5,059 matches
-
din orașul Damiette veni să-i ofere acestui rege un cal foarte frunos, o sabie turcească, o cămașă din zale, o flintă scurtă, mai multe oglinzi, mătănii din mărgean și câteva cuțite cizelate, toate astea valorând cam cincizeci de dinari. Suveranul acceptă cu amabilitate acest dar, însă îi dărui omului, la rândul său cinci sclave, cinci cămile, o sută de colți uriași de elefant și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai adăugă echivalentul a cinci sute de dinari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul însuși n-ar fi simțit într-o dimineață o durere la ochiul stâng. Asta se petrecea cu două luni înainte de sosirea mea, în momentul în care ravagiile ciumei erau în toi. Numai că suveranul nu se mai interesa acum de epidemie. Pleoapa îi cădea. Curând ea se închise atât de complet, încât trebuia s-o ridice cu degetul pentru a putea arunca o privire. Medicul lui diagnostică o ptoză și prescrise o incizie. Interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse până în ziua când suveranul pățise o inflamație la boașe care cerea musai luări de sânge, iar bărbierul se apucase să bată toba prin oraș cu amănunte din belșug, atrăgându-și astfel mânia stăpânului. De acum, era iertat. Și nu numai că era iertat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pățise o inflamație la boașe care cerea musai luări de sânge, iar bărbierul se apucase să bată toba prin oraș cu amănunte din belșug, atrăgându-și astfel mânia stăpânului. De acum, era iertat. Și nu numai că era iertat, dar suveranul își cerea el însuși iertare că-l maltratase, cerându-i chiar, din moment ce ăsta îi era năravul, să meargă să trâmbițeze în tot orașul că ochiul august se tămăduise. În realitate, pleoapele erau încă acoperite de bandaj, dar suveranul se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iertat, dar suveranul își cerea el însuși iertare că-l maltratase, cerându-i chiar, din moment ce ăsta îi era năravul, să meargă să trâmbițeze în tot orașul că ochiul august se tămăduise. În realitate, pleoapele erau încă acoperite de bandaj, dar suveranul se simțea destul de în putere pentru a-și relua audiențele. Cu atât mai mult cu cât se petreceau evenimente de o gravitate ieșită din comun. Tocmai primise, într-adevăr, unul după altul, pe un sol al șerifului de la Mecca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simplu denunț. Sultanul în persoană a supus-o la chinuri, în vreme ce gărzile îi strângeau picioarele în fiare. I s-au sustras în felul ăsta o sută cincizeci de monezi de aur. Se corectă: Rețineți că înțeleg foarte bine pentru ce suveranul nostru, Dumnezeu să-l apere! este constrâns să acționeze astfel. Îi lipsesc veniturile de pe urma porturilor. Djeddah n-a mai primit un vas de un an întreg din pricina corsarilor portughezi. Situația nu e mai bună la Damiette. Cât privește Alexandria, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o djerma care transporta spre Alexandria o încărcătură de zahăr rafinat ce provenea din fabrica personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu țineam să ajungem în portul Alexandria sub emblema suveranului, căci fusesem avertizat de niște prieteni asupra dificultăților întâmpinate la vămi. Unii călători erau scotociți până și-n nădragi, la sosire ca și la plecare, de funcționari chițibușari care puneau taxă nu doar pe marfă, ci și pe dinari. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca și la plecare, de funcționari chițibușari care puneau taxă nu doar pe marfă, ci și pe dinari. Dacă evitam această neplăcere, nu puteam decât să apreciez și mai bine măreția acestei cetăți antice, întemeiate de Alexandru cel Mare, un suveran despre care Coranul vorbește în cuvinte elogioase și al cărui mormânt este un loc de pelerinaj pentru cei cucernici. Este adevărat că orașul nu mai e decât umbra a ceea ce a fost odinioară. Locuitorii încă își mai amintesc de vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Harun, dar faptele lui au adus blestemul asupra tuturor. Pentru moartea lui Zeruali, nimeni din Fès nu l-a condamnat. Numai că, vai! nu s-a oprit aici. La puțină vreme după plecarea mea în surghiun, îmi explică ea, suveranul trimisese două sute de soldați ca să pună mâna pe Iscoditor, dar muntenii trecuseră cu trup și suflet de partea lui. Șaisprezece militari fuseseră uciși într-o ambuscadă. Când s-a auzit ce se întâmplase, pe străzile din Fès a fost afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă va face să comit noi imprudențe. Avea desigur dreptate, dar eram dator să încerc. Modul însuși în care surghiunirea mea fusese pusă la cale mă făcea să cred că, de data asta, sultanul din Fès avea să mă asculte. Suveranul era atunci în campanie împotriva portughezilor, spre Bulauan. Timp de câteva luni, am străbătut țara pe urmele armatei regale, purtând uneori arme și luând parte la câteva încăierări. Eram gata de orice pentru a căpăta iertarea. Între două lupte, stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mă cu bazin, iar uneori chiar cu bessis, ajungând chiar să înghit un dăunător preparat numit el-haschisch, amestec de drog și zahăr, care dă beție, veselie și poftă de mâncare. Este și un afrodisiac de temut, foarte apreciat de Abu-Abdallah, suveranul de la Tunis. Datorită lui Harun, care avea relații solide în oraș, printre care mizwar-ul, comandantul-șef al armatei, putusem găsi lesne o casă în cartierul Bab-el-Bahr și am început să intru în contact cu câțiva fabricanți de pânzeturi, cu scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două ori cortegiile acestora se îndreptaseră spre Citadelă în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese să se întoarcă acasă. Pentru a spori tulburarea, un plenipotențiar otoman venise cu mare pompă să reînnoiască promisiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
faptul că starea lui Nur îmi interzicea de acum s-o mai părăsesc, și chiar să plec cu ea din Cairo, ceea ce îmi poruncea înțelepciunea să fac. Au trecut trei luni, în cursul cărora ne veneau regulat știri despre înaintarea suveranului: Gaza, Tiberiada, apoi Damasc, unde a fost semnalat un incident. Administratorul Monetăriei, un evreu pe nume Sadaka, azvârlise, potrivit datinei, monezi noi din argint la picioarele sultanului, la intrarea triumfală a acestuia în oraș. Gărzile lui Kansoh se năpustiseră atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost semnalat un incident. Administratorul Monetăriei, un evreu pe nume Sadaka, azvârlise, potrivit datinei, monezi noi din argint la picioarele sultanului, la intrarea triumfală a acestuia în oraș. Gărzile lui Kansoh se năpustiseră atunci să adune monezile, astfel că suveranul, foarte înghesuit, fusese cât pe-aci să cadă de pe cal. S-a aflat că, după Damasc, suveranul se dusese la Hama și la Alep. Apoi nu s-a mai auzit nimic. Vreme de mai bine de trei săptămâni. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din argint la picioarele sultanului, la intrarea triumfală a acestuia în oraș. Gărzile lui Kansoh se năpustiseră atunci să adune monezile, astfel că suveranul, foarte înghesuit, fusese cât pe-aci să cadă de pe cal. S-a aflat că, după Damasc, suveranul se dusese la Hama și la Alep. Apoi nu s-a mai auzit nimic. Vreme de mai bine de trei săptămâni. S-a lăsat o tăcere care, la început, n-a fost tulburată de nici cel mai mic zvon. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de afectată de triumful Marelui Turc, încât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie, de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata nici fraților, nici fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picioare. — Sfinte Părinte, iată prizonierul! Papa intrase fără zgomot prin ușița din spatele meu. M-am întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
regele Francisc și, în acest scop, va spori gesturile de prietenie. — Ai să-i poți făgădui regelui că ofensiva otomană în Europa nu va continua? Harun a părut plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să ne-o reproșeze. Tot astfel, dacă vom asedia Viena, pe care o cârmuiește propriul frate al împăratului. — Oare regelui Franței nu i s-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alegerea lor. Dar pentru ambii să fie clar că nu aparține nici unuia dintre ei, ci amândurora, acum și pentru totdeauna. Să le fie încredințat lor, ca apărătorii și păstrătorii lui, să-l protejeze pentru Marele Nume, singurul Stăpânitor care este suveran peste tot și peste noi. Legat cu pecetea lui Avraam, fiul lui Terah, având martori pe cei doi fii ai săi, în Hebron, astăzi. Epilog Ierusalim, două zile mai târziu Avea toate actele în poală, într-o mapă neagră, elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]