KorAP: Find »[drukola/base=trăda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...311 >

7,762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

În birou sunt câteva gantere de rezervă și mă gândesc că, la furie, ar fi putut să pună mâna pe una și s-o trăznescă pe Linda. Desigur, În cazul ăsta, a lăsat-o lângă cadavru ca să nu cumva să trădeze locul de unde provenea obiectul. Sau, dacă au fost Fliss sau Brian, probabil că ar fi omorât-o În sală și apoi ar fi fost nevoiți să mute cadavrul pentru a scăpa de acuzații. Dar, revenim la aceleași obiecții: În ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
așa la mine? L-am numărat pe Jeff pe un deget. — Apoi, ar mai fi Naomi. Cred că Derek știe mai multe decât spune. Nu m-ar surprinde să descopăr că ea a fost, iar el minte ca să n-o trădeze. N-ar face asta pentru nimeni altcineva dintre cei care se aflau la subsol atunci. Adică, victima era, la urma urmei, prietena lui. Singurul motiv pentru care n-ar povesti ce s-a petrecut este acela că se simte vinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

mână și o femeie frumoasă alături. — Frumoasă asemenea acestei poete? rânjește Abu Taher. Omar n-o mai are decât pe ea În gând, dar tace. Se teme că și cea mai neînsemnată vorbă pe care ar scăpa l-ar putea trăda. Simțindu-se oarecum frivol, cadiul schimbă tonul și subiectul: — Vreau să-ți cer o favoare! — Tu ești cel care mă copleșești cu favorurile tale. Fie! recunoaște Abu Taher. Să zicem că aș dori ceva În schimb. Au ajuns În fața portalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
argintiu. Lui Djahane i-a dăruit sânii avântați ai unei zeități hinduse. Omar Îi mângâie părul, ținând o cupă În cealaltă mână. În fiecare zi, la palat, li se Încrucișează pașii; evită să se privească, de teamă să nu se trădeze. În fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații Îl primesc cu urale. Pe parcursul uneia dintre ieșiri, unii locuitori tineri ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-mi „părinte” și n-aș vrea să Îndur umilința și durerea de a-l vedea mort. - Mă Învoiesc, Îmi spuse Profetul, vei muri cu patruzeci de zile Înaintea sultanului”. Malik Șah e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pe fiii, nici pe succesorii săi, și aș fi părăsit pentru totdeauna meșteșugul săbiei. Împrejurările morții sale m-au silit să-l ajut pentru ultima oară. Am fost părtaș la moartea lui Malik Șah, și nu-mi pare rău: Își trădase tutorele, părintele, pe omul care-l ridicase pe culmi; merita, așadar, să moară. A trebuit să-l ucid, dar n-am devenit din această cauză un ucigaș. N-am vărsat niciodată sângele unei femei. Și, când tovarășii mei l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-l auzise deja Înfierând asprimea din jur, să nu facă totul spre a-l Împiedica să ajungă la putere. În fond, tatăl său Încerca să-i impună tăcere, acuzându-l până și de faptul că ar fi necredincios și ar trăda Învățămintele Fondatorului. Se spune chiar că a trimis la moarte două sute cincizeci din partizanii fiului său și a alungat alți două sute cincizeci, silindu-i să poarte În spinare, până la poalele muntelui, cadavrele prietenilor executați. Dar, dintr-o urmă de sentimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
chiar de mâine. Asta nu e o piedică. Vă voi da câteva rânduri pentru consulul Persiei la Baku, el se va ocupa de formalitățile necesare și vă va asigura chiar și transportul până la Enzeli. Expresia chipul meu trebuie să fi trădat o frământare. Djamaledin se amuză de ea. — Vă spuneți, fără Îndoială: cum aș putea oare să mă Înfățișez, În fața unui reprezentant al guvernului persan, cu recomandări din partea unui proscris? Aflați că am discipoli pretutindeni, În toate orașele, În toate mediile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
asasinat, se spunea că era receptivă la suferințele oamenilor sărmani, propuse să-i ducă o scrisoare. Problema era să găsesc frazele pe care aș fi putut să i le adresez, fraze care, deși Îndeajuns de explicite, să nu mă fi trădat dacă ar fi căzut În mâini străine. Nu puteam să-mi menționez numele, nici pe acela al Maestrului. M-am mulțumit, așadar, să consemnez, pe o foaie de hârtie, singura frază pe care mi-a adresat-o vreodată: „Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înainte ca el să rostească această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun, dacă s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați de ansamblul știrilor străine și dacă vă simțiți În stare să aduceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Dacă noi murim, Parlamentul acesta va deveni un loc de pelerinaj, democrația va fi prinde pentru secole Întregi rădăcini În pământul Orientului. Se declarau cu toții gata să moară, dar nu n-am murit. Nu fiindcă și-ar fi abandonat sau trădat cauza. Cu totul dimpotrivă, căutară să organizeze apărarea orașului, voluntarii se prezentară În număr mare, mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum În direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

să rătăcească undeva în zona gri, ambivalentă, dintre lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
trecutul, iar trecutul este plin de morți, de profeți mincinoși și profeți ai adevărului, ale căror oase sunt acum amestecate, izbăvindu-se unele pe altele, îți amintești povestea bărbatului venit din Iehuda, pe care bătrânul acela din Samaria l-a trădat? Deja îmi clănțăne dinții de frig, dar el nu observă, trecutul îi înfierbântă sângele, nu sânii mei plutind dinaintea lui, asemenea unor pești grași care expiră gata să își dea sufletul, un singur ochi îi este deschis, întotdeauna îmi urmărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
fiecare dată când închid ochii, îi văd culcați într-un pat mare, îmbrățișând între ei copila, atunci aprind repede lumina, tremurând de furie, așa ceva nu este posibil, nu se va culca pe pat lângă o copilă străină, nu își va trăda propria fiică, îl văd iar plimbându-se prin salon, ținând în brațe copila luminoasă și șoptind, șșt, șșt, șșt. Așa târșâiau pașii tatălui meu pământul negru al nopților mele, îi auzeam încontinuu colindând toată casa, în timp ce încercam să adorm, trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
niciodată nu îl ascultasem cu adevărat, doar îmi așteptasem rândul să vorbesc, să îi retez argumentele așa cum retezi trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie patul, pășesc ezitând pe membrele mele, ca la sfârșitul dușului, când apa este încă fierbinte, dar pielea simte deja frigul amenințător care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu este un soț model sau un tată model sau Dumnezeu mai știe ce voiai de la el, pentru că nici tu nu ești perfectă, iar lucrul acesta poate fi privit ca un avantaj, ai dreptul să fii invidioasă, să urăști, să trădezi, chiar și să uiți pentru o clipă de slujba ta ipocrită, de fiecare dată când vei fi sinceră cu tine însăți, când nu vei mai poza în marea înțeleaptă, vei înțelege ceea ce îți spun acum, el mă privește și zâmbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Beit Al și care profețise arderea marelui altar, distrugerea Beit Al-ului cel păcătos, iar Dumnezeu îi interzisese să mănânce acolo pâine, să bea apă sau să se întoarcă pe același drum pe care venise, dar un profet bătrân îl trădase, și eu sunt profet ca și tine, îl mințise, iar îngerul lui Dumnezeu mi-a spus să te ascund în casa mea, să îți dau de mâncare și de băut. Omul lui Dumnezeu, care era deja flămând și însetat, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

îmi f\cea ceva de mâncare, dar se pare că nici măcar atunci nu realiza că ne aflam doar noi doi în încăpere. Era o cameră ordonată, fără lucruri inutile în ea și doar niște ciorapi puși la uscat lângă fereastră trădau faptul că acolo locuiește o fată. Trăia modest și simplu, fără prieteni. Cei care o cunoscuseră în anii liceului nu și-ar fi putut-o imagina astfel. Atunci se îmbrăca cu mult gust și era înconjurată de foarte mulți prieteni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
în bucătărie ca să pregătească micul dejun. Mi-a zâmbit și mi-a spus „bună dimineața“. I-am răspuns la salut. O priveam cum pune apa la fiert și taie niște felii de pâine, dar nici un gest de-al ei nu trăda ceea ce se întâmplase peste noapte. — Ai ochii roșii, mi-a spus ea în timp ce-mi turna cafeaua. Ți-e bine? M-am trezit în toiul nopții și nu am mai putut adormi. — Am sforăit? a întrebat Reiko. Nu, deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

de ce s-ajungeți la Închisoare, dragul meu căpitan. Riscați o singură dată - cînd Îi urcați la bord. Restul depinde de discreția dumneavoastră. — Și dacă se Întorc pe capu’ dumneavoastră? — Asta se rezolvă simplu. O să le spun că dumneavoastră m-ați trădat. Le returnez o parte din bani și-i urc pe vas. Desigur, ei sînt pe deplin conștienți că este vorba despre un voiaj dificil. — Și-n ce mă privește? — Cred că ar trebui să trimit vorbă la consulat. — Înțeleg. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-i făcea probabil să fie mîndri. Și totuși, nu se făcuse folositor În nici un fel și probabil că s-ar fi descurcat mult mai bine fărĂ el. De multe ori, În timpul zilei care trecuse, Își dorise să nu-l fi trădat și Își aminti că pe la amiază Își dorise chiar să nu-l fi văzut vreodată. Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Kibo. Și Kibo mă are pe mine. Elefantul nu făcuse nici un rău nimănui, iar noi l-am urmărit pînĂ-n locul Ăsta, unde a venit ca să-și vadă prietenul mort - și acum o să-l omorîm. E vina mea. L-am trădat.“ Între timp, Juma deslușise urmele. Îi făcu un semn tatălui lui David și porniră. „Taică-meu n-are nevoie să omoare elefanți ca să trăiască“, se gîndi David. „Dacă nu l-aș fi văzut eu, Juma nu l-ar fi găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]