5,527 matches
-
religiilor, definește succint secularizarea ca fiind „procesul prin care sectoare ale societății și ale culturii sunt sustrase autorității instituțiilor și simbolurilor religioase”. SustrAgerea se cuantifică și prin „scăderea numărului de membri ai organizațiilor reli gioase...” care merg la Biserică. Același sociolog American a pus la un colocVIu din 1993, la universitatea Harvard, o întrebare interesantă: „unitatea situației religioase a Europei Occidentale nu se bazează oare pe excepționalitatea sa care o separă de restul lumii?”. El a adăugat că vestul 11. Despre
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Îi vedem pe alții cum și le asumă și le prețuiesc pe ale lor. anthony Giddens, în lucrarea Sociologie, susține și el că „ar putea părea ciudat să sugerăm că influența religiei în lumea modernă este în declin”. Argumentele cunoscutului sociolog britanic se referă la fundamen talismul islamic din Iran, Orientul Mijlociu, africa și India, caracterizat ca fiind „foarte dinamic” și refractar occidentalizării. Mai sunt aduse în discuție celebrele conflicte din irlanda de Nord dintre catolici și protestanți sau fantasticul entuziasm catolic
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Colecția ABC 24 Raymond Aron (19051983) a fost un sociolog, politolog și filozof francez, cunoscut și ca teoretician al relațiilor internaționale. A susținut cursuri la "Institut d'Etudes Politiques" și la "École Nationale d'Administration". A fost profesor la Sorbona (19551967) și director de studii la "École Pratique des Hautes
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
acestei prime maturități a lui Aron. El oferea lui Aron curiozitatea sa neobosită, capacitatea sa de a penetra universurile spirituale cele mai diferite, grija lui pentru explicația cauzală riguroasă. Îi oferea, de asemenea, ceea ce lipsea atât de mult celor mai mulți dintre sociologii francezi contemporani, sensul conflictului, al dramei și deseori al tragediei care este aventura umană. Aron avea să corecteze mai târziu ceea ce era nemoderat și imprudent în felul weberian de a duce opozițiile până la paroxism, și câteodată de a vedea contradicții
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
în tehnică elaborarea devine mai întinsă decât în știință. În ceea ce privește aptitudinile cerute, diversitatea este mare, nu numai între știință și tehnică, dar și între subspeciile aceleiași forme. De pildă, există aptitudini diferite între fizicieni și economiști sau între biologi și sociologi. Creativitatea științifică necesită aptitudinile: matematică, verbală și spațială, iar cea tehnică cere aptitudini speciale de tipul: aptitudini perceptiv-spațiale, senzo-motrice și vizualizare mintală. Exemple de abilități senzo-motrice: acuitate vizuală, acuitate auditivă, acuitate tactilă, forță, viteză de reacție, precizie în mișcări, dexteritate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de inteligență învață prin intermediul interacțiunii cu ceilalți și le place această interacțiune. Ajung la înțelegeri, negociază și sunt empatici cu alții. Demonstrează reale calități de lider. Le place să facă parte din echipe. Pot fi: psihologi, specialiști în resurse umane, sociologi, agenți de vânzări, politicieni, profesori, medici de familie, etc. Inteligența intrapersonală implică abilitatea de a se înțelege pe sine, capacitatea de a forma un model plin de acuratețe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu fi lovit în cap, ridic brațul stâng și cu brațul drept lovesc cât pot. Pălăria îmi cade. Unul dintre bătăuși, tocmai agentul care mă apostrofase întâi, primește din parte-mi o lovitură 254 bucureștii de altădată 33. Medicul și sociologul francez Gustave le Bon (1841-1931), autor al cărții Psychologie des foules (1895), la care se referă Bacalbașa. în frunte, deasupra ochiului, și sângele curge. Ceilalți bătăuși se înfurie și mă copleșesc. Unul îmi smulge bastonul din mână; văzându-mă dezarmat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lucruri etc. La rîndul lor, mulți dintre ei se comportă ca niște barbari: se bat, profanează vestigii culturale, se exhibă cu prostituate și cu drogați. Paradoxul e că, plecînd în asemenea voiajuri, intenția lor e să arate - a explicat un sociolog - că sînt mai prosperi, mai puternici, mai liberi, mai... civilizați! își dau în petic însă, amintind de strămoșii lor celți la ieșirea din păduri. *Aproape de fiecare dată, dimineața la cozi, văd niște figuri subumane mereu panicate că „nu mai ajunge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rebreanu. În schimb, pluralul noi îmi sună pedant, afectat și-mi lasă, aproape de fiecare dată, impresia că acela care-l folosește se consideră „buricul pămîntului”. * Deși e septembrie, subiectul principal al „Magazinului științific” al BBC a fost „Efectul Paștelui”. Doi sociologi americani au studiat rata deceselor produse în Săptămîna Paștelui la evrei (care sînt peste 80% practicanți) și la oameni de alte religii. Rezultatul? în săptămîna respectivă (a cărei poziție în calendar variază de la an la an), numărul evreilor decedați e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o mare parte din propunerile vieții postrevoluționare: politice, sociale, morale, comportamentale, economice, estetice. În acest sens, sunt realizate, începând cu numărul 15 din 1993, numere tematice cu subiect dinainte anunțat, la care participă interlocutori din cele mai diverse câmpuri: scriitori, sociologi, istorici, oameni de știință, politicieni, ziariști-comentatori, studenți ș.a. Se remarcă de-a lungul anilor dosare precum: Splendoarea și mizeriile mitocanului, Armata, Ce fel de bârfe bârfim, Violența, A fi sau a nu fi independent, Exilul românesc, Kitsch, Serialomania, Lumea interlopă
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
de liniște), Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Nichifor Crainic, Nicolae Andrieș, Horia Sima (La Russie sous les Juifs), Eugen Radian. Poezie semnează Aron Cotruș (Strămoșesc pământ, Către plugari). Mai colaborează Petre Onescu, Șt. Corbu, G.N. Mugur, Radu Costăchescu, Mihai Novac ș.a. Sociologul H.H. Stahl își anunță public în anul 1933 încetarea colaborării la D., deoarece în această publicație a fost discreditat N. Iorga, iar el nu dorește să aparțină nici unei orientări politice, de stânga sau de dreapta. Sociologul Octavian Neamțu, în schimb
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
Costăchescu, Mihai Novac ș.a. Sociologul H.H. Stahl își anunță public în anul 1933 încetarea colaborării la D., deoarece în această publicație a fost discreditat N. Iorga, iar el nu dorește să aparțină nici unei orientări politice, de stânga sau de dreapta. Sociologul Octavian Neamțu, în schimb, declară că optează pentru extrema dreaptă, argumentându-și atitudinea cu o retorică patetică. C.A.
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
Cred că există, În altă parte decît În literatură și metaliteratură, o tematică „modern”-„postmodernă” comună În Franța și Statele Unite. Greu de numit acest discurs, Întrucît cei care-l produc se intitulează geografi, dar pot fi tot atît de bine sociologi, În măsura În care geografia zilelor noastre a devenit o știință umană. Noua geografie umană are În Franța un teoretician de excepție În persoana lui Jacques Lévy și el este cel care atrage atenția asupra nevoii de a reînnoi discursul geografic francez, multă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pare irefutabilă și reapariția ei În urma declasării tuturor sistemelor de valori ne-critice mi se pare semnificativă În cel mai Înalt grad. Luc Ferry, Într-o carte din 1996, Marcel Gauchet În Dezvrăjirea lumii, iar pe de altă parte cîțiva sociologi au Încercat să defrișeze jungla crescută pe ruinele sistemelor religioase tradiționale. Pe de altă parte, francezii, laici, au manifestat ca singură atitudine la adresa credințelor i-raționale disprețul (sectanții reioniștilor din romanul Cherokee de Jean Echenoz, 1983, sînt o gloată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o prelungire a celui de-al doilea. [...] Din momentul În care totul e posibil, bolile insuficienței provoacă, În forul interior al persoanei, sfîșieri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la discursul personal: “Scrisul bate experiența” nu Înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, În discurs, și consemnarea lui În text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de “extindere de sine”, sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
experienței, În discurs, și consemnarea lui În text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de “extindere de sine”, sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu adevărat, un text utilitar. Dar nu util, heideggerian vorbind, ființei cititorului, nici, din punct de vedere bergsonian, energiei vitale a lui. Nici, bachelardian, sufletului lui. Nici, pascalian, inimii. Nici, nietzschean, dezvrăjirii conștiinței morale. Acest roman este util În sensul sociologului citat mai sus: „În vreme ce (În trecut, n.m. A.M.) sensul vieții era impus de către destinul social, astăzi e de dorit, din contră, să te construiești de unul singur și, dacă poți, să te inventezi. Ceea ce, În alți termeni, corespunde unei generalizări
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mauvignier, Eric Laurrent sau - deși mai În vîrstă - Christian Gailly pe care-l aminteam eja printre minimaliști. Numitorul comun al experiențelor care sînt Înregistrate În acest raport generalizat al literaturii franceze „despre mine” ar putea fi intensitatea. Este ceea ce crede sociologul Jean-Claude Kaufmann Într-un articol, Tout dire de soi, tout montrer din Le Débat nr. 125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al experiențelor care sînt Înregistrate În acest raport generalizat al literaturii franceze „despre mine” ar putea fi intensitatea. Este ceea ce crede sociologul Jean-Claude Kaufmann Într-un articol, Tout dire de soi, tout montrer din Le Débat nr. 125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le Débat nr. 125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza individul contemporan, dar, de aici, evident, un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dans les yeux. Je suis malade, pensa-t-il encore, et il dut faire un effort pour injecter un peu de sens à ce qui l’entourait, au monde. C’est passé, pensa-t-il, Șa va passer. Jean Echenoz, Le Méridien de Greenwich Sociolog de formație, ajuns la Paris pentru a scrie o teză de etnopsihiatrie (tatăl lui e psihiatru), fost militant de stînga În tinerețe, Echenoz este astăzi, la douăzeci și opt de ani de la debut, la nouăsprezece de la primul premiu obținut și la opt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Revenită în țară, își continuă între 1934 și 1936 studiile de doctorat și funcționează ca bibliotecară la Seminarul de sociologie. Este profesoară de limba și literatura română la Caransebeș (1936-1938), la licee din București (1940-1952), iar după moartea soțului ei, sociologul Anton Golopenția, la școli elementare (1952-1963). Începând din anul 1929 a participat la toate campaniile organizate de Școala Sociologică de la București. A colaborat la „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Sociologie românească” și „Revista de folclor”. Între participanții la campaniile
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
Sociologie românească”, 1942, 7-12; Petru Comarnescu, Tipăriturile Școalei Sociologice de la București, RFR, 1944, 9; Frank Alvarez-Pereyre, La Mémoire retrouvée, la mémoire qui construit, „Méridiens”, 1990, 310-815; Iordan Datcu, Magie la Cornova - Basarabia, L, 1992, 11; Sanda Golopenția, Ștefania Cristescu-Golopenția, în Sociologi români. Mică enciclopedie, București, 2001, 138-141. I.D.
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
CRIȘAN, Constantin (21.XI.1939, Târgu Neamț - 29.X.1996, București), critic, istoric și sociolog literar. Este fiul Ecaterinei (n. Rogin) și al lui Aurel Crișan, inginer geometru. A absolvit în 1956 Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț, și în 1960 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Debutează în 1961 în revista
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]