5,519 matches
-
luminată“, de M. Blecher (Ed. Aius, Ed. Vinea, 1999), Radu G. Țeposu opina despre „Întâmplări din irealitatea imediată”, în așteptarea unor noi reevaluări ale canonului literar, - „indiscutabil o capodoperă a romanului românesc“. Și mai apoi o explicație a mai slabei receptări de până acum: „Situată sub zodia jurnalului ori a literaturii de frontieră, proza lui Blecher a fost privită ca un experiment insolit, îndeajuns de provocator ca să nu fie ignorat, prea iconoclast ca să fie omologat ca literatură adevărată“. Avangardiștii La o
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
cum ar fi scop. Îi sunau îndeajuns de prost ca să-i displacă poezia. Orice detaliu se poate interpune între operă și cititorul ei. În aceste condiții, nu e de mirare că judecățile diferă adesea complet. Istoria literaturii este și istoria receptării ei contradictorii.
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
cred eu că ne spune ceva despre natura proiectului lui Joyce. Ceea ce ar putea mira însă este faptul că Ulise e pus înapoi în raft în timp ce în căutarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din mica mea experiență în privința receptării romanelor "mari", pot spune că publicul la care vă referiți (adolescentul "nemiop" sau intelectualul care a depășit de mult faza snoabă a existenței lui) e îndeobște la fel de descurajat de Proust ca și de Joyce. Cum se explică așadar discriminarea Dvs.
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
folosindu-se de mecanica ironiei, dar placând-o numai asupra altor mecanici (a emfazei, de pildă), scrisă precis și curat (voi arăta imediat la ce mă refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie să pornească de la schimbarea principiilor editoriale. A afirmat-o cel mai serios exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
etnic al statului român. Cum era de așteptat, textul incriminat a fost supus unei abundente și pasionale discuții publice cu grave implicații sociale. Din punct de vedere lingvistic, situația astfel creată scoate în evidență pericolul ambiguității (cel puțin la nivelul receptării) a textului, ambiguitate de care, în cazul dat, este responsabilă în mare măsură prezența unor termeni că subsidiaritate și devoluție, împrumuturi recente, de uz foarte specializat. Cuvinte "internaționale" de curînd (re)puse în circulație, pentru a satisface cerințe determinate de
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
au fost preluate în grabă și utilizate fără grijă și atenția cuvenită și în textul mai sus menționat. Înțelegînd că vehemență reacție a comentatorilor și a opiniei publice provocată de publicarea "declarației", se explică în mare măsură prin echivocul de receptare determinat cel puțin în parte de prezență în text a unor termeni nefamiliari, redacția revistei "22" (1999, nr. 24) a inițiat o discuție la care au fost invitați să participe cîțiva dintre semnatarii Declarației de la Budapesta (1989), eveniment a cărui
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
și vizează implicarea lui - prin aderenta și susținere a ideilor expuse - în anumite decizii, e de așteptat ca un asemenea text "creator de opinie" să fie prezentat, în condițiile unei intenții sincere și neechivoce, într-o formulare cît mai favorabilă receptării lui de categorii extinse - si inevitabil diferențiate sub aspectul capacității de preluare a informației, de degajare a mesajului - de destinatari. Utilizarea unor termeni tehnici de uz strict specializat, cu o semnificație complexă - profund dependența de corelările semantice interne ale domeniului
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
știm foarte bine. Și o știm de multă vreme. Din Îngerul de ghips, din Bunavestire, din mai noile Amfitrion (trilogia) și Ziua și noaptea (tetralogia). Pe scurt, Calea Nicolae Breban. Romanele acestuia au pus dintotdeauna critica literară în dificultate. Cazul receptării Buneivestiri rămâne, din punctul meu de vedere, cel mai elocvent. Ce s-a observat acolo de către întreaga suflare a comentatorilor a fost, neabătut, efectul de scindare a protagonistului. E adevărat, dincolo de pragul primei jumătăți a cărții, mediocrul merceolog Grobei devine
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
sa repetată că se regăsește mai mult în Julien Ospitalierul, decât în poezia erotică prin intermediul căreia a intrat și în manuale. Este doar o cochetărie de autor cu spirit ludic, căruia îi place să-și păcălească exegeții și să deturneze receptarea? Sau, dimpotrivă, este o afirmație gravă a unui autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul, prin intermediul publicisticii și al
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
interpretarea scriitorului, pe care critica de întâmpinare o produce în succesiune. Iar ediția Emil Brumaru e cu atât mai meritorie, cu cât autorul, de-a lungul carierei sale literare, a fost, într-un fel, dezordonat și neatent cu propria sa receptare. Cele patru volume apărute până acum ne demonstrează, însă, că poetul grațios și imponderabil, de până acum, are greutate.
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
într-un sistem de lectură bine conceptualizat, căruia nu-i poți opune decât un alt sistem de lectură și alte concepte. Viziunea critică a lui Marin Mincu despre poezia românească a secolului XX este consolidată de un îndelung exercițiu de receptare, început în 1966, și de o apreciabilă experiență de antologare și de exegeză. Un studiu aparte ar putea fi dedicat acestei probleme: cristalizarea unei viziuni și a unei conceptualizări adecvate de-a lungul a patru decenii de însoțire atentă a
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt sens, întreprinde și Christopher Domínguez Michael, eseist, romancier și critic literar mexican, în eseul La magia blanca de Pasternak, o analiză a receptării romanului Doctorul Jivago cu care scriitorul rus a obținut succesul răsunător la marele public și Nobelul în 1958. Comentând cele două posible lecturi, politică și estetică și polarizarea reacțiilor critice spre elogiu (Nicola Chiaromonte) și denigrare (Nabokov, Octavio Paz), autorul
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
mereu delicată asupra naționalismului și a implicării acestuia în artă, așadar inevitabila amprentă a ideologiilor asupra artei; excelenta descriere a topos-ului, de la generalul conceptului la particularul creației lui Bartók; ideea neoclasicismului din creațiile folclorice, timpurii, ale compozitorului, dar și receptarea acestuia de către ideologii muzicii noi, precum Adorno. Răsfoind prima dată volumul Despinei Petecel Theodoru, mi-au venit în minte două atribute, confirmate ulterior în lectura propriu-zisă: pasiune și prolificitate. Pasiune pentru lecturi interdisciplinare - muzicologice, filosofice, de istoria artei -, pentru muzică
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
unul dintre cei mai neînțeleși. A fost posibil, astfel, să i se reproșeze în același timp (și pornind de la aceleași texte!) radicalismul și timiditatea opiniilor, lipsa de reacție și atacul prea prompt. E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea de după 1990: cea americană (occidentală), mai deschisă la chestiuni ideologice delicate, respectiv cea românească, unde degetul clarificator nu făcea decât să inflameze răni încă foarte recente. Dubla receptare a cărților lui Norman Manea a funcționat adeseori
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea de după 1990: cea americană (occidentală), mai deschisă la chestiuni ideologice delicate, respectiv cea românească, unde degetul clarificator nu făcea decât să inflameze răni încă foarte recente. Dubla receptare a cărților lui Norman Manea a funcționat adeseori ca turnesol, dând seama de diferența orizontului cultural dintre Est și Vest. Cu toate acestea, pentru cine caută adevăruri strigate la portavoce, Despre Clovni e o dezamăgire. În primul rând, pentru că nu
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
Nicolae Manolescu Încă un scriitor pe trei sferturi uitat: Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882 28 mai 1963). Dubla aniversare, din toamna trecută și de la finele lui mai curent, n-a trezit nici cel mai mic ecou. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei opere a scriitorului ardelean i s-a părut a fi lui G. Călinescu eticismul romanelor sale de maturitate. În ce mă privește, cred că dificultatea este alta, mai ales că eticismul nu se regăsește în toate scrierile
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
de pînă la război, se încheie cu romanul Arhanghelii din 1913, roman solid, de pionierat realist, care este reținut totuși de către istoria genului doar ca o verigă între Mara ( în volum abia în 1906) și Ion din 1920. Astfel de receptări insidioase sînt rare într-o literatură, dar topesc originalitatea scriitorului. Aproape nimic din ceea ce i-ar fi putut fixa identitatea artistică nu mai pare a se afla în proprietatea lui Agârbiceanu. De un anume fabulos folcloric, pe care el l-
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
pe care acceptă să le sondeze serios. Spectacolul Anei Mărgineanu, tînăra regizoare, este ca un concert de cameră. Mica orchestră susține o partitură ce pare accesibilă. Aici este și clenciul, momeala. Pare pe înțelesul tuturor și are, totodată grade de receptare. Concertul este dirijat impecabil, este interpretat de virtuozi. Fiecare notă contează, fiecare instrument în parte, fiecare atac, precum și fiecare solo în parte, care nu ar putea să fie minunat dacă nu s-ar sprijini pe calitățile partenerilor. Gheorghe Visu, Coca
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
național o alinta "Momoțelule". Cristian Tudor Popescu se întreabă, într-un editorial, "cum e posibil ca un autor de înălțimea spirituală a lui Eminescu să producă asemenea texte Ťcaragialeștiť, de suspinător de mahala, fie și în regim privat". Toată această receptare caldă, de primă instanță, reapare în cartea Despre omul din scrisori, suplimentând autenticitatea de secol 19 printr-una de la finele secolului următor. Momentele de viață domestică eminesciană sunt montate, cu dexteritate, printre primele episoade ale criticii de întâmpinare. Și unele
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
și cu atît mai rară, de a distribui ironia, sarcasmul și spiritul polemic în construcții retorice grave și cu o bogată substanță analitică, el a acoperit, de-a lungul multor ani, atît nivelul criticii de întîmpinare și al textului de receptare, cît și pe celălalt, mult mai riscant și mai greu abordabil, al implicării morale și al atitudinii tranșante. Dacă înainte de 1990 și în primii ani după, el era de multe ori imprevizibil și manifesta o anumită labilitate a atitudinilor, în
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
epocă. Apreciem talentul bibliografic al Ancăi Florea, subtilitatea cu care a surprins în detaliu fiecare premieră, cu care a descris emoțional momentele de referință de la începuturile instituției în noul local. Pentru cei care au trăit la o înaltă tensiune a receptării artistice acele secvențe de neuitat lectura acestui volum constituie un emoționant periplu în acea epocă remarcabilă a Operei Române, în care s-au putut vedea spectacole mari, elaborate cu bun gust, fast și respect pentru tradiția lirică. în acea perioadă
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
în mai larga sferă a disciplinelor literare și chiar a științelor umaniste. După ce a devenit celebru ca fenomenolog al lecturii, afirmîndu-se cam în același spațiu de idei în care a apărut și Hans Robert Jauss cu a sa estetică a receptării, Iser a continuat să infuzeze studiul literaturii cu variate metode și teorii preluate critic din alte domenii intelectuale. Bunăoară cartea sa dedicată unei antropologii a literaturii introducea o serie de distincții conceptuale operante și în psihologie sau chiar în științe
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
despre ce e vorba." (p. 7). La un prim nivel, Alpha nu este altceva decât unul dintre pseudonimele folosite de poet. Cu o treaptă mai jos, această semnătură, pe care istoricul literar o recuperează, e făcută să participe la complicata receptare a lui Arghezi. Excedat de tirania lirică exercitată de autorul Cuvintelor potrivite, M.R. Paraschivescu, contestatar înverșunat al lui, fusese bucuros să constate în anii '60 că ,s-a terminat o dată cu litera A și am ajuns și la litera B" (Blaga
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile nici nu ar putea sta altfel dacă ne gîndim că avem de-a face cu un romancier-semiotician, profesor de teorie literară, abil cunoscător al modului în care funcționează mecanismele de producere și de receptare a literaturii, capabil să probeze demonstrativ orice rețetă narativă. În Baudolino, rețeta ar fi aceea a romanului picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce țin de "bucătăria" romanului postmodern. Acțiunea este plasată în secolul al doisprezecelea p. Ch.
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]