4,773 matches
-
Rancière varsă toate cele patru caracteristici ale post-literaturii, pe care le-am amintit, În „democrație” și se oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică chiar acolo de unde contradicțiile literaturii se tocesc pentru a dispărea. Acum, statutul de teoretician literar mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică chiar acolo de unde contradicțiile literaturii se tocesc pentru a dispărea. Acum, statutul de teoretician literar mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi cazul formaliștilor ruși), de aceea Îi scapă de regulă istoricitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi cazul formaliștilor ruși), de aceea Îi scapă de regulă istoricitatea literaturii. Un teoretician literar este un foarte bun tehnician al literaturii. De la el Învățăm naratologie, de la el stilistică, de la el Învățăm să punem discursul literar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi cazul formaliștilor ruși), de aceea Îi scapă de regulă istoricitatea literaturii. Un teoretician literar este un foarte bun tehnician al literaturii. De la el Învățăm naratologie, de la el stilistică, de la el Învățăm să punem discursul literar În legătură cu discursurile științelor umane, dar aici deja ne oprim. Discursul literaturii - și nu discursul literar - nu poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tehnician al literaturii. De la el Învățăm naratologie, de la el stilistică, de la el Învățăm să punem discursul literar În legătură cu discursurile științelor umane, dar aici deja ne oprim. Discursul literaturii - și nu discursul literar - nu poate fi obiectul de studiu al unui teoretician literar. CÎnd scriu „discursul literaturii” deja am intrat În ontologie. Am intrat În biografia Literaturii, dar nici măcar un biograf al ideii de literatură ca Adrian Marino nu ajunge să vorbească despre discursul literaturii, pentru că Adrian Marino Înregistrează ceea ce se spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la Harvard, ține un discurs care are ca temă de elecție postmodernismul din postura celui mai În vogă critic și teoretician literar francez al momentului. Deficiențele de receptare franceză a „postmodernismului” au fost schițate și explicate sumar În 1997 de către Geert Lernout Într-un articol al cărui punct de vedere, și limbă de redactare, sînt americane. El vorbește despre divergențele de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil. Adică, odată cu subiectul transcendental, au aruncat individul pur și simplu, ca pedeapsă pentru eșecul modernității de care primul a fost făcut responsabil. Așa se explică de ce o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Franța și Statele Unite. Greu de numit acest discurs, Întrucît cei care-l produc se intitulează geografi, dar pot fi tot atît de bine sociologi, În măsura În care geografia zilelor noastre a devenit o știință umană. Noua geografie umană are În Franța un teoretician de excepție În persoana lui Jacques Lévy și el este cel care atrage atenția asupra nevoii de a reînnoi discursul geografic francez, multă vreme dominat de pozitivism și cantonat În cantitativ. Geografia devine o știință umană În momentul În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de excepție În persoana lui Jacques Lévy și el este cel care atrage atenția asupra nevoii de a reînnoi discursul geografic francez, multă vreme dominat de pozitivism și cantonat În cantitativ. Geografia devine o știință umană În momentul În care teoreticienii ei sesizează, dintr-o anumită perspectivă despre care voi vorbi imediat, că ascensiunea capitalului privilegiază spațiul În detrimentul timpului. Desigur, este vorba despre Înlocuirea unui anumit concept temporal cu un altul al spațiului. Durata devenirii, În reprezentarea ei de cale inițiatică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nous, Michel de Montaigne, 1980, În cazul primului, respectiv edițiile critice ale Du côté de chez Swan și Sodome et Gomorrhe, ambele 1988, În cazul celui de-al doilea), Antoine Compagnon este astăzi, prin opera sa critică, cel mai cunoscut teoretician literar francez. În 2005, la editura Gallimard i-a apărut un nou volum, intitulat Les Antimodernes. De Joseph de Maistre à Roland Barthes. Este vorba despre punctul terminus al unei lungi anchete asupra genezei modernității - nu numai literare, dar și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din conștiința nevoii formale de subminare, ci din parcursul și armătura ideilor enunțate. Antoine Compagnon recunoaște teoriei doar dreptul la enunțare, nu și legitimitatea enunțurilor. Dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsa ilustrării rezultatului duelurilor teoretice cu texte contemporane. Nu e mai puțin adevărat că denunțarea ilegitimității sau absurdului unor teorii care au făcut epocă se realizează cu mult folos pentru studentul la Litere pe aceleași texte luate ca Împricinați de teoreticienii convocați la turnir. Dar absența aceasta poate fi explicată. Primul destinatar al lucrării este așadar studentul de la Litere, eventual elevul În clasa terminală, francez. De aici limbajul accesibil, accentul pe o bibliografie restrînsă ca dimensiune și canonizată de teoria literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil, este figura viitorului: după teoreticianul literar ale cărui presupoziții sînt acum discreditate de observațiile epistemomlogice referitoare la sfîrșitul literaturii, după istoricul literar ale cărui alegații se evaporă În mireasma sfîrșitului istoriei ca dialectică spirituală escatologică, Compagnon se vede pus În situația de a-și putea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dezamăgește prin ceea ce constată c-a mai rămas din ea: printre frînturi de coloane, arheologii ascultă muzică la radio. Noi, civilizațiile, știm acum că sîntem muritoare. Afirmația gravă a lui Paul Valéry a fost reluată adesea, altfel costumată, de diverși teoreticieni purtați de nemăsuratul orgoliu de a urmări Istoria. Ea Însăși nu este de fapt decît o senzație de beatitudine pe care secolul XIX nu se mai sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, În 1994, Într-un tiraj de 10.000 de exemplare. Acuzat deschis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce În urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au Încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află În fața unei alternative
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei banale și viața lor lipsită de sens - dar asta ar Însemna să intru În detalii estetice, să speculez, să devin acel cititor pe care Beigbeder vrea să-l șocheze. Ar fi o poveste În care nu mai cred decît teoreticienii literaturii și studenții idealiști. Ori, that’s all, folks! Régis Jauffret. Cu perversitate, despre perversiune Trebuie remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă și bogată, a adoptat estetica lui Kant și a formulat noi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acordă și apoi recunoaște oficial un nume. Incomodă, locuința generică a autoficțiunii este, vorba ceea, autorizată, dar nu și acreditată. În 1975, Philippe Lejeune scrie o carte, Pactul autobiografic, astăzi de referință pentru studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu autobiografic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plus (!) o stare de fapt obiectivă, el nu descrie nimic altceva decît o stare mentală.”, ca și cum ar exista un obiect numit realitate și un locutor unic care-l cunoaște perfect. Una dintre problemele ridicate de situația În care un celebru teoretician, nelipsit din bibliografiile de specialitate ale facultăților de Litere, ajunge să facă asemenea afirmații aberante este cea a specializării. Unui eseist ca Genette Îi lipsește deschiderea culturală - iar afirmațiile-i apar cu atît mai naive cu cît le rostește cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nenorocul - de a fi urmat o carieră universitară În Franța și Statele Unite. În America predă la Princeton, În Franța, la Rennes II, o universitate care pare să fie un fief al studiului literaturii contemporane franceze (aici a predat Philippe Hamon, teoreticianul descrierii literare, aici predă astăzi Bruno Blanckeman, unul dintre cei mai activi critici literari.) Anne Garréta a ajuns profesor universitar conform unui traseu normal În Franța: ca absolventă a școlii Normale Superioare. Simplul fapt de a fi normalian te plasează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bruscă, de multe ori artificială: de la „scriitura albă” a lui Camus la fierbintea autoficțiune, trecînd prin pragurile calorice ale absurdului ionescian, biografismului lui Leiris și apoi, mai complex și ludic, al lui Perec, prin fantasticul underground al lui Vian. Numele teoreticienilor care marchează decisiv aceste etape mi se par a fi: Sartre, Barthes, Lejeune, Certeau, Lipovetsky. Una dintre dimensiunile literaturii franceze producătoare de „căldură” este cea etică. În acest sens, mi se pare important succesul lui Lévinas și mai ales cel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intensă decît de obicei, „pentru a dovedi celorlalți și adesea doar ție Însuți că existența are intensitatea dorită.” V.2. Minimalismul sau literatura de apartament A existat de-a lungul timpurilor o literatură „inconștientă” și alta ”conștientă” - a doua, conform teoreticienilor post-marxiști și post-nietzscheeni, cu Începere din secolul XVIII. Scriitorii aparținînd amînduror clase au practicat, din punct de vedere al spațiului de referință, o literatură agorafilă sau claustrofilă. Prima ar putea integra realismul secolului XIX, a doua, mare parte din poezia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]