4,883 matches
-
Isabella, Prințul Vincent, Prințesa Josephine, Prințul Nikolai, Prințul Felix, Prințul Henrik și Prințesa Athena. Regele Frederic al IX-lea a murit în 1972 și a fost succedat la tron de prințesa Margareta la 14 ianuarie 1972 care a devenit primul suveran danez de sex feminin sub noua Lege a Succesiunii. A fost proclamată regină de la balconul Palatului Christiansborg la 15 ianuarie 1972 de către prim-ministrul Jens Otto Krag. Principalele sarcini ale reginei sunt de a reprezenta regatul în străinătate și să
Margareta a II-a a Danemarcei () [Corola-website/Science/312661_a_313990]
-
a regelui George al III-lea. Tatăl lui a fost prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha verișor și soț al reginei Victoria. În familie, pe tot parcursul vieții sale a fost cunoscut sub numele Bertie. Fiind cel mai mare fiu al unui suveran britanic a primit în mod automat la naștere titlurile de Duce de Cornwall și Duce de Rothesay. Ca fiu al prințului Albert el a primit, de asemenea, titlurile de Prinț de Saxa-Coburg-Gotha și Duce de Saxonia. Regina Victoria și-a
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
(greacă: Νίτωκρις) este considerată a fi ultimul suveran al dinastiei a VI-a, o femeie despre care avem informații din surse grecești și mai puțin din cele egiptene antice. Sfârșitul Regatului Vechi ridică multe probleme, în special prin identificarea faraonilor care au domnit. Multă vreme Manethon, Fr. 20
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
apărea ca un uzurpador al tronului. Umberto a reacționat cu o proclamație, în care vorbea despre gestul revoluționar al guvernului totodată în fruntea acțiunilor guvernului Umberto al-II-lea informat de generalul Maurice Stanley Lush că angloamericanii nu au intervenit în apărarea suveranului și a siguranței sale, chiar și în caz de încălcare flagrantă a legii în special în cazul unui atac al Quirinalului susținut de adepții miniștrilor republicani, care doresc să evite orice posibilitate a declanșării unui război civil după faptele petrecute
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Contemporanii Regilor Catolici nu cred însă în sinceritatea numeroșilor "conversos" (evreii convertiți la creștinism după persecuțiile antisemite din 1391). Grație relațiilor sale de familie și a numeroaselor călătorii la Curtea din Segovia, Torquemada exercită o influență considerabilă asupra celor doi suverani. El devine confesorul reginei Isabela de Castilia și apoi al soțului acesteia, Ferdinand de Aragon. Aceștia îl numesc în fruntea Inchiziției, instituție creată în 1478 și plasată sub autoritatea directă a suveranilor (nu a episcopilor - fapt nemaiîntâlnit până atunci). Începând
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
Torquemada exercită o influență considerabilă asupra celor doi suverani. El devine confesorul reginei Isabela de Castilia și apoi al soțului acesteia, Ferdinand de Aragon. Aceștia îl numesc în fruntea Inchiziției, instituție creată în 1478 și plasată sub autoritatea directă a suveranilor (nu a episcopilor - fapt nemaiîntâlnit până atunci). Începând cu 1483, Thomas de Torquemada este inchizitor general pentru Castilia și Aragon, poziție care îi permite să pună în practică un veritabil sistem totalitar. Însărcinată cu apărarea catolicismului și cu extirparea ereziilor
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
Francisc al II-lea, Duce de Bretania moare lăsîndu-și ducatul fiicei lui, Anne. În căutarea de alianțe pentru a-și proteja teritoriile, ea s-a logodit cu Maximilian în 1490. Aproximativ un an mai tarziu, s-au căsătorit prin procură. Suveranul Franței însă se opune ferm uniunii matrimoniale dintre Austria și Bretania, care rămăsese singurul ducat limitrof Franței care nu fusese încă absorbit de un regat în plină expansiune. Anul următor, căsătoria neconsumată este anulată iar Anne se căsătorește cu regele
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
de 15 regi). Timp de două secole, capețienii își vor încorona primul născut încă din timpul vieții și-l vor asocia la domnie pentru a întări puterea. Filip August (1180-1223), capețian direct, dar descendent al carolingienilor pe linie feminină, deci suveran absolut legitim, va înlătura această practică. Până la acesta din urmă, regatul Franței va fi divizat, consecință a întăririii puterii locale a marilor seniori, autoritatea regală efectivă exercitându-se asupra unei regiuni restrânse. Astfel, comitatele Angers, Flandra, ducatele Normandiei, Aquitaniei, ajung
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
a centraliza statul. De cealaltă parte, regii Angliei vor căuta să-și extindă influența în Franța și să obțină coroana acestui regat, dar vor fi ținuți în șah de alianța dintre Franța și Scoția. În concluzie, nici unul dintre cei doi suverani nu se putea declara mulțumit de actuala stare de fapt. În anul 1180 vine pe tronul Franței un mare rege capețian, Filip al II-lea, pe care contemporanii săi l-au supranumit "Filip August". În numai un deceniu, Filip August
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
-și petreacă un an în Germania, pe lângă prințul Bavariei, apoi să rămână în calitate de șambelan la Curtea regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, sub titlul de "Mare Maestru al Casei Reginei": "Maria de Hohenzollern". Sub acest titlu, și-a însoțit suveranul la încoronarea reginei Victoria, la 28 iunie 1838. Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc și-a sfârșit viața la Munchen, în Bavaria, la 16 august 1874. Familia Vaublanc
Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/311753_a_313082]
-
În cele din urmă, în noiembrie 1326 a fost prins Hugh cel Tânăr și condamnat la o moarte dezonorantă și dezgustatoare: mai întâi i s-au tăiat organele sexuale, ca eretic și sodomit, apoi decapitat. Regina l-a declarat pe suveran „nebun și probabil răpit de Iele” și l-a închis în Turnul Londrei. În septembrie 1327, Eduard a fost ucis în închisoare, cu acceptul tacit al reginei. Peste patru ani, regele va fi răzbunat de fiul său, care-l va
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills (n. 1 aprilie 1985, Meyrin, Elveția) este nepotul cel mai vârstnic al fostului suveran al României, Mihai I. Născut și crescut în străinătate, a vizitat România în 1992, cu ocazia primei vizite a bunicului său după începutul exilului din 1948. La împlinirea vârstei de 25 de ani (1 aprilie 2010), Nicolae a primit titlul
Nicholas Medforth-Mills () [Corola-website/Science/311028_a_312357]
-
Bernhard. În sala gotică era arborat un uriaș steag cu litera "E" în roșu pe un fond alb, în acea vreme simbolul comun al tuturor mișcărilor pentru unitatea europeană. La tribuna ornamentată în purpură și aur a luat loc pe lângă suveranii Țărilor de Jos și Winston Churchill care fusese ales președinte de onoare al congresului.. Important pentru congres era atmosfera extraordinară în care s-a desfășurat congresul, convingerea tuturor participanților în necesitatea unei unități europene. Reamintindu-și de lucrările congresului, Henri
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
-i judeca și aresta, drept ce înainte aparținuse statului. Unii seniori aveau dreptul chiar de a bate monedă. Trimișii regelui nu puteau călca pe moșiile lor fără învoirea proprietarului, nici măcar pentru a urmări un ucigaș. Seniorii au devenit, astfel, adevărați suverani pe moșiile lor. Suveranitatea, adică puterea supremă care aparținea statului, s-a fărâmițat în folosul nobilimii laice și al așezămintelor bisericești posesoare de feude. Principalele ocupații ale nobililor erau războiul, serbările militare și vânătoarea. În timp de pace, se organizau
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
500 de ani, s-au născut statele europene (Franța, Anglia, Spania, Portugalia, etc). După destrămarea imperiului francilor, apoi a carolingienilor, a apărut un nou centru de putere: Imperiul Romano-German, acesta dorind să reconstruiască hotarele vechiului imperiu. Împăratul romano-german și Papa (suveran al religiei catolice) erau cei aflați la conducere. Religia catolică era răspândită în tot Apusul Europei. Centrele maritime italiene (ex:Veneția, Genova, Pisa, Amalfi) au dominat comerțul mediteranean câteva secole. În estul Europei, slavii rușii și bulgarii, slovenii, croații, bosniacii
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
de Regele Mihai, interpretul rus al generalului a scuipat pe jos demonstrativ pe parcursul întregii lor prezențe, iar generalul Susaikov a rupt o sabie chinezească din colecția sălii armelor, fără a-și cere scuze. Comportarea acestora semnala atitudinea lui Stalin fără de suveranul României. După război, îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului Trupelor de Ariergardă (1948-1951), membru al Consiliului Militar al Regiunii Militar Turkestan (1951-1958) și inspector în Ministerul Apărării (1958-1960). A fost trecut în rezervă în anul 1960 și a decedat doi
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
Pe când Liga, prin asociațiile care i se alăturaseră, reprezenta căteva mii de membri Comitetul Național era o organizație formată din zece persoane, cu fără legături formale cu colectivitatea română din exil. De la încoronarea regelui Ferdinand I la Alba Iulia, ca suveran al României reîntregite, regele României era desemnat nu doar cu titlul de "regele României" ci și sub cel de "regele tuturor românilor", titlu pe care l-au purtat și următorii suverani. Prin acceptarea rolului de conducător al Comitetului Național Român
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
De la încoronarea regelui Ferdinand I la Alba Iulia, ca suveran al României reîntregite, regele României era desemnat nu doar cu titlul de "regele României" ci și sub cel de "regele tuturor românilor", titlu pe care l-au purtat și următorii suverani. Prin acceptarea rolului de conducător al Comitetului Național Român - care, în principiu, reprezenta populația din România - și în același timp prin refuzul de a recunoaște Liga Românilor Liberi - care reprezenta Românii din exil - rezultă implicit renunțarea regelui Mihai la titlul
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
planul unei uniuni matrimoniale între fiul lui Otto și o soră a tinerilor împărați ai Bizanțului, care primea în dar posesiunile bizantine din Italia meridională. Această propunere avea la Bizanț un efect de bravadă. Evenimentele recente din Occident îi apăreau suveranului Bizantin ca atentate la interesele și la demnitatea imperiului său. Că Otto luase coroana, că era stăpânul Romei si al Bisericii romane, că stăpânea aproape toată Italia, că se aliase cu prinții din Capua și din Benevent, vasali ai Imperiului
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
putere și de mândrie. Ambasadorul lui Otto cel Mare era tratat la Constantinopol ca un prizonier și nu ca un împărat, nici ca un roman, ci ca un simplu rege barbar, neputându-se pune problema unei căsătorii între fiul unui suveran barbar și fiica unui împărat porphyrogenet. Bulgariei vecine semnificația marii dezvoltări a statului bizantin îi scăpase. După cucerirea Ciliciei și a Ciprului, în toamna anului 965, o ambasadă bulgară sosea la Constantinopol pentru a reclama sumele de bani livrate de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de furtună. Într-o barcă mică, Ioan Tzimiskes ajunse pe plaja pustie care se întindea sub zidurile castelului imperial Bucoleon. Cu ajutorul unui coș legat cu o frânghie, fu tras în gineceu și conspiratorii, cu șeful în frunte pătrunseră în camera suveranului. Acolo urmă un scurt moment de spaimă: patul era gol. Dar un eunuc din gineceu, care cunoștea obiceiurile lui Nichiphor, arăta conspiratorilor pe basileu întins într-un colț dormind pe pielea de panteră. Ei se aruncară furioși asupra lui. Phokas
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Ney. În timpul campaniei din Saxa (1813), mareșalul prinț de Eckmühl este singurul comandant francez care rămâne neînvins, apărând Dresda și păstrând controlul orașului Hamburg pentru mai mult de 1 an, în ciuda asediului forțelor aliate. Doar după ce Napoleon abdică și noul suveran francez, Ludovic al XVIII-lea al Franței, îi ordonă să predea poziția, consimte să evacueze orașul (27 mai 1814) pentru a se întoarce cu trupele sale în Franța. Davout nu agreează noul regim francez și este singurul mareșal care nu
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
față de noul rege, Ludovic al XVIII-lea și de regimul său, Napoleon evadează din insula Elba și se întoarce în Franța la începutul lui martie 1815, la doar 11 luni după prima sa abdicare. În drumul său spre Paris, fostul suveran nu se confruntă cu o opoziție hotărâtă, trupele trimise în întâmpinarea sa pentru a-l aresta, raliindu-se fostului lor comandant. La fel vor face și majoritatea generalilor importanți și o serie de mareșali. Ajuns la Paris, Napoleon este nevoit
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
chiar înainte de a părăsi teritoriul francez. Prima ordonanță pur și simplu desființa armata, făcând rechemarea sub arme anevoioasă și controversată, iar cea de-a doua interzicea să i se plătească impozit lui Napoleon, catalogat drept „uzurpator”. Mai mult decât atât, suveranul detronat își aduce contribuția sa la subminarea unei eventuale păci europene, scriindu-i împăratului austriac în termenii următori: „N-am aflat la trupele noastre decât nerăbdarea de a merge să servească un șef al cărui nume le amintește și pare
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
după prima abdicare, din 1814. Cu toate acestea, la începutul lui 1815 la Congresul de la Viena se punea în discuție în mod serios înlăturarea lui Murat de pe tronul napolitan. Odată cu revenirea Împăratului, Murat a decis să se alăture fostului său suveran. La 30 martie 1815, Murat lansează un apel pentru unitatea Italiei, lansând o ofensivă precipitată împotriva trupelor austriece din Italia, într-un moment în care Napoleon încă spera să convingă o parte din țările Coaliției să accepte revenirea sa pe
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]