4,549 matches
-
viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai discretă, dar o plăcere, adică o satisfacție de ordin moral ; fiind totuși în primul rînd o chestiune de stil, austeritatea are negreșit un evident caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost primit. Marta se grăbea. Avea de mers la servici, deși lunea după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. Însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Imposibil. Dacă află revizorul șef că mi-am spălat așa repede batistele de lacrimi, mă dă afară din învățământ! Nu v-ajunge doamnă o victorie? Lăsați-mă să încerc să îmbătrînesc frumos. - Dar nu ai decât 18 ani! - Exact. Dar răutatea celor din jur te pot face să te simți de 100. și am plecat fără să spun bună ziua. De altfel ziua orice zi de întâlnire cu o astfel de femeie ar fi devenit o zi rea indiferent de buletinul meteorologic
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
om drept și cinstit, sunt convinsă că m-ați sunat ca să vă spun că în condițiile știute, mai bine plec din învățământ decât sămi calc demnitatea de om. Sub nici o formă nu voi fi de acord să fac pe placul răutății unui coleg de la care aș66 tept, fiind tânără și fără experiență, un ajutor și nicidecum lovituri ipocrite. - Felicitări, domnișoară. Ar fi trebuit să te naști în Ardeal așa cum eu m-am născut în Dej! În primăvara lui 31, în aprilie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
partid să execute sarcinile trasate, adică acei pioni principali și vistierii tuturor secretelor și ai bunătăților. Fiecare întâmplare povestită este o rană deschisă care încă doare. Evenimentele din ’89 o găsesc pe femeie complet nepregătită, valul de ură și de răutate o spulberă. Deși alungată din funcție de niște persoane aflate la limita moralității, reușește să părăsească în viață acea comună în după amiaza zilei de 23 decembrie 1989. Nu scriam niciodată această carte dacă nu aș fi aflat de pe diferite situri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne-au privit cu ură și ne-au spus cu răceală și răutate încă reținută: 110 S-a terminat cu voi, primărițelor! Puteți să vă cărați pe la casele voastre. Nu vă mai recunoaștem de șefi! A căzut comunismul și voi odată cu el! Abia atunci mi-am dat seama că instructorul nu fusese la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar, de câte ori era nevoie de ea, la orice oră din zi sau din noapte, putea fi chemată și răspundea cu entuziasm la toate solicitările. Secretarul primăriei, un tip încăpățânat, bățos, învățător de profesie, ambițios, cu prestanță și autoritate, mocnea de răutate vizibilă doar arareori diluată, și atunci cu un zâmbet 208 perfid. Afișa superioritate față de angajații primăriei, dar și față de mine, iar ironia nu-i lipsea niciodată. Știa tot ce mișcă în comună, avea oameni în toate satele pe care îi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iubea șefii și avea un soi de devotament pe care puțini oameni îl au. Era aproape imposibil să nu-l placi. Nu mințea decât atunci când i se cerea să o facă și nu adăuga nimic de la el. Povestea, însă fără răutate, cu lux de amănunte, tot ce făceau șefii, unde mâncau, ce beau și ce fumau, cu ce se îmbrăcau și cine îi vizita. Când veneam, îmi spunea și mie tot ce s-a întâmplat, cine a venit, dar întotdeauna avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cazul prototipului "parvenit", procesul devenirii sale nu este o regresiune către maimuță cât spre un alt animal, un humanoid degenerat). Între omul de tip nou preconizat de Ceaușescu și parvenitul acestor ani, descendența, filiația, este directă. Meditez la aceste mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim ceea ce suntem?) Și astăzi ne autoproclamăm, printr-o imbecilitate gazetărească "balcanici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câmp al leproșilor alungați ca niște duhuri necurate din orașele și satele ținutului. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întemeiate socio-filozofico-economic ar fi, trecând "de partea visului". Tonul meu (un prieten m-a dojenit că sunt zeflemitor, dar pe mine mă amuză "zeflemeaua"; în copilărie credeam că zeflemeaua o fi o mâncare gustoasă...)..., deci, tonul meu nu ascunde nici o răutate; este doar "ușor zeflemitor". * Așadar, "de partea visului", ce nostalgii am? Sau cei "de o anumită vârstă" la ce visează? În genere, nu pot fi nostalgic într-un fel care evocă "răul"; dar pot fi nostalgic într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați din lume. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, purtându-și clopotul la gât, să se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câțiva dintre noi neam „descazarmat” cu de la noi putere: ieșeam seara prin gard și dormeam peste drum, unde închiriasem cămăruțe mobilate. La această mizerie fiziologică se adăuga și aceea morală inevitabilă vieții militare românești în actuala ei înfățișare și structură. Răutatea unora dintre ofițeri, mojicia în[n]ăscută a altora și a tuturor „majorilor”, copii de 22-23 de ani care-ți spuneau „mă” și „tu” numai pentru că aveau o tresă de sublocotenent pe umăr, deși „tu” fuseseși student și-ți făceai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Ioan: „La început era Cuvântul, Cuvântul fiind la Dumnezeu Și Dumnezeu deapururi fiind chiar el Cuvântul” - Dar cum pot crede toate-acestea eu? De ce pe-acei însetoșați după dreptate Îi lași mereu să sufere nespus, Când, cu-un cuvânt, întreaga lume răutate O spulberai de mult, de l-ai fi spus? Știu, ne-ai promis la toți o viață viitoare Și celor buni răsplata-n ceruri sus - Dar aș fi vrut-o printre noi, aici sub soare, Cât viața pământească nu s-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
au veselit, Nicicând nu m-au vorbit de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să uit parfumul sărutării Și dragostea să n-o mai cânt. Aș vrea să dorm un veac de-arândul, Să uit de toți ce m-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
complet. Nu frustrările m-au împins spre feminism O.Ș.: Mă întorc la Mihaela Miroiu. Ce ar trebui să nu se ia în seamă când se vorbește de Mihaela Miroiu. Ce nu e Mihaela Miroiu? M.M.: Dacă luăm lista cu răutățile care se spun la adresa mea... Nu sunt o frustrată matern: am un fiu. Nu sunt o frustrată conjugal: sunt măritată de 30 de ani cu același om. Nu sunt o frustrată de prieteni bărbați: cred că proporția prietenilor mei bărbați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
i-au croit drumul spre ea și i-au așezat sarcini atât de grele pe umeri [...]. Viața regretatului ierarh este o evidentă pildă cum azi o asemenea demnitate și slujbă este mai mult o grea jertfă personală pe care uneori răutatea oamenilor o agravează în mod inutil sporind frământările sufletești, neliniștea și reaua dispoziție care cu atâta putere stârnesc boale grele și apropie de mormânt mai ales dacă ai o fire sensibilă cum era a lui. De atâtea ori am avut
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Iarăși birui ura, rodul Satanei... Sosise un veac nou. Așteptam mântuire de la cultură. Atunci izbucni războiul mondial. Nu om contra omului, nu individ contra individului, ci popor contra altui popor, biserici contra altor biserici. Nici urmă de iubire! Ura și răutatea serbau orgii. Și panahida de astăzi pentru fericitul patriarh Tichon din Rusia ne aduce aminte de lucrurile acestea [...]. Iubiților! Astăzi am fericirea să vorbesc în această biserică care poartă numele lui Gustav Vasa. Poporul român are un contemporan al lui
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de ortodocși...ne aduce aminte de începutul mântuirei [...]. În aceste momente de amintiri dulci de mântuire Eu ca Episcop nu pot lipsi din mijlocul vostru [...]. În ziua de astăzi, ca și pe timpul Mântuitorului nostru domnește nemoralitatea, lipsa de credință și răutatea care se poate asemăna cu răutatea și necredința lui Irod [...]. Bogatul nu e mulțumit, săracul se tânguie, stăpânul se plânge asupra slugei...lucrătorul nu e mulțumit cu prețul lucrului, gospodarul cu prețul recoltei. Lumea e o vale de plângeri [...]. Nașterea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
începutul mântuirei [...]. În aceste momente de amintiri dulci de mântuire Eu ca Episcop nu pot lipsi din mijlocul vostru [...]. În ziua de astăzi, ca și pe timpul Mântuitorului nostru domnește nemoralitatea, lipsa de credință și răutatea care se poate asemăna cu răutatea și necredința lui Irod [...]. Bogatul nu e mulțumit, săracul se tânguie, stăpânul se plânge asupra slugei...lucrătorul nu e mulțumit cu prețul lucrului, gospodarul cu prețul recoltei. Lumea e o vale de plângeri [...]. Nașterea lui Hristos la timpul său nu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
prof.dr. Filimon Cârdei a fost o figură aparte. Înalt, zvelt totdeauna impecabil îmbrăcat și cu un simț al umorului foarte fin, te cucerea din primul moment. Avea un anumit tic al feței care era arhicunoscut și pe care, cu oarecare răutate uneori îl așteptam. Nu avea vocație didactică. La cursul de Entomologie, programat pe două semestre, a făcut un singur desen la tablă: o linie verticală fină, care simboliza un ac entomologic. Era un fin cunoscător și observator al naturii, însă
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Familia sa nu era în măsură să plătească o asemenea cifră, destul de considerabilă pentru vremea aceea, iar superiorii seminarului nu au crezut potrivit să preia plata taxei. S-ar putea crede că față de el s-ar fi perpetuat o anumită răutate, dar nu a fost chiar așa. În primul rând, Calabria nu era încă un cleric, ci un simplu licean; pe de altă parte, rectorul, monseniorul Bartolomeo Bacilieri, și ceilalți profesori erau încă perplecși dacă să mai favorizeze ori să supună
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a fi al soldatului Calabria. Nu a știut să recite partea caporalului dur și energic. Dimpotrivă! A fost repartizat repartului celtic (repartul bolilor venerice). Și aici și-a revărsat toată dragostea sa: «Eu nu știam nimic despre răul și răutatea oamenilor», avea să mărturisească mai apoi. Datorită asistenței prelungite pe lângă cei bolnavi și iubirii pe care o demonstra, a căpătat o îndemânare și un ochi clinic profesional. Știa, de exemplu, să spună cu precizie câtă febră avea un bolnav, la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-l cucerise. Se știe că în timpul serviciului militar mulți soldați sunt orientați să facă «experiențe» de viață. Într-o zi, printre ofițeri s-a pornit o discuție cu privire la caporalul Calabria. Își spuneau: «Cum poate un tânăr să rămână necontaminat de răutate și de viciu? Calabria oare nu cumva este vreun șmecher care știe să-și ascundă bine lipsurile sale?». La discuție era prezent și maiorul Darra, care mai târziu va deveni general. El a vorbit astfel: Voi nu puteți să rămâneți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]