de ore de drum, cartierele Romei, admite ceea ce a sfîrșit prin a deveni o evidență, că-i este imposibil să-și refacă viața lîngă Cécile, și imposibil să-și părăsească soția. Această răsturnare de situație e semnul că însăși viziunea asupra propriei ființe, asupra lumii sale și a lumii în general s-a schimbat radical. Nu cumva în timpul crizelor profunde, care ne răvășesc lumea, o întorc pe dos și o fac să se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bărbatul își zice că este imposibil să nu-și refacă viața împreună cu tînăra amantă și cel în care e definitiv convins că-i este imposibil să-și părăsească soția. În timpul călătoriei cu trenul nu face decît să-și imagineze. Iar răsturnarea de situație o resimte profund: nefiind stăpîn pe propriile posibile și imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele unei ființe umane se pot schimba fără să se întîmple nimic în lumea exterioară. Procesul prin care oamenii își creează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]