5,999 matches
-
cu regularitate în pagina cu opiniile cititorilor și în scrisori. Într-un articol din Atlantic Gerlad Stanley Lee spune: "Este misiunea reporterului să reflecte în ziar întâmplările zilei, să facă o știre din acea zi până la căderea serii. Este misiunea reporterului poet să facă din acea zi ceva pentru veșnicie, și să scrie despre ea în așa fel încât nici o lăsare a serii să nu mai poată așterne întunericul vreodată peste ea" (232). Citându-l pe scriitorul și jurnalistul britanic J.M.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre ea în așa fel încât nici o lăsare a serii să nu mai poată așterne întunericul vreodată peste ea" (232). Citându-l pe scriitorul și jurnalistul britanic J.M. Barrie el notează: "J.M. Barrie nu este artist în ciuda faptului că este reporter, ci mai ales pentru că este reporter poate găsi material într-un orășel izolat precum Thruhms făcându-l la fel de faimos ca Londra" (233). Lee se referea la astăzi în bună parte uitatul Window in Thrums (Fereastra din Thrums), articol în care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nici o lăsare a serii să nu mai poată așterne întunericul vreodată peste ea" (232). Citându-l pe scriitorul și jurnalistul britanic J.M. Barrie el notează: "J.M. Barrie nu este artist în ciuda faptului că este reporter, ci mai ales pentru că este reporter poate găsi material într-un orășel izolat precum Thruhms făcându-l la fel de faimos ca Londra" (233). Lee se referea la astăzi în bună parte uitatul Window in Thrums (Fereastra din Thrums), articol în care este scris greșit numele comunității - una
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este scris greșit numele comunității - una din colecțiile de articole despre viața în parohiile scoțiene publicată în 1889 de viitorul autor al lui Peter Pan. Lee îl numește jurnalist "trasfigurat" ca să creeze în arta literară a viitorului: "Să fii un reporter transfigurat, un jurnalist care e mai artist decât un artist, un artist care e mai jurnalist decât un jurnalist - acesta este destinul inevitabil al unui mare scriitor care va ajunge să își croiască calea până la sufletul publicului" (237). Declarația lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în momentul în care aveau loc mari transformări sociale și culturale pe fundalul unei crize profunde. În final, o să examinez reacția împotriva alienării așa cum a fost reflectată în textele jurnalismului literar narativ. Aruncând o privire retrospectivă asupra carierei lui de reporter la un ziar, Theodore Dreiser își amintește cum a pășit în prima zi de lucru în redacția lui New York World: "M-am uitat peste camera mare, în timp ce așteptam răbdător și încântat, și am putut vedea pe perete mici inscripții afișate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că materialismul științific ar fi panaceul pentru vindecarea tuturor relelor de pe pământ. Dezvoltarea în practica jurnalistică a stilului obiectiv de redactare a știrilor și recurgerea la relatarea strictă a faptelor a fost condusă de acest spirit. Așa cum notează Michael Schudson "reporterii de la 1890 se vedeau pe ei înșiși, în parte, ca fiind oameni de știință care descopereau fapte economice și politice ale vieții industriale cu mai multă claritate, consistență și mai mult "realism" decât a făcut-o oricine altcineva înaintea lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
așa cum era văzută de ziariști" (155). În cazul lui Lincoln Steffens, editor la ziarul Commercial Advertiser și unul din susținătorii importanți ai jurnalismului literar narativ din anii '90 ai secolului al XIX-lea, una din "conexiunile biografice" importante a fost reporterul Abraham Cahan, mai târziu editor al ziarului evreiesc Daily Forward (Progresul zilnic) și autor al romanelor Shtetl și The Rise of David Levinsky (Ascensiunea lui David Levinsky). Cahan i-a introdus pe Steffens și Hapgood în, astăzi cu totul uitata
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prăpastie epistemologică între participarea imaginativă a cititorului și ceea ce a devenit între timp un univers obiectivat. Ca să spunem așa, stilul știrilor "obiective" aspiră către un ideal platonic, așa cum am demonstrat într-un exemplu anterior de știre factuală. Buletinul, scris de reporterul lui Associated Press, Lawrence A. Gobright, despre asasinarea lui Abraham Lincoln, a fost tipărit de Horace Greely în New York Tribune: "Președintele a fost împușcat în teatru aseară, și probabil rănit mortal" (151). Chiar dacă limba sună învechit, din punct de vedere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
distins și intuit divorțul subiectivității de experiența lumii în cazul jurnalismului obiectiv. Tocmai acest aspect a fost detectat de Steffens când, privind în urmă la cariera sa de ziarist, a observat că în timpul panicii financiare din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, restricțiile stilului îi interziceau să relateze impresiile bancherului care se lamentează. "Am ales nu omul isteric, ci mărturisirea lui, pe care am scris-o fără lacrimi, în mod statistic" (Autobiography, 186). Aceasta se întâmpla pe vremea când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Wall Street, restricțiile stilului îi interziceau să relateze impresiile bancherului care se lamentează. "Am ales nu omul isteric, ci mărturisirea lui, pe care am scris-o fără lacrimi, în mod statistic" (Autobiography, 186). Aceasta se întâmpla pe vremea când era reporter la New York Evening Post, înainte de a prelua, în calitate de redactor local, ziarul Commercial Advertiser, unde și-a putut susține preferința pentru jurnalismul narativ. "Reporterii trebuiau să relateze știrile așa cum se petreceau: mecanic, fără prejudecată, fără nuanță și fără stil; toate în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
am scris-o fără lacrimi, în mod statistic" (Autobiography, 186). Aceasta se întâmpla pe vremea când era reporter la New York Evening Post, înainte de a prelua, în calitate de redactor local, ziarul Commercial Advertiser, unde și-a putut susține preferința pentru jurnalismul narativ. "Reporterii trebuiau să relateze știrile așa cum se petreceau: mecanic, fără prejudecată, fără nuanță și fără stil; toate în aceeași manieră ... Ca scriitor, am fost definitiv afectat de anii petrecuți la The Post" (179). Și nu a fost singurul. Este important să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că în spatele biroului unui asemenea ziar, dedicat obiectivării lumii, distanța dintre subiectivitatea alienată și acea lume nu poate decât să se mărească. Astfel, Chapin putea să stea liniștit în biroul său fără a-și implica subiectivitatea în povestirile pe care reporterii lui le relatau. În acest sens, Chapin amintește de protagonistul Hurstwood din Sora Carrie. Totuși, spre deosebire de Chapin, Hurstwood este inofensiv, în ciuda refuzului său de a-și implica subiectivitatea. Într-o parodie din viața reală a goanei după senzațional practicate la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu disperare să își recupereze umanitatea prin iubire și printr-o grădină de trandafiri. În plus, există indicii cum că alienarea lui Chapin a fost alimentată de așteptările sale profesionale, după cum se poate observa într-un comentariu adresat unuia dintre reporterii lui, care fusese bătut și alungat în timpul unui interviu. Din redacția de știri, i-a spus reporterului: "Întoarce-te și spune-i acelui nenorocit că nu mă intimidează el pe mine" (citat în Tebbel 324). Chapin e proiecția grotescă din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
indicii cum că alienarea lui Chapin a fost alimentată de așteptările sale profesionale, după cum se poate observa într-un comentariu adresat unuia dintre reporterii lui, care fusese bătut și alungat în timpul unui interviu. Din redacția de știri, i-a spus reporterului: "Întoarce-te și spune-i acelui nenorocit că nu mă intimidează el pe mine" (citat în Tebbel 324). Chapin e proiecția grotescă din realitate a personajului Hurstwood, iar povestea lui este varianta americană, transpusă în realitate, a romanului Crimă și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan și Theodor Dreiser, printre alții, amintesc de sfatul oferit reporterilor de către Steffens "de a obține știrile cât mai complet și de a le relata cât mai omenesc posibil, astfel încât cititorul să se vadă în locul celuilalt" chiar dacă, așa cum a recunoscut, "celălalt" era un criminal (Autobiography, 317). Steffens anticipează cu peste 60
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în rezonanța literară care ne incită gândirea critică, șters din încercarea de a atinge idealul obiectiv. Asta a observat Lincoln Steffens când, amintindu-și de cariera sa de jurnalist, a remarcat că în timpul crizei financiare din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, nu putea scrie o știre despre un om de afaceri ruinat care plângea. Mai important însă este faptul că relatarea lui Platon despre moartea lui Socrate sugerează că distincțiile dintre tropii retorici a ceea ce numim azi informație
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XVII-lea vedem un jurnalism narativ mai dezvoltat și cu un scop social în forma schițelor despre viața londoneză ale lui Edward "Ned" Ward, publicate în London Spy, un ziar lunar apărut între 1698-1700. Într-o vreme în care reporterii erau puțin mai mult decât purtători de informații aleatorii, ziarul lui Ward a arătat că acesta era maestrul anecdotei și a dialogului, un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ward, publicate în London Spy, un ziar lunar apărut între 1698-1700. Într-o vreme în care reporterii erau puțin mai mult decât purtători de informații aleatorii, ziarul lui Ward a arătat că acesta era maestrul anecdotei și a dialogului, un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor se pot compara cu gravurile de mai târziu ale lui Hogarth" (Snyder și Morris 5). Ward pare a fi un practicant al jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și diferite preocupări" (33). Întreruperile, excursiile, banalitățile oglindesc o lume fenomenală nemodelată de "imaginea distanțată a trecutului absolut." Troyer, scriind în 1946, anticipează ceea ce vor deveni în final regulile de bază pentru jurnalistul literar narativ: "Ward era mai puțin un reporter de știri și mai mult un comentator. Își selecta materialul. Își colora prezentarea după bunul plac" (50). În alte cuvinte, și-a implicat fără scuze subiectivitatea. La scurt timp după ce Ward a încetat publicarea lui London Spy, îi găsim pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ printre celelalte modele narative. De fapt, într-un ecou istoric straniu al acta populi Romani de acum o mie opt sute de ani, John B. Bogart, editorul ziarului Sun de la 1873 la 1890, va da un sfat unui tânăr reporter, sfat devenit legendar: Când un câine mușcă un om, nu este o știre deoarece se întâmplă prea des. Dar dacă un om mușcă un câine, aceasta este o știre" (O'Brien 241). Sfatul este similar cu relatarea din acta populi Romani
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Crane și Riis. Un cercetător a sugerat că lucrarea People of the Abys - Oamenii din abis - a lui Jack London poate fi calificată ca jurnalism literar narativ pentru că folosește tehnici asociate cu ficțiunea realistă și "implementarea intențională" a subiectivității reporterului în propriul reportaj (R. Hudson, 1, 4). Totuși în aceeași pagină ne spune că relatarea lui London despre viața săracilor și șomerilor din East End-ul Londrei la granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, reflectă "indignarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
investigarea și concretețea (Folkerts and Teeter, 323). Există aici, fără îndoială, o importantă conexiune biografică. Lincoln Steffens a încurajat activ jurnalismul literar narativ la Commercial Advertiser, numindu-l "schiță descriptivă" (242); el a adoptat apoi tehnica investigației, când a devenit reporter și redactor la McClure's Magazine unde în octombrie 1902 a publicat Tweed Days in St. Louis, un tablou al corupției din oraș. Articolul lui a fost urmat o lună mai târziu de cel al Idei Tarbell cu History of
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Aș vrea, pentru început, ca articolul să nu aibă nevoie de nici un sprijin special, să fie tratat ca oricare altă știre, articol sau ziar". Într-un caz similar, McClure scria lui Willa Cather, unul din redactorii săi, cu privire la materialul altui reporter: "Dacă Turner are un defect în ceea ce scrie, este un defect pe care aproape toți autorii îl au, și anume neatenția acordată documentării" (citat în H. Wilson, 192). Aici reamintim opinia lui Folkerts și Teeter că McClure's publică "articole
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1889 și la "misterul" și "amenințarea" ceței care se vălătucește direct în direcția "ta", cititorule, din afara mării. Peste asta, invocând inundația de la Johnstown el face apel la propria experiență, și anume la experiența propriei subiectivități față de acest eveniment: ca tânăr reporter a trebuit să acopere medial catastrofa pentru un ziar din Philadelphia (Ziff, 176). Davis descrie detalii ale armatei germane care creează impresia unei maree metaforice ori a peretelui de apă care coboară din Conemaugh Valley când digul din aval a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în articolele sale. O influență majoră asupra reportajelor literare ale revistei a avut-o angajarea viitorului redactor William Shawn în 1933, care scria pentru rubrica de "Note și Comentarii": "Regulile instituției în ceea ce privește jurnalismul literar erau bine puse la punct", deoarece reporterilor li se acorda timpul necesar pentru a-și elabora articolele (Sims, Joseph Mitchell, 84). Mulți dintre reporterii de la The New Yorker erau veniți de la New York Herald Tribune, unde fuseseră autori de articole. Redactorul local de la Herald Tribune din acea perioadă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]