5,450 matches
-
un "dezgheț"(Ilya Ehrenburg), iar relațiile dintre sisteme, guverne, etc. erau definite prin același limbaj metaforizant, cu apel și la o terminologie afină: încremenire, pietrificare etc. Regimul comunist excela dealtfel prin spiritul său cazon, fixat în regulamente și instrucțiuni (adesea tainice), cu menirea de a-și asigura maximum de stabilitate. "Etatizarea timpului", ne asigură un distins antropolog, K. Verdery, ținea de aceeași atitudine, urmărind să producă anume un control cât mai deplin asupra societății. Se pot aminti desigur și alte opinii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tiraniei: Vom muri și vom fi liberi!" Fără să știe, poate, ei repetau un strigăt pe care strămoșii lor n-au ezitat, în alte vremi, să-l arunce ca o sfidare în fața despotismului, a injustiției, a minciunii înrobitoare. O legătură tainică, pecetluită cu sânge inocent, se refăcea sub ochii mirați ai lumii. Era angajamentul demnității regăsite, era voința de a se opune până la capăt răului, acelui rău care, nutrit din toate aluviunile istoriei, luase un nume și pecetluia definitiv o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz, creația obiectivă") nu îl conving pe critic decât cel mult că "aci găsim însă indiciul că d. Cezar Petrescu se îndreaptă spre nuvelă fantastică"2. Concluzie cvasiunanima în epoca: la data publicării celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un astfel binefăcător, desi halucinant, joc al destinului: Scos din viața firească, mă mișcăm că un somnambul în afară de club. Toate îmi erau indiferente; din furnicarea străzilor, nu deosebeam decât tovărășii mistuiți de acelasi rău, atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și altceva, un ceva de dincolo de înțelegere: "Ce legătură era între omul acela și Agață? Ce ascundea privirea cenușie, fără sclipire de viață, opaca? Ce rețea nevăzuta de întâmplări risipite în viața mea, fără nici o legătură aparentă, isi lămureau apropieri tainice, se strângeau acum tot mai aproape, ca șforile unei curse pentru sălbăticiunile pădurii, în jurul meu și al acestui om, strigoiul din visurile copilăriei? Și pentru care sfârșit aceasta?" O stranie dorința de a triumfă asupra posibilului rival în dragoste pune
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
datele cunoscute, pentru a se detașă apoi senin de ele. Într-o perioadă în care românul românesc se orienta spre noua structură proustiană, Rebreanu rămâne credincios vechii afinități scriitoricești, de tip balzacian sau tolstoian. Apropierea de misterul eternității, de latura tainica a lucrurilor, de momentele fundamentale ale vietii omului, aspirația spre absolut nu se realizează printr-o copiere mecanică a realității, printr-o redare fotografică limitată, lipsită de transfigurarea artistică. Românul Ion face parte dintr-o proiectată trilogie pe tema pământului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
10/18, Paris, 1971, pp. 51-52). 92 "Frederic Gaussen a spus-o foarte bine: Visul, simbol al aventurii individuale, atât de adânc înrădăcinate în intimitatea conștiinței și care iese de sub controlul propriului ei creator, ne apare drept expresia cea mai tainica și cea mai impudica a ființei noastre." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1994, p. 454). 93 Fernando Arrabal, L'architecte et l'empereur d'Assyrie, Editions Christian Bourgois & Dominique de Roux, la collection 10/18
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
corespunde noii conștiințe a omului modern, spune Cioran. Și totuși: "Strigatul nearticulat din adâncul fiecărei ființe, singurătatea ce se întinde dincolo de Dumnezeu... Doamne, fă să mă mântuiesc sau să pier. Toți cei care pier sunt mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză. Găsim la el unele interpretări de o rară frumusețe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuită Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prin frunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni>><footnote Otto Bardenhewer, Geschihte der Altkirchlichen Literatur, Dritter Band, Freiburg III, Brs. 1923
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
s-a apropiat întotdeauna cu marea bucurie de a le zugrăvi, de a le retrăi și transfigura în sine însuși, de a le converti frumusețile efemere în frumuseți nepieritoare, la incandescența celor mai autentice trăiri afective. De acolo, din resorturile tainice ale sufletului său de artist, de moldovean dedat contemplărilor și visărilor poetice, au pornit culorile calde și strălucitoare ale garoafelor și crizantemelor, ale anemonelor și trandafirilor, ale merelor și hulubițelor din tablourile sale; de acolo, din sufletul său îndrăgostit de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză. Găsim la el unele interpretări de o rară frumusețe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuită Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prin frunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni>><footnote Otto Bardenhewer, Geschihte der Altkirchlichen Literatur, Dritter Band, Freiburg III, Brs. 1923
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
care ne putem folosi pentru a putea urca mai apoi ca pe scara lui Iacov. Identificarea, percepția acestei lumină-energie se poate realiza în rugăciune și bucurie, în fapte bune și închinare înfiorată. Ea se află în noi, în adîncul cel tainic al inimii și nu așteapă decît a fi slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spun că Dumnezeu este lumina, dar nu lumina pe care o vedem, nici lumina soarelui sau a focului, ci pentru ei Dumnezeu este Cuvîntul, nu acela care își găsește exprimarea în sunete articulate, ci acela al cunoașterii (gnosis), prin care tainicele secrete ale naturii sunt percepute de către cei înțelepți". Asemănările sunt evidente. Mai aproape de noi, marele cabalist evreu și istoric al religiilor Gershom Scholem este puternic impresionat de "zborurile cerești" ale gnosticilor, de călătoriile lor astral-spirituale către acasă (akasha), către sălașul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
numinosul? Este un termen utilizat pentru componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a Bucureștiului și urcă împreună în Foișorul de foc, pe atunci cea mai înaltă clădire a Capitalei. Este posibil ca, în acest episod al vieții lui Camil Petrescu, să găsim rădăcinile sentimentului de solidaritate prietenească sinceră care leagă "prin fibre tainice" multe personaje din întreaga sa operă: Andrei Pietraru și Culai Darie, Pietro Gralla și Nicola, Ștefan Gheorghidiu și Orișan, Ladima și Fred Vasilescu. Cât privește vizitarea Foișorului de foc, va dori să-l urce din nou, în compania prietenului Constant
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prezența scrisorilor, dovadă că, la simpla atingere a acestora, Fred are senzația că pe mâini i-a rămas polenul unui fluture mort. Cât privește coborârea în Infern a lui Hamlet, în spiritul mitului elin, eroul poartă cu sine un cântec tainic, care nu trebuie deconspirat în fața muritorilor de rând. Doar el și zeii se pot desfăta cu frumusețea lui: Crezi oare, fir-ar să fie, că-i mai ușor să cânți din mine decât dintr-un flaut? Botează-mă cu numele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
școlar, anonimul învățător ar fi rămas în conștiița noastră ca un simplu autor de manuale școlare. Imperativul categoric al lui Eminescu ("Tu trebuie să scrii, Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simplă, neștiutoare de carte, din satul Verșeni: "Am fost copilul preferat al mamei mele. Îi semăn ei, și unele însușiri de la dânsa le-am dobândit. Eu o iubeam, pentru că era mereu veselă și expansivă, și pentru că îmi povestea frumos și tainic "întâmplări de la noi, de la Moldova"'"285. În schimb, a nutrit o aversiune profundă față de tată, avocatul Alexandru Sadoveanu, și încă din adolescență a rupt definitiv legăturile cu el. Din perspectiva acestei relații tensionate, viitorul scriitor pare a enunța, înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
crea condiții de reușită și stare de confort psihic pentru persoana simpatizată, ajutând-o, protejând-o și făcându-i bucurii. Simpatia reciprocă este expresia unei Înțelegeri intuitiv empatice. Dragostea, sentiment de mare intensitate se conturează În perioada pubertății ca trăire tainică, neliniștitoare, mai puternică decât simpatia, uneri cu manifestări de conduită bizare. In adolescență, dragostea se contureză ca o trăire complexă de atașament, emoționalitate exaltantă pentru persoana iubită, cu forțe absorbante, și cu eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
cu "l'officier traitant" ca persoană (și intrând astfel în logica empatică a lui Flaubert cu a sa Bovary) dar și ca "lieutenant du roy", delegat al Statului. În primul caz prevalează contactul textual (pretext pentru dialogisme sortite să rămână tainice dar și al unor produse administrative derivate, atribuție a aparatului birocratic), în cel de-al doilea contractul (semnat sau nu, este o problemă procedurală), legământul față de monarhul absolut. În a doua ipostază, Elpi anarh absolut prin definiție mă interesează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
romancierului, chiar dacă în lumina izvoarelor livrești, este iubirea lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În acel climat suprasaturat de fascinație, moarte, iubire, Baudolino are revelația perfecțiunii divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
viitorului nu se poate produce decât printr-o detonare exorcistă a fatalității, doar așa fiind posibilă trezirea în moartea ei, dacă era trează, sau în viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care în viață par incredibile, tainice și fantastice, ascund sub asemenea înfățișări părelnice fapte din cele mai banale; totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un om blând și plin de tact, zvelt și fără vicii, ducea o viață sobră și activă, aproape solitară, fără contacte sociale, cu excepția frecventării unui club de șah. Este partea ce se vede a lucrurilor, dincolo de care naratorul intuiește ceva tainic, nemărturisit. Iată însă că hazardul (un telefon primit de nepot din partea Societății Elene de Matematică și care, de fapt, îl caută pe domnul profesor Petros Papachristos) intervine în elucidarea enigmei unchiului Petros, nu altul decât savantul claustrat în casa de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În mare este și pentru a căpăta o nouă identitate. Cătălina face doua propuneri prima astrului și Îl atrage sub boltă și a Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. doua pajului pe care-l atrage Într-un ungher. Ungherul este camera tainică și ultimă este imaginea intimității odihnitoare: “figurile Închise, pătrate sau dreptunghiulare pun accentul pe simbolic, pe temele apărării integrității interioare ... spațiul circular al oului, al pîntecului deplasează accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității” (Durand). Pajul și fata se retrag
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-l atrage Într-un ungher. Ungherul este camera tainică și ultimă este imaginea intimității odihnitoare: “figurile Închise, pătrate sau dreptunghiulare pun accentul pe simbolic, pe temele apărării integrității interioare ... spațiul circular al oului, al pîntecului deplasează accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității” (Durand). Pajul și fata se retrag Într-un ungher tocmai pentru a-și desăvîrși opera de fecundare. Odaia, spațiu feminin prin excelență, securizat, pîntecul și cupa, nacela proteguitoare, precum și cupa Graalului ... În această odaie Îl invită fata pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]