8,304 matches
-
viață ce le scăpase pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație. Fusese Fumero. Fotografia fusese o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a revolverului lui Fumero pe ceafă m-a oprit. — O imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ți-o ia. Pe nimeni și nimic. Ai grijă de ea. Mai mult ca de viața ta. Am vrut să Încuviințez, Însă ochii mi s-au Îndreptat spre Fumero, care se lupta cu cuțitul ce Îi străbătea Încheietura mîinii. Îl smulse dintr-un zvîcnet și se prăbuși În genunchi, ținîndu-și brațul rănit care Îi sîngera pe lîngă corp. — Du-te, Îmi șopti Carax. Fumero ne privea de pe jos, orbit de ură, ținînd cuțitul plin de sînge În mîna stîngă. Carax se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
orbit de ură, ținînd cuțitul plin de sînge În mîna stîngă. Carax se Îndreptă spre el. Am auzit cîțiva pași grăbiți și am Înțeles că Palacios dăduse fuga În ajutorul șefului său, alertat de Împușcături. Înainte să-i poată Carax smulge cuțitul lui Fumero, Palacios pătrunse În bibliotecă cu pistolul În sus. — Înapoi, avertiză el. Aruncă o privire rapidă spre Fumero, care se ridica anevoie, apoi se uită la noi, mai Întîi la mine și În cele din urmă la Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se căsca dedesubtul său. Sus, deasupra lui Lawrence, În salonul rezervat meditativilor, se afla de câtva timp și un anume Braic sau omul-paie, care fusese cu chiu, cu vai smuls dintr-un stog de fân și adus la spital pentru investigații. Braic, un lungan de treizeci de ani, cu creștetul pleșuv și ochi negri ca tăciunii, obișnuia să stea la masă și să soarbă supa din farfurie nu folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver stătu treaz toată noaptea, gândindu-se prin ce mijloc ar putea-o aduce pe Olivia la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea și de puterea de atracție a lunii, care, smulgându-i părul din rădăcină și Întinzându-l fir cu fir În spațiul cosmic, ar fi putut-o deposeda de răul ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai bine În cuibul său. Apoi, În același loc, Își Înfipse mânile și picioarele, hrănindu-se laolaltă cu ierburile și scaieții din seva dulce pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea el pe foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu timpul, masterandul deveni un client obișnuit al stabilimentului. Toamna, când vântul cel rău ce bătea din răsărit, smulgând copacii din rădăcini, Oliver venea să-și usuce frunzele aici. În afară de aceasta, În incintă găsise printre pacienți, dar și printre studenți și medici, noi adepți. Spre deosebire de starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile, mai Întâi făcu câteva genuflexiuni, ca să-și dezmorțeasă Încheieturile, apoi se strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme, apoi reveni pe vârfuri În salon și Îl așeză pe locul său. Făcând doi pași În urmă, Oliver Își contemplă improvizația, frecându-și, plin de mândrie, mâinile de satisfacție. În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că e atât de obosită, Încât, dacă va face un efort, stomatologul Paul va putea pune mâna pe el. Când Noimann se apropia la un pas de el, piciorul se smulgea din loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon pe altul, ajunseră la capătul garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia smulși din somn au rămas vreme Îndelungată ațintiți asupra geamului murdar și a cerului cenușiu decorat de câțiva plopi goi de frunze și de firma, ininteligibilă când nu e aprinsă, a hotelului. Apoi el s-a ridicat de pe pat (a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge imediat din mâna bunicii lui (sau ce rudă Îi va fi fiind bătrâna) și Întinde mâna spre iepure. Fata Îl ține sus și-l Întreabă pe puști: — Todirică, vrei iepurele? — Nu-l mai Întărâta, fa, și tu, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe una din laturi, pe cea dinspre peretele casei și-l obligi pe bătrân să se așeze În capul mesei. E clar că se află după somn și n-a dormit prea bine sau nu e tocmai Încântat să fie smuls din somn chiar acum În preajma furtunii. Își freacă ochii așa cum ar face un copil dimineața, Todirică să zicem. Te ascultă cu același interes scăzut ca și acolo, În poartă, cu câteva minute mai devreme. Te grăbești să-i expui totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neobișnuită pentru luna aprilie. Acum, deci, erau cu toții În luna aprilie a anului 1942 și Înaintau Între Odessa și Nikolaev imediat după o furtună ca cea de alaltăieri. În camioane era foarte frig și tot pământul era acoperit cu frunze smulse din arbori de furtună. Multe case erau complet distruse, cu pereții ciuruiți de gloanțe, cu pereții năruiți sau cu pereții rămași În picioare Înnegriți de fum. Printre case puteau fi zărite numeroase gropi de obuze, și apa cu frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
repara. Luă o sapă și începu să sape cu grijă pe lângă firele de roșii și să taie iarba. Dar ce iarbă frumoasă și cu frunza grasă, numai bună ca hrană pentru animale. Oare ce-o fi, mohor? Și începu să smulgă cu spor, să dea la porci și la rățuște, care stăteau închise și nu aveau de unde să mănânce verdeață. Când termină, privi spre parcela de pământ pe care o muncise din greu și i se păru că firele de roșii
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
victorii , Carol se alese cu porecla de Martel , ( ciocanul ) . Cu toată greaua lovitură ce primiseră saraznii se menținură , totusi, în sudul Franței , și abia lui Pepin , fiul lui Carol Martel , i-a revenit rolul de a-i mătura ; el le smulsese , una dupa alta , fortărețele ce le aveau și în anul 759 , prin cucerirea Narbonnei ,capitala lor , i-a scos din Franța . Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest prinț, deși erou
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primi coroana imperială , Carol Magnul s-a oprit să cineze în aer liber la Sutri . Dar în ziua aceea Roland și mama sa nu mâncaseră nimic,astfel că dând, fără de veste, peste ospățul regal și văzând belșugul de merinde , Roland smulse ce putu din mâinile servitorilor și reuși să fugă cu toată împotrivirea lor . Împăratul , când i s-a povestit această întamplare , își aminti de o prevestire ce i s-a arătat în vis și porunci ca băiatul să fie urmarit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea pornirea de a o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fiul lui Agrican, regele tătar, pe care Roland l-a ucis mișelește. Spun mișelește pentru că în luptă dreaptă n-ar fi putut s-o facă. În căutarea lui am venit aici, cu gândul să-mi răzbun părintele și să-i smulg din mâini Durindana, spada aceea vestită, care a mea este și nu a lui. Iar când cavalerii au voit să știe cu ce drept pretinde el Durindana, Mandrivardo a povestit următoarele: Am fost până la moartea tatălui meu un tânăr ușuratec
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și o poartă, în direcția opusă, se deschise, dând la iveală un lan sclipitor de grâu de aur. La vederea acestuia, fecioara i-a spus că nu puteau ieși de acolo decât secerând recolta ce o aveau în fața lor și smulgând din pământ și un copac ce se ridica în mijlocul lanului. Mandricardo, fără să scoată un cuvânt, a început să secere recolta cu sabia, dar nu a dat nici tre lovituri că a și văzut cum fiecare fir de grâu ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se repezeau cu furie unele asupra altora sfâșiindu-se în bucăți. Mandricardo nu stătu în loc să se mire de această minune, continuă să secere. Când a ajuns la copac, i-a cuprins trunchiul în brațe și s-a opintit să-l smulgă din rădăcini. La fiecare effort un potop de frunze se scutura asupra lui, prefăcându-se pe loc în păsări de pradă ce-l atacau pe cavaler fâlfâindu-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]