6,212 matches
-
Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor” și, tot acolo, sufletul Îndrăgostit zboară ca fluturele prin „deșertul azuros”... Să revenim la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt urmăriți de piaza rea a vremii, din Italia pleacă În Germania, din Germania fug la Paris ca să scape de timpul nesănătos, de aici aleargă spre sud, la mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat de definiția feminității
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unor texte vechi. În fine, ceea ce contează În critică sînt nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori În definiții și formule superbe, greu de uitat. „Bătrînii” poeziei noastre se animă și Întineresc În lectura În același timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deteriorate, printr-o laudă perpetuă și nediferențiată, de școală nu mi-au mai spus mare lucru. Am simțit, acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. EUGEN SIMION O carte (atribute - rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă, - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celor patru militari din armata spaniolă? În plus, bătea puntea navei înainte și înapoi, ca și cum ar fi vrut să-i scoată din sărite pe cei patru în uniformă. Dar nu plănuia s-o șteargă pe furiș. Coasta era un decor superb, urcând pe verticală, muntele alcătuia un amfiteatru natural. Mai în spate, o lizieră de dealuri azurii și norii aproape roșii. Corabia trase la mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a evita pe ale celui din urmă. Hagienuș, doctor în limbi orientale, bibliofil, era funcționar superior în minister și de el depindeau numirile la muzee. Suflețel pusese ochii pe o pinacotecă, ignorată de toată lumea, îndeosebi de public, așezată într-o superbă casă boierească cu parc, și dorea arzător să obțină direcția, ca să intre în apartamentul destinat conservatorului. Ideea de a se plimba într-o casă spațioasă, cu bibliotecă, tablouri, camere nenumărate, îi răpea somnul. Prefera să rămână mai departe actualul conservator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
societate a armeanului, fapt sigur este că existau amândouă, uneori combătîndu-se. Saferian se pasiona de obiectele din depozitul său, și le însușea, ridicîndu-le de la parter la etaj, unde locuia oficial, le expunea și primea felicitări cu cea mai mare încîntare. - Superb! se oprea un pictor cunoscut în fața unui tabloudin școala Claude Lorrain. Dacă aș avea două sute de mii de lei, ți-aș da... Manigomian își freca mâinile de cea mai candidă plăcere morală, însă reținea prețul, asculta comentariile invitaților asupra tabloului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mișcare și, prin întinsele relații, însușit de minister, care constituia o pensie viageră pentru văduva proprietarului casei, acceptând pe Gaittany ca director al muzeului, peste un consiliu ce permitea ministrului să plaseze câțiva oameni. Pe deasupra, donația prevedea și o superbă limuzină, aproape nouă, pe care văduva n-o scosese niciodată din garaj, din lipsă de șofer. Pertractările se ținură în cel mai mare secret, totuși Bonifaciu Hagienuș, prin forța lucrurilor, fu pus în cunoștință de cauză, de vreme ce operația trecea prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un entuziasm, fie și factice, ajutat de o posesie a limbajului intelectual, cu care crea atmosferă în jurul unui fapt, și fusese în felurite momente cel mai de seamă agent moral gratuit al lui Ioanide. Ajutat de autoritatea altora, Gaittany era superb de înflăcărare și părea a înțelege totul. Spre deosebire de Dan Bogdan, satelit și el al opiniei curente, însă plin de reflecțiune, doritor a studia orice, Gaittany abandona obiectul entuziasmului la cea mai mică bănuială de eroare, ca și când ar fi fost la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un sentimental care se vindeca de melancolie prin rememorație, cu care prilej persoana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv, unul alb și unul roz, Ioana, unul ca sângele coagulat. În cele din urmă, Pomponescu ridică paharul și ură sănătate lui Conțescu și toate cele dorite celorlalți. Gulimănescu replică: - Să vă vedem ministru cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai admira inelul, netezi cu dosul mâinii reverul smochingului tivit al ministeriabilului, scuturîndu-și capul înapoi, într-o mișcare de temperament cu totul castă, care îi relevă dinții superbi și un gât vânjos, statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și capul în jos, sărută doar podul palmei Ioanei. Apoi "ridică ședința" tocmai când madam Farfara se întorcea din inspecție. Acum, consumîndu-și cafeaua cu lapte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bătu ușor cu palma pe un obraz și o concedie. Când închise ușa în urma ei, Ioanide își zise plin de mulțumire: "Ce frumoasă fată am!" VIII Gaittany sosi peste câteva zile la Ioanide, după ce se anunțase la telefon, într-un superb automobil, condus de un șofer în uniformă sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și nu fără uimire descoperise în noptiera din odăița rezervată lui o oală de noapte de porțelan acoperită cu un rotocol de superbă dantelă, întărit cu carton. Erminia se gândise deci că Ioanide ar putea să aibă nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide aluneca abil asupra acestui capitol, se făcea a nu înțelege, ascundea pe cât putea toată viața ei fiziologică și se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
precum am văzut nejustificată, care făcu totuși să curgă sudori pe fruntea lui Hergot și puse încheieturile degetelor lui Gonzalv la mari încercări, Hergot, întors acasă spre a răsufla după ce lăsase instrucții, însemnă în carnetul său numai atît: "Lună plină superbă". Tot atunci, la plecare, Hergot bătu pe umăr pe pieritul la față Gonzalv, care îl însoțise până la poartă spre a-i mai extrage oarecare preciziuni și pronosticuri, și spuse: G. Călinescu - Fii liniștit! Totul merge bine. Copii!... Natura lucrează din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro vestes Ephyreiaque aera, Alba Neque Assyrio fucatur lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o apropiere ironică); "și nu tânjesc după uși încrustate, veșminte stropite cu aur sau bronzuri de Corint, și nici nu-și vopsesc lâna cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tratative și tatonări secrete între partidele vechi și Mișcare. Un amănunt epic trebuie neapărat reținut. Nenorocitul Dan Bogdan a căzut asasinat cu un pumnal falsificat din muzeul de sub direcțiunea lui Gaittany, atacat de șoferul acestuia, alături de un grup venit în superba lui mașină. Cu același automobil, Gaittany a luat parte la înmormîntarea lui Dan Bogdan, împărțind condoleanțele cele mai onctuoase și ștergând de pe agenda sa și această obligație socială. Însă poliția ținu arestat la infinit pe Munteanu, ca să aibă un ostatec
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru a fost sublim și va trăi în poezia populară, și n-aș fi fost deloc rușinat de cariera lui. Din nenorocire, pentru asta se cer mari daruri, nepăsarea de prejudecățile sociale, superbă lipsă de cultură și o performanță trupească excepțională. M-am născut incapabil de a sta sub apă... (Nota lui Ioanide: "Dă-mi voie, amice, faci grozave confuzii. Îți acord să admiri pe marii bărbați de stat pentru fapta lor, patriotică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Școala avea internat, externe nu se primeau. Când descoperi această instituție, Suflețel intră în delirul impacienței. Școala avea nevoie de o directoare, și postul ar fi fost excelent pentru Aurora, rezolvîndu-se astfel problema locuinței, căci școala era prevăzută cu un superb pavilion pentru direcție. Suflețel întreprinse demersurile într-un secret magnific, ferindu-se în primul rând de Hagienuș "cel ascuțit la limbă". Înarmată cu un memoriu, Aurora ceru audiență prințesei Hangerliu, după ce în prealabil vizitase pe madam Pomponescu și alte personalități
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
început să măprotejeze, simțind lipsa mea de inițiativă. Când vede o femeie frumoasă mi-o recomandă singură, parcă i-ar fi teamă că n-am timp sau n-am destul curaj de a o remarca: "Jean, ia privește ce blondă superbă!" și pe tine te-a semnalat. Evident, n-aș merge până acolo încît să afirm că-i face plăcere ideea infidelității, îi e teamă să nu pierd totuși sensibilitatea pentru sexul frumos. Noi înșine, bărbații, suntem la fel: nu vrem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care o respingea în stil apaș: . - Nu-ți plac, se mira femeia, iată un lucru inedit pentrumine. Totdeauna am avut impresia că bandiții sunt fascinați de femeile de lume. Nu sunt frumoasă? . - Un altul în locul meu ar spune că ești superbă. . - De ce un altul? . - Fiindcă pe mine femeia nu mă interesează. . - Ai avut poate dezamăgiri, ai fost trădat. . - Nu! . - Ceea ce spui e absurd. Poate n-ai găsit femeia visatăde tine. . - Nicidecum. Am găsit de atâtea ori femei care-miplăceau și care nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu portofoliul Lucrărilor Publice. Cu tot secretul în care decurse preliminariile acestei operații, Gaittany fu avizat G. Călinescu la timp, și cu câteva ore înainte ca Pomponescu să depună jurământul se prezentă în superbul său automobil în fața locuinței ministrului. Intenția lui era de a lăsa doar cartea sa de vizită, însă Pomponescu îl zărise de la geam și, amabil, îl întîmpinase chiar din anticameră, goală la acea oră, și-l conduse în birou. - Domnule ministru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]