4,317 matches
-
piesa oro-nazală pentru alimentarea cu amestec respirator și alte două lateral pentru conectarea la sursa de comunicații radio și alimentare de securitate. Modelul pentru scufundare profesională este prevăzut și cu un dispozitiv de avertizare sonoră pentru presiune scăzută de amestec respirator.
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
continuă încă să constituie un echipament corespunzător activităților de scufundare profesională ce necesită durate lungi de timp și activitate intensă la adâncimi relativ mari. Este unul dintre aparatele de respirat sub apă cu circuit deschis, la care debitul de amestec respirator este livrat scafandrului în mod continuu. 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat într-un clopot de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape. 1754: Richard Pocoke descrie un costum de scafandru cu cască ce
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
DM20, un echipament greu de scufundare fără cablu ombilical la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă format din două butelii pe spatele scafandrului, ce amestecă în mod automat azot și oxigen furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen. 1937: datorită consumului ridicat de heliu cât și a prețului ridicat al acestuia, U. S. Navy concepe aparatul MK V MOD 1 în circuit semiînchis. Casca era de construcție specială având montată pe spate o canistră
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
mondial de echipament de scufundare. 1976: firma Dräger AG introduce modelul DM 200. 1985: U. S. Navy înlocuiește MK V cu MK 12. Scafandrul se află într-un costum etanș, purtând pe umeri o cască rigidă alimentată de la suprafață cu amestec respirator (de obicei aer comprimat) printr-un furtun de alimentare numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-o supapă de evacuare plasată pe casca scafandrului, prevăzută cu un resort a
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
află într-un costum etanș, purtând pe umeri o cască rigidă alimentată de la suprafață cu amestec respirator (de obicei aer comprimat) printr-un furtun de alimentare numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-o supapă de evacuare plasată pe casca scafandrului, prevăzută cu un resort a cărui tensiune poate fi reglată de către scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă acționată manual pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.man
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă acționată manual pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.man.), cu ajutorul compresoarelor de înaltă presiune. Problema principală care se pune la acest tip de echipament de scufundare, este debitul de aer proaspăt care trebuie livrat scafandrului, precum și debitul de ventilație
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
pentru prindere de harnașament. Harnașamentul are rolul de a împiedica umflarea costumului cu aer mai jos de mijlocul scafandrului, precum și casca cu plastronul de a se ridica de pe umeri mai mult decât este nevoie. Sursa de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă care în trecut era acționată manual, un compresor pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă care în trecut era acționată manual, un compresor pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.man.). Acest ultim sistem a devenit din ce în ce mai răspândit, încărcarea buteliilor făcându-se cu ajutorul compresoarelor de înaltă presiune. Problema principală care se pune la acest tip de echipament de scufundare, este legată
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
pătrunde în interior, deoarece presiunea interioară era egală cu presiunea exterioară. După ce Edwin Link a testat cilindrul la diferite adâncimi, acesta a fost coborât avându-l în interior pe Robert Sténuit, până la adâncimea de 61 metri, presurizat cu un amestec respirator heliu-oxigen (Heliox). În timpul scufundării, Sténuit a efectuat ieșiri în afara cilindrului cu aparat autonom de respirat sub apă, până la adâncimea de 73 m. În interior, ambianța era departe de a fi confortabilă datorită umidității ridicate, iar încălzitorul cu care era prevăzut
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
sunt grupate în două mari categorii, cauze endogene (afecțiuni a căror apariție se situează, în timp, înainte de naștere - în mediul intrauterin, sau sunt o consecință a procesului nașterii propriu-zise) și exogene (diverse afecțiuni dobândite: infecțioase și parazitare, boli ale aparatului respirator, afecțiuni ale aparatului digestiv, accidente, otrăviri, traumatisme etc...). Dacă asupra primelor se poate interveni prea puțin, în cel de-al doilea caz medicina oferă suficiente posibilități de combatere a cauzelor. Astfel în funcție de tipul de cauză se iau în considerare: Analiza
Mortalitate infantilă () [Corola-website/Science/316344_a_317673]
-
centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare, populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care eventual nu este evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care era în revizie la cutremur), care a fost stins de soldații americani, dar de acolo survine acum creștere puternică a radioactivității, direct în atmosferă
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
martie 1994) a fost profesor, medic, fizician, fiziolog elvețian, care a avut o importantă contribuție la dezvoltarea medicinei hiperbare și a studiului procesului de decompresie al gazelor inerte din organismul uman. Cercetările sale s-au axat deopotrivă asupra fiziologiei aparatului respirator în hipobarism (la altitudine) și hiperbarism (înaltă presiune), fiind utilizate în diverse domenii ca aeronautică, alpinism, scufundare la altitudine, scufundare profesională și scufundare militară. începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
elaborat de Laboratorul de Fiziologie Hiperbară a Universității din Zűrich. Având la bază această teorie, Hannes Keller efectuează o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de 300m în California. În următorii ani, compania petrolieră Shell Oil este interesată de implicațiile practice ale cercetărilor lui
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
nervos este format din inelul perifarigian și lanțul nervos ventral cu câte o aglomerare ganglionară în fiecare segment. Organele de senzitive sunt reprezenate prin peri senzoriali tactili și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
situat pe peretele anterior al urechii medii, până la orificiul faringian situat pe peretele extern al nazofaringelui. Este alcătuită din două porțiuni: acestea două fiind unite printr-o bază îngustă, numită "istmul trompei lui Eustachio". Lumenul tubei este tapetat de mucoasa respiratoare, continuatoare a celei nazofaringiene. Principalii mușchi ai tubei auditive sunt mușchii "levator al valului palatin", "salpingofaringian", "tensor al timpanului", "tensor al valului palatin". Funcția principala a trompei lui Eustachio este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. se poate deschide în timpul
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
de scufundare fără furtunul ombilical de alimentare de la suprafață și pompă de aer. Acesta folosea în schimb un sistem revoluționar la care alimentarea era realizată din butelii cu azot și oxigen care se aflau pe spatele scafandrului furnizând un amestec respirator cu 60% oxigen. După efectuarea mai multor teste și scufundări la adâncimi de până la 30 de metri în lacuri, porturi, sub gheață, curenți, forțele navale germane, precum și a altor țări au început utilizarea acestui nou echipament. În anul 1917 este
Hermann Stelzner () [Corola-website/Science/327512_a_328841]
-
mișcări se presupune că o importanță centrală o are influență radiației laser asupra mitocondriilor. Aceste organite celulare sunt în principal răspunzătoare de a-i pune celulei la dispoziție energie sub formă de adenozintrifosfat(ATP). Acest lucru are loc în lanțurile respiratoare ce se găsesc în membrana celulară internă, care sintetizează ATP prin mai multe reacții redox din adenosindifosfat (ADP) și fosfor. Karu și alți autori ar fi găsit chiar și un mecanism, care prin absorbție se prinde direct de pigmenții accesori
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
găsesc în membrana celulară internă, care sintetizează ATP prin mai multe reacții redox din adenosindifosfat (ADP) și fosfor. Karu și alți autori ar fi găsit chiar și un mecanism, care prin absorbție se prinde direct de pigmenții accesori ai lanțului respirator și care prin diferite procese precum stimularea de flavona-dehidrogenaza și de citocromoxidază duce la o directă activare a lanțului respirator și pe drumul stimulării de porfirina prin generarea de oxigen, urmată de oxidarea NADH-ului (Nicotinamida adenina dinucleotidă);astfel, prin
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
alți autori ar fi găsit chiar și un mecanism, care prin absorbție se prinde direct de pigmenții accesori ai lanțului respirator și care prin diferite procese precum stimularea de flavona-dehidrogenaza și de citocromoxidază duce la o directă activare a lanțului respirator și pe drumul stimulării de porfirina prin generarea de oxigen, urmată de oxidarea NADH-ului (Nicotinamida adenina dinucleotidă);astfel, prin activarea lanțului respirator, asociat reacțiilor menționate anterior anterior s-ar induce în final o sinteză a ATP-ului mai crescută
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
prin diferite procese precum stimularea de flavona-dehidrogenaza și de citocromoxidază duce la o directă activare a lanțului respirator și pe drumul stimulării de porfirina prin generarea de oxigen, urmată de oxidarea NADH-ului (Nicotinamida adenina dinucleotidă);astfel, prin activarea lanțului respirator, asociat reacțiilor menționate anterior anterior s-ar induce în final o sinteză a ATP-ului mai crescută decât în mod normal. Astfel, prin sinteză ATP stimulată de radiația laser și condusă de enzimă numită sintează-ATP ar fi provocată o creștere
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
a cărei formă cea mai severă este ciclopia cu un ochi median unic și cu un singur prosencefalon unicameral. Din punct de vedere clinic, arinia la sugari se manifestă print-un detresă respiratorie neonatală legată de faptul că nou-născuții sunt respiratori nazali obligatorii. Apare o cianoză asociată cu alimentația. Copiii mai mari pot înghiți alimentele între respirații, cea ce este menționată ca o "alimentație canină." Vorbirea este caracteristic hipernazală și există o hiposmie. La examenul fizic, se constată absența nasului extern
Arinie () [Corola-website/Science/326503_a_327832]
-
se mută la Universitatea din Oxford, pentru a se alătura unchiului său John Burdon Sanderson, profesor de fiziologie. Aici susține cursuri de medicină și efectuează cercetări medicale. Între 1892 și 1900, Haldane a introdus noi metode pentru investigarea fiziologiei aparatului respirator și a circulației sângelui precum și analiza gazelor. Acestea sunt hemoglobinometrul, aparat pentru măsurarea nivelului de oxigen și al hemoglobinei din sânge și unul pentru analiza precisă și rapidă a aerului sau amestecuri de gaze. El a fost, de asemenea, o
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
a aerului sau amestecuri de gaze. El a fost, de asemenea, o autoritate în studierea efectelelor bolilor pulmonare, cum ar fi silicoza cauzată de inhalarea prafului de siliciu. În 1906, în colaborare cu John Gillies Priestley, Haldane descoperă că reflexul respirator este declanșat de excesul de bioxid de carbon în sânge și nu de lipsa oxigenului din fluxul sanguin și de asemenea descrie pentru prima dată proprietățile hemoglobinei (efectul Haldane). Haldane a studiat efectele diferitelor gaze toxice și a monoxidului de
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]