11,582 matches
-
și în mai multe antologii, printre care La Neagra (Mirador, 2007), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008) și Poate ne vedem (Mirador, 2010). LUMINIȚA MARCU a publicat în 2006, la Editura Polirom, cartea de proză Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol și în 2014, la Editura Cartea Românească, cartea de istorie literară O revistă culturală în comunism. Gazeta literară 1954-1968, proze în câteva antologii, traduceri din engleză și spaniolă, precum și numeroase articole și studii. Lucrează în prezent ca lector de română
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Vă rog, lăsați-mi copilașul în pace! În drum spre mașină, însoțiți de lătrăturile fericite ale lui Hacksaw, Lee îmi arătă butoiașul gol al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din chirpici, și turnulețe împodobite cu beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
librăria Stanley Rose, așa că dacă încerci să-mi verifici alibiul, te rog, fii subtil. OK? — Desigur, i-am răspuns. Am lăsat-o pe Madeleine să mă ia de braț și să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tocmai îmi făceam o cafea, când sună telefonul. Am răspuns: — Da? — Sunt Russ. Am găsit-o pe Sally Stinson. Ne vedem într-o jumătate de oră pe North Havenhurst, la numărul 1546. — Alerg! • • • Adresa pomenită era un bloc în stil spaniol: pereții din ciment văruit erau în formă de turnulețe ornamentale, iar balcoanele erau acoperite cu pânză decolorată de soare. Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să intru. Nu știu ce i s-a spus, dar a luat poziția de drepți și m-a salutat. Poarta de sârmă ghimpată culisă și se deschise. Am trecut cu mașina dincolo de barăcile deținuților, apropiindu-mă de o clădire mare, în stil spaniol, ce avea în față un portic acoperit cu țiglă. Am parcat și am fost întâmpinat de un căpitan în uniformă de la LASD, care mi-a întins mâna cu un zâmbet emoționat. — Domnule detectiv Bleichert, eu sunt directorul închisorii, Patchett. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan nu o vedea ducându-l pe Richard În Corfu, sau Malta, sau Florida. Era mult prea periculos pentru odorul ei. Peter era norocos că avea un tată vitreg care să aibă grijă de el... — Te-ai văzut cu Inchiziția Spaniolă până acum? Întrebă Inch, În timp ce Logan se Înscria În sensul giratoriu de la capătul Queen Street. O statuie voluminoasă a Reginei Victoria era așezată În centru, pe un piedestal din granit. Cineva Îi pusese pe cap un jalon de pe stradă. — Standardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se simtă mai bine era faptul că el era gata să-i ajute. Cel puțin o vreme. Și așa Își petrecu Logan după-amiaza. Miller, binecuvântate fie șosetele lui de bumbac, lăsă mândria la o parte și luă o lopată. Cockerul spaniol sau labradorul se afla de data aceasta aproape de vârful grămezii. Intrase ultimul, ieșea primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te obișnuiești cu dormitul În celulă, Îi spuse el siluetei tremurânde, cu ochi mari. Fiindcă acolo ai să-ți petreci următorii douăzeci de ani! Luară Range Roverul mizer al inspectorului Insch, cu ferestrele mânjite și pătate acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile cu urme de zăpadă din Rosemount. Privind mohorât pe fereastră, Logan se uita la terasele de granit pe lângă care treceau, cu mintea pe jumătate la Hoitar, pe jumătate la conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o glumă, Rhyme. - Da, bine. Doar că acest ticălos nu mă face deloc să râd. Mai bine începi cu grătarul. Cărase deja o geantă cu echipamente și se pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pună cătușe. - Din păcate pentru ea, tipul s-a dovedit a fi Victor Ramos. - Congressman-ul. Lincoln Rhyme nu era interesat efectiv de guvern, dar știa câte ceva despre Ramos: un politician oportunist, care își abandonase alegătorii de sorginte latină și Harlemul spaniol până nu demult, iar acum își dăduse și el seama că în noul context corect din punct de vedere politic - și ținând cont și de mărimea electoratului său - poate forța lucrurile în direcția unui loc la Albany sau la Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de neplăcut. Sunt la mijloc doi copii, iar mama lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil. E în joc o grămadă de spirit macho. Și mai e și distanța fizică, desigur. E destul de clar că tatăl nu e un client de soi rău - cam iute la mânie și se supără repede, dar, în esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării fonetice cu niebla). Propun, așadar, o deformare echivalentă a rom. roman în riman, soluție care, pentru cititorul român, reprezintă același grad de supriză ca și nivola pentru publicul spaniol. Pe lângă Ceață, am tradus alte trei texte (două articole și prefața la ediția din 1935), importante pentru a lămuri concepția lui Unamuno despre acest roman, noutatea acestuia pe plan european și circulația lui în epocă (Unamuno menționează și prima versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bască la Instituto Vizcaino din Bilbao ori de a ocupa, tot aici, catedra de psihologie, logică și etică, sau pe cea de metafizică la universitățile din, succesiv, Valladolid, Barcelona și Valencia, și după ce, la un concurs organizat de Academia Regală Spaniolă -și câștigat de mai tânărul Ramón Menéndez Pidal -, își văzuse respinsă o monografie amplă și extrem de solidă - cum avea să se constate, mult timp după moartea sa, cu prilejul redescoperirii manuscrisului - despre limba și contextul istoric al epopeii medievale Cantar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de acolo în sudul Franței, în Țara Bască franceză, la Hendaye, pentru a fi mai aproape de ținutul natal. „Desțărarea“ sa va dura până în 1930. A fost o perioadă extrem de dură în viața lui Unamuno. Dacă lunile petrecute în Fuerteventura, pământ spaniol, nu-i alteraseră speranța, șederea la Paris l-a deprimat profund, se simțea izolat într-o lume a inteligenței literaturizate și a tropismelor mundane, zăcea ore în șir întins pe patul din camera sa de hotel ieftin visându-și Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țară în 1930. I se va face o primire triumfală, va fi reales rector al Universității din Salamanca, deputat de Salamanca în Parlamentul Constituant (Cortes constituyentes), consilier municipal. După izbucnirea războiului civil, deși, la instituirea Republicii, ca mai toți intelectualii spanioli de seamă, se pronunțase în favoarea noului regim, fraudele - inclusiv electorale -, abuzurile, ororile, debandada și masacrele declanșate de la bun început și perpetrate mai apoi în teritoriile roșii (mai cu seamă uciderea a mii de preoți, violarea și asasinarea a sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
modificarea raporturilor dintre ele și autor sau mai precis, dintre autor, personaje și cititor/cititori, mai cu seamă că asemenea încercări sunt identificabile în germene mult mai demult, încă de la unii romantici germani, și chiar mai devreme, în aria literaturii spaniole, în Don Quijote, cu adevărat primul roman modern și carte fondatoare pentru concepția filozofică și poetică a lui Unamuno, prefigurând în mare măsură raporturile moderne dintre personaje și autori/cititori, ca și pluralitatea auctoriatului. Strict istoricește însă vorbind, și rezumându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul Autor și nu intră ritmul salvator al ierarhiei cosmice. Nimic mai banal, până la un punct, decât subiectul nud al Ceții: într-un neprecizat și banal oraș spaniol de provincie din podișul Castiliei (după cum reiese din unele indicii), un tânăr de familie bună, Augusto Pérez, absolvent de Drept, rămas singur după decesul mamei sale, care-l crescuse în cultul tatălui prematur stins, descoperă întâmplător, într-una din plimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de interpreții romanului, este, în fapt, o replică a lui Unamuno la un celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i leagă romanul de vaste secțiuni istorice din literatura spaniolă, în cazul de față Colocviul câinilor, ultima din cele douăsprezece Nuvele exemplare ale lui Cervantes; martor și confesor tăcut al tribulațiilor lui Augusto, Orfeu, confirmându-și încărcătura simbolică de animal psihopomp, e și autorul discursului funebru în chip de epilog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
astă dată o pasăre, care-i configurează în parte destinul lui Augusto: canarul căzut în stradă, cu colivie cu tot, de la fereastra locuinței rudelor viitoarei logodnice trădătoare; cu această pasăre, Unamuno ne trimite analogic și mai departe în trecutul literaturii spaniole, la capodopera lui Fernando de Rojas, Tragicomedia de Calixto y Melibea sau La Celestina (1499, 1502), compoziție dramatică ce a cunoscut un succes universal, mai ales datorită figurii Celestinei, codoașa vulgară și diabolică. Or, Calisto, tânărul care va pica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar, privind mai îndeaproape, această noutate exprimă în primul rând datele profunde ale concepției și spiritualității lui Unamuno și mult mai puțin, poate chiar deloc, grija de a-și perfecționa artificul literar. Inovațiile lui Unamuno își au originea în tradiția spaniolă, în primul rând în țesătura profundă a lui Don Quijote, singura operă din literatura țării sale căreia îi recunoaște darul umorului, și în meditația proprie, filozofică și religioasă, și mă gândesc la elementele recunoscute ca mărci ale originalității operei narative unamuniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don Miguel, care se și bucură de o recunoaștere convenabilă într-însa, câtă vreme obiceiul e ca tocmai scriitorii mai cunoscuți să facă, prin prefețe, prezentarea celor mai puțin notorii. Don Miguel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de toată mâna. Atenția îi era ispitită îndeosebi de cele mai spinoase și încâlcite probleme ale istoriei noastre literare, cum ar fi locul de naștere al lui Prudențiu, deși în ultimul timp, din pricina unor eșecuri amoroase, se consacra studierii femeilor spaniole din veacurile trecute. Tocmai în lucrări de natură aparent insignifiantă se puteau vedea și admira ascuțimea, perspicacitatea, miraculoasa intuiție și penetrația critică a lui S. Paparrigópulos. Trebuia să-i vezi calitățile așa, aplicate și în concret, pe viu, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doar obișnuindu-ne să respectăm divinul Adevăr, chiar la scara cea mai mică, îi vom putea aduce cultul cuvenit la scară mare. Pregătea o ediție populară din Calila și Dimna, cu o introducere despre influența literaturii indiene în Evul Mediu spaniol, și bine ar fi fost de-ar fi ajuns s-o publice, pentru că lectura ei ar fi îndepărtat, în mod sigur, poporul de tavernă și de pernicioasele doctrine ale imposibilelor salvări economice. Dar cele două mari opere pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi ajuns s-o publice, pentru că lectura ei ar fi îndepărtat, în mod sigur, poporul de tavernă și de pernicioasele doctrine ale imposibilelor salvări economice. Dar cele două mari opere pe care le proiecta Paparrigópulos erau o istorie a scriitorilor spanioli obscuri, adică a acelora care nu figurează în istoriile literare curente sau figurează doar sub o mențiune fugară datorită presupusei lipse de semnificație a operelor lor, corectând astfel injustiția vremurilor, injustiție pe care o deplângea atât de mult și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
meserie neconvenabilă. Ei bine: întrebarea aceea e lipsită de un sens precis pentru mine. Pentru a răspunde la ea ar fi necesar... Da, mă rog, să procedați ca acel confrate al dumneavoastră care a scris o carte despre psihologia poporului spaniol, dar, cum el însuși era, pare-se, spaniol și trăia printre spanioli, nu i-a venit altă idee decât să scrie că unul zice asta și altul alta și să facă o bibliografie. — Ah, bibliografia! Da, știu acum... Nu, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]