33,401 matches
-
scris; a pus singur scrisoarea la cutie, dar răspuns n-a primit nici pînă azi. La urma urmei, reflectă el Într-o bună zi cînd Își aminti de ea, cîțiva ani mai tîrziu, o scrisoare trimisă de un copil, cu timbre cumpărate din economii, pusă Într-o dimineață la cutia de la San Isidro, n-avea prea multe șanse să ajungă la Puquio și apoi de acolo la Nasca, unde se angajase Vilma. Colegiul I Colegiul se numea inmaculado Corazon și funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca Înainte la hipodrom, nici nu e timp pentru așa ceva În octombrie, cu corridele astea care se țin lanț, „O să mă duc eu mai tîrziu“, Își spune Susan. Și apoi Juan Lucas adoptă un ton atît de hotărît, posedă un timbru metalic În glasul său de bărbat care are Întotdeauna dreptate și ea simte că nu se va putea dezlipi de el, nu se va putea lipsi de felul lui de a fi, n-ar putea trăi fără a-l vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor, glasul strident al Armindei care urlă În loc să cînte, fără să se teamă de ridicol și mai aude un glas minunat de partea cealaltă: glasul lui Susan, care cîntă Încetișor și are un timbru foarte plăcut, de parcă ar crede că Dumnezeu o ascultă cu adevărat. „Adorabila mea ipocrită, Își spuse: și-a pus În cap să fie caritabilă și pînă la urmă o să reușească tot prefăcîndu-se cu atîta zel“. Dar chiar În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au bani să cumpere altele noi. — Și omul ăsta cum Își cîștigă traiul? Muncește mult și cîștigă puțin. Și dumneata, domnule? — Cu filatelia. Julius se gîndi că Philadelphia e În Statele Unite și se uită la el complet zăpăcit. — Eu colecționez timbre. Asta Înseamnă filatelie. Eu sînt filatelist. Uite albumele pe masă. — Și femeia de la fereastra de jos? Oare ce era rău În ce spusese, pentru ca bătrînelul să Înceapă să facă semn cu mîna că nu merită să vorbească despre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși. Încercă să-i dea o explicație, Începu să-i povestească despre timbre, dar Carlos Îi tăie vorba. — Filatelist sau poponarist? Întrebă, punînd motorul În funcțiune. Julius amuți. Pe Carlos nu-l bate nimeni. Se uită la mustața lui și descoperi că unii Își lasă mustața ascuțită ca să poată Înțepa lumea. Își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui lagăr și trebui să și le desprindă de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau ca să-și umple seara, În afară de ziarul care de ani de zile nu mai cuprindea știri pentru el. Numai băiețelul, nepoata lui Beethoven, copilăria... E Însurat cu mămica... Auzi clar un cîntec și se uită cîtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce-i și cu viața asta, au trecut atîția ani. Deschise fereastra, era pentru prima oară cînd muzica, În țara asta... Îi tremură mîna de fildeș, murdară de cerneală verde și albastră, cînd Încercă să lipească unul din cele trei timbre care-i rămîneau de lipit În seara aceea. Îl Întrerupse fata care cînta din ce În ce mai tare. Puse timbrul deoparte, ce-o mai fi și asta?, Îl Îmbia să se așeze cîtva timp, să se lase În voia gîndurilor fără a răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muzica, În țara asta... Îi tremură mîna de fildeș, murdară de cerneală verde și albastră, cînd Încercă să lipească unul din cele trei timbre care-i rămîneau de lipit În seara aceea. Îl Întrerupse fata care cînta din ce În ce mai tare. Puse timbrul deoparte, ce-o mai fi și asta?, Îl Îmbia să se așeze cîtva timp, să se lase În voia gîndurilor fără a răscoli amintirile, da, da, o fată care cîntă și un băiețel care vine... Uite-l că vine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În voia gîndurilor fără a răscoli amintirile, da, da, o fată care cîntă și un băiețel care vine... Uite-l că vine. Îi auzea cum urcă Încet și, pentru prima dată de ani de zile, se bucura că nu are timbre păstrate pentru seara aceea. O să fie destul de obosit seara, foarte agitat după ce-o să-i dovedească băiatului că Frau Proserpina era nebună și rea, grozav de nervos după ce-o să-i povestească tot adevărul. Da, ăștia erau pașii băiatului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pentru prima dată Îi vedea stînd de vorbă fără să se certe. Desigur că ei strigaseră puțin mai Înainte... Femeia se retrase de la fereastră cînd Îl văzu pe bătrînel apropiindu-se. Făcea tot timpul din cap că nu. Nu avea timbre pregătite pentru diseară... Iarna nu azvîrli pe nimeni În stradă, Îi spuse Frau Proserpina. O să mai vorbim noi cînd s-o topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse și intră În auditorium, Închizînd ușa În urma ei, ca să nu se răcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cimitir, chiar dacă fulgii de nea îi acopereau literele de pe cartea sfântă. Pe urmă, au început să le facă pomenile, lui și nevestei sale. Iată, însă, că, la un an de la toate astea, familia primește un plic burtos, garnisit cu niște timbre străine, viu colorate. Din noianul de litere și cuvinte neînțelese, au deslușit, mai întâi, CANADA, dar nu s-au priceput ce va să zică și cam ce-ar fi CANADA asta. Au deschis scrisoarea și au căzut de-a mpicioarelea amândoi părinții
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau regiune. Unii s-au întors după câteva zile. Câțiva, însă, sunt și acum plecați, nimeni nu știe unde și pentru cât timp). Titi vorbește tare, deși popa-l roagă să-și mai potolească glasul. Însă copilul nu prea reușește, timbrul său mult prea sonor îi joacă feste. Uit că este păcat să ascult spovedania altcuiva, că numai preotul are dreptul și datoria s-o facă și încep să trag cu urechea... “Ia zi-i, Dumitre, cum înveți tu la școală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să vrea. —Începător? Nu mai ții minte că joci de când lumea, că jucai și cu mama, în copilărie? El pufni disprețuitor la o asemenea idioțenie. —Joc de când lumea? Cu mama în copilărie? — Știi ce-am vrut să zic. Jucați pe timbre fără nici o valoare. Mark își înălță capul din cărți ca să rânjească. —Mama mea nu juca cribbage. Cărțile de joc erau lucrul dracului. Asta a fost mai târziu, Mark. Când eram mici era încă dependentă de cărți. Nu mai ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uitați să scrieți data și să vă semnați pe fiecare desen.) Trimiteți totul fie prin e-mail (pe adresa de mai jos), fie prin poștă (pe adresa poștală de și mai jos - și, în acest caz, nu uitați să puneți un timbru pe plic - ).
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
individual 1. Expunerea principalul instrument de realizare și modalitate de exprimare este limbajul verbal simplu, convingător, sugestiv. Primele două aspecte exploatează funcțiile cognitive ale limbajului, sugestia utilizează funcțiile expresive persuasive ale limbajului. * Povestirea trebuie să fie plastică, convingătoare prin ton, timbru, expresivitate, însoțită de demonstrație și fond muzical, bazată pe realități cunoscute. Folosită în special în învățămîntul primar, povestirea favorizează formarea reprezentărilor. Fiind bazată pe universul familiar copiilor, asigură o încărcătură emoțională pozitivă, crește interesul pentru mișcare și trebuie înțeleasă ca
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
în cercetare științifică. Clădirile publice au devenit chestiuni inginerești, orașele tot mai urîte, iar picturile noastre cele mai frumoase arată ca niște strigăte de durere. Nu-i de mirare! Puținii care le cumpără, le cumpără așa cum ai achiziționa diamante sau timbre rare, ca formă de tranzacție bancară netaxabilă. Glasul îi deveni un țipăt sfredelitor și înghiți rapid apă dintr-un pahar. Ce spui pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum sunt toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum sunt toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu, văduva unui eminent chirurg. Renumele o preceda oriunde s-ar fi dus. Moștenise o seamă de proprietăți de la tatăl ei, avusese doi bărbați și patru copii. După moartea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un bariton cu un timbru extraordinar de pur, ea, soprană, cu catifelări de o căldură greu de bănuit, când o vedeai atât de războinică. Vocile li se împletiră cu tandrețe, se uitau unul la altul de parcă nu se văzuseră de mult și, pentru prima dată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scurtă vreme, Nooshin și sora ei adoptivă au aflat ceva colosal: Hossein Fahmideh, un băiat de la o clasă vecină, devenise shahid după ce ascunsese o grenadă pe sub cămașă și se aruncase cu ea sub un tanc. Figura copilului apăru pe un timbru și vorbeau despre el la televizor și la radio. Sicriul lui, înjumătățit cam cât o cutie de cretă, a fost pus în sala de sport și l-au plâns cu toții, dorindu-și să-l reîntâlnească în paradis. Seara, cele două
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
relație cu imaginea esențializată sunt fericit. Urechea este frecată cu mâna, când omul se simte nehotărât, vocea depinde de viteza de vorbire, de ritm lent sau rapid, de volum cu modificare discretă sau cu un ton convingător, ori cu un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție la vocale sau la consoane la articulare sau melodică, un ritm modificat regulat ori sacadat, depinde de tipul de persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii cu obiectele (creioane, ochelari, mâini
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
gândit vreodată că glasul se maturizează foarte tîrziu? Cunosc femei de 65 sau chiar 70 de ani care la telefon ar putea fi luate drept eleve de liceu. ― Sânt gata să admit și varianta aceasta. Există însă anumite tonalități, un timbru ce nu poate fi confundat. Necunoscuta e o femeie care știe să poruncească, o bucată de granit. Nu vă supărați, dar însăși discuția pe această temă mi se pare ridicolă. Maiorul începu să râdă și întoarse o foaie din dosar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părinți, în Ardeal. Aveam zece ani pe-atunci. Nu-mi îngăduia s-o văd. Ne-am reântâlnit prima oară după 14 ani... Întâmplător, la Sălcii ― un sat pe valea Someșului. Eram în manevre. Am intrat într-o dugheană să cumpăr timbre și țigări. Ea m-a recunoscut, i-am întors spatele... Își scoase mâinile de sub pled și începu să-și mângâie genunchii. Nu am mai văzut-o niciodată după aceea. Așa am considerat corect. N-avea dreptul să-l părăsească pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
depozitare sau de încărcare în mașină. Dar nu putea să scrie literele corect și nici vorbă să întocmească buletine de identitate. Atunci eu ca șef al biroului îl foloseam numai la lipirea fotografiilor pe buletin și aplicarea ștampilei și a timbrului sec, operațiuni pe care le făcea cu multă îndemânare și era mândru și mulțumit de aceasta. Până la urmă datorită faptului că a perseverat în a- și forma scrisul și a- și completa studiile primare și chiar cele secundare la fără
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]