4,632 matches
-
să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește. A ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apăreau una după alta litere albastre. Finalmente se formă o propoziție: VIRUSUL CALUL TROIAN A FOST INTRODUS ÎN CETATE! Apoi monitorul se înnegri și computerul se stinse. O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă pe holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare. Piatra de var e o bogăție ,De aceea tot malul Dunării
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau alte "povești". Și explică asta cu dispreț. Vrea cărți "mai speciale", cu care să-și poată impresiona prietenele. Împreună cu alte femei singure, toate în jur de patruzeci de ani (doctorul Luca fiind mai mult absent
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la spital și cum acolo, înainte de operație, i se ceruse adeverință că era "colectivist". Și, cum tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă ușa. Edy sărise în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat și a hotărât: - Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
când eram puștan. Mi-a trecut prin minte să-i propun Giuliei un schimb de lenjerii intime, însă îmi cădeau; avea fundul mai mare decât al meu, dar cât trebuie, și am renunțat repede la această idee, deși nu erau rupți ca ai mei, ci fini și regretam nespus. - Dacă vrei poți rămâne să dormi, dar nu te miști din casă până deseară la 19.30 când ajung înapoi; n-am decât o cheie și nu ți-o dau, fiindcă nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a terminat. — ... îi urăsc pe toți... ce-aș fi făcut dacă nu erai aici, ca să... fie mai bine... îmi vine uneori să-i omor... să-i omor pe toți... Rebecca spera că Hilary a reușit să adoarmă. Avea trei degete rupte. N-a crezut povestea cu accidentul, n-a crezut-o nici o clipă. În ultimul timp îl credea pe Roddy în stare de orice. Așa a fost și cu fotografiile acelea pe care le-a găsit la el; care se dovediseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și ascundă furia și disprețul pentru sentimentalismul soțului ei. Are piciorul rupt, spuse George, blocând intrarea în staul în timp ce Herbert se retrăgea într-un colț. N-am suportat să-l văd urcat într-un camion împreună cu ceilalți. — O să-ți rup eu picioarele dacă te mai atingi de vitele mele, țipă Dorothy. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie scrisă. De curând am început să simt, ocazional, ceva formațiuni glomerulare călătorind în derivă prin spațiul meu emoțional. Și o foame, o tânjire, o neliniște. Poate căutarea unei legături cu cea care scrie. Felul în care se refac legăturile rupte, cum se restabilesc și se întăresc punțile și podurile ; ăsta este, în mod sigur, misterul unei gestații paralele.
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost și moșul lui, Dumitru B....ă, fratele lui Sava. Vasile al lui Sava peste timp Dumitru era cu Agripina lui tânără și frumoasă, dar îmbrăcați ca vai de lume. Agripina avea un surtuc bărbătesc, iar pe dedesubt niște flanele rupte și vechi ca de când lumea și pământul, iar în loc de fustă era înfășurată cu o fașă de țol, vechi și murdar de parcă era de o sută de ani, iar în picioare avea opinci și niște obiele tot din țol de cânepă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și făcut, s-a băut rachiul ... cu alte cuvinte a avut loc logodna. S-a fixat și nunta. La nuntă, mireasa îl întrebă pe Vasile: Da′ de ce nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa cea cu flori. Cu cămașa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
avut loc logodna. S-a fixat și nunta. La nuntă, mireasa îl întrebă pe Vasile: Da′ de ce nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa cea cu flori. Cu cămașa din borangic și cu brâul lat, cu ițarii de culoarea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Oamenii șovăie mai puțin atunci cînd este vorba să facă rău unuia care și-a cîștigat iubirea celorlalți, decît altuia care se face temut, pentru că iubirea se păstrează prin legătura obligației, și cum oamenii sînt răi, aceasta poate fi oricînd ruptă atunci cînd intră în joc folosul tău particular; în schimb, teama se păstrează prin frica de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în așa fel temut, încît, dacă nu-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind și arătându-și vesta cu degetul. Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la impactul cu ea. Pe drum erau doar trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păreau mai puțin incoerenți decât mai târziu, la Smyrna, unde grecii rupeau picioarele tuturor animalelor de povară pe care le aveau și le aruncau de pe chei ca să se Înece În apa de la mal. Mulțimea de cai și catâri cu picioarele rupte care se Îneca În apele acelea de la mal cerea parcă un Goya care să o zugrăvească. Asta deși, dacă ar fi să vorbim În sens propriu, n-aș crede că ar fi strigat după un Goya, asta pentru că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din spital urma să-nvețe să lucreze-n piele și să tapițeze scaune. Mai era un dulgher care căzuse de pe o platformă și-și rupsese ambele glezne și amândouă Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]