4,770 matches
-
pentru a saluta și venera Inocența. Am intrat și noi. Ajuns în interior, privirea îți era atrasă de altarul auriu de pe peretele frontal, înfățișând o statuie a lui SHRI GANESHA, foarte frumoasă, o adevărată operă de artă, de dimensiuni medii, scăldată într-o lumină concentrată pe zeul așezat pe un tron, de asemenea auriu. Multe flori. Până la altar, lumea se deplasa de o parte și de alta a unei platforme lungi și înguste, pe care trona o statuie micuță și mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sunat Petrică de la București, să mă roage să le aduc o tabla din India. Era pentru grupul Chaytanya. Nu prea m-a încântat perspectiva, deoarece știam că voi avea de adus câte ceva și pentru colectivitatea din Brăila, așa că... am cam scăldat-o. Am sunat-o pe Diana - cu ea mă sfătuiesc adesea - iar fata a fost fermă: - Domnu’ Florin, și eu aduc un armoniu pentru Chaytanya; nici nu discutăm, este pentru Sahaja Yoga! Parcă a pronunțat o formulă magică. Avea dreptate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
redacția de la Televiziune, unde mă întorsesem deja - eram un soi de șef ales de colegii care mai erau prezenți -, un tânăr ciolovek, care zicea că e de la ambasada din Kiseleff, Ambasada URSS, și voia să afle în ce ape ne scăldăm. N-am avut ce să-i spun ; cred că nici eu nu știam încotro merg lucru‑ rile, mai ales că de jur împrejurul instituției se împușca din cele mai neașteptate locuri. N-aveam să mă mai întâlnesc vreodată cu el. Nu cred
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
politica militantă, acel soi de politică ce distruge fără îndurare, împiedică orice activitate cinstită, ce seamănă neghina urii personale și a dezbinării între frați”, dar, „din faptul că preotul și învățătorul trebuie să evite mocirla politicii militante, în care se scaldă adesea ura și răzbunarea pe contul bisericii și al școlii, urmează oare, ca preoții și învățătorii, în general, să nu-și facă de lucru cu politica?” Nu, răspunde editorialistul: „Și preoții, și învățătorii sunt obligați chiar să se ocupe de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ridice rochița mai sus de buric. E micuță, „săraca...” N.D. Cocea găsea dimpotrivă, că democrația este foarte serioasă și matură, dar e virgină, na fost pusă la încercare...” Mircea Eliade, fostul coleg de școală al lui Șeicaru, era ambiguu, se scălda în lirismul ... vorbelor. Democrația fiind minoră, i se impunea, probabil, tutoratul unei dictaturi, încheia sarcastic, dar, parcă, văitânduse Pamfil Șeicaru. Hiena nr.18-19, de joi 14-21 februarie 1923 cuprindea „O anchetă în lumea intelectualilor la care răspundeau: Nicolae Iorga, C.C.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Cernăuți”; de la Bârlad trimit și li se publică poezie George Tutoveanu (Celor aleși nr. 1011/1923), G. Ponetti (Zi de vară, nr.67/1923), iar G. Voevidca, localnic, pentru un sportmen... publică: „Ce bine l-a-nzestrat natura: Se scaldă-n râu și-n februar'! Și nici nu-i clănțăne dantura: Șiret, o poartă-n buzunar!” Materiale literare, artă și știință sunt dozate în pagini - care au însumat 472 în 1923, 536 în 1924, 430 în 1925, 288 în 1926
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cunoscut. Da, îi răspund, timp de vreo șase luni mi-a fost un fel de guru, la Svargashram, în Rishikesh. Coliba mea se afla la vreo sută de metri de a lui. Coboram împreună, în zori, printre stânci, să ne scăldăm în Gange...- A mai scris altceva?, mă întreabă Stig. - E o poveste lungă, îi răspund” - cf. JurnalI, München, 2 septembrie 1957. 3. K. Anders Olerud (n. 1916). Celebru pentru lucrarea sa L’idée de macrocosmos et de microcosmos dans le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
literaturii, să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul acesteia din urmă să adîncesc pe cea dintîi. E de la sine înțeles că, și pentru una și pentru alta, am înotat în cercuri concentrice tot mai largi în literatura universală". Istoria sa, scăldată în lumina unor principii estetice afirmate de Benedetto Croce (în pofida respingerii acestora în propriile sale "pagini de estetică"), o putem considera, alături de Gheorghe Grigurcu, între altele, ca "expresia conștiinței de sine a literaturii noastre din perioada interbelică". Conform principiilor călinesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un vis miraculos, o vedenie: "Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e o fericire totală, și înlătură totul; sînt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sînt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, perpetuum mobile. Eu sînt, îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
august nasc. Tare, tare greu. Mi-a dat biata moașă niște cîrpe, ce-a putut din spital, dar copilul bun și sănătos, și frumos tare, mă duce înapoi, dar mă bagă tot între bărbați; dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da voie să spăl cîrpele la ciușmea, dar cu apă rece, dar copilul dumnezeiesc de bun, cînd veneam de la program puneam o cîrpă de-a lui udă în sîn, și o încălzeam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Stinge lampa, care devine imediat un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor și aproape că nu exista noapte în vreo casă sau un apartament unde, înainte ca luminile să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un stil de viață, un stil vestimentar și chiar un stil artistic În sensul propriu al termenului. Maria a combinat În România o formă specifică de art nouveau, Îmbinând, Într-o manieră foarte personală, elemente decorative celtice, bizantine și românești, scăldate În auriu, ca În bisericile rusești. Poate să placă sau nu, dar nota de originalitate e certă. Cine vrea să cunoască familia regală a României la ea acasă n-are nimic mai bun de făcut decât o vizită la Sinaia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu mine ne întâlneam în anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să rezolv tranzacția rapid - deși toată casa era acum scăldată într-o lumină intens violetă, încât putea foarte ușor să-l confunde cu cineva costumat. Iar dacă Jayne ar fi dat nas în nas cu el, i-aș fi putut spune că nu era decât un student costumat drept „prospector
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă invadă pe tăcute. Jayne începu să urce scările. Am urmat-o pentru că nu știam ce altceva să fac. Aplicele de pe hol erau aprinse, scăldând coridorul în obișnuita lumină rece. Ușa camerei lui Robby era închisă, iar când Jayne încercă s-o deschidă, își dădu seama că era încuiată. - Robby? strigă Jayne. Dragul meu? - Mamă - sunt bine. Lasă-mă, am auzit de dincolo de ușă. - Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Terby era acolo, ba și șoricelul mort, și geamul deschis. Jayne oftă în momentul în care intră în camera lui Sarah, unde Wendy tocmai o culcase. Sub plapuma de nuanța lavandei, Sarah ținea în brațe păpușa aceea îngrozitoare, cu fața scăldată în lacrimi. M-am consolat cu faptul că în cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum ajunsese chestia aia din camera lui Robby în brațele ei în tot acel timp? - Mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din cap, dar apoi mă întrebă: - Crezi că cineva imită și chestia pe care ai văzut-o azi-noapte pe hol? Am început s-o scald. - Hm...nu...nu....era ceva ce creasem...altceva. Mi-am dat seama că în întrebarea lui Miller se încropea undeva o teorie și într-un fel ciudat de liniștitor am mai realizat că în sfârșit aveam de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urce pe scări după mine, clănțănind în timp ce se apropia de mine din teribilele șiruri inegale de dinți care îi umpleau acum gura. M-am aruncat înainte și am alunecat în camera lui Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din perioada interbelică, multe altele. Disponibilitatea lor este infinită. Îmi satisfac o veche dorință și-mi cumpăr o hartă a Europei de la 1637. Harta înfățișează un conglomerat de teritorii colorate pestriț, amintind vag conturul națiunilor de azi. În apele ce scaldă Europa dinspre sud, vest și nord-vest - Mediterana, Oceanul Atlantic și Marea Nordului - plutesc zugrăvite galioane cu pânzele în vânt: suntem în epoca marilor cuceriri geografice. Lumea era în proces de extindere, Europa însăși se afla într-o ebuliție din care puțini ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avem decât un singur drum de urmat: spre NATO și Uniunea Europeană. Toți cei care se opun acestor deziderate duc o politică antiromânească. Această simplă idee mi s-a cristalizat călătorind în Vest și, mai ales, în Est. Cei care o scaldă, că se poate să descoperim calea românească proprie, independentă de Europa civilizată, nu numai că sunt cultivatori de iluzii, dar sunt oameni periculoși, lipsiți de orice urmă de patriotism. Nici în cele mai negre coșmaruri să nu ne imaginăm România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
văzut în jurul lui, ce cântece de leagăn a auzit în prima copilărie. Dumneavoastră vreți să înțelegeți cine ce spune și de ce: încetați a vă mai juca cu ideile, căutați mediul. Vorbăria e de prisos. Spune-mi în ce ape te scalzi ca să-ți spun cine ești. * * * I se atribuie lui Camus această frază celebră: "Între Justiție și mama, o aleg pe mama". Îți trebuie curaj pentru a recunoaște așa ceva, dar oare este într-adevăr o alegere? La urma urmei, ce poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar mai avem mult. Coborând prin albia pârăului, ne apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea tăcere a uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]