5,887 matches
-
vorbind, poate că chiar dacă aș fi avut timpul să mă gândesc, tot așa aș fi răspuns, ca să nu fiu luat drept un mitocan venit la petrecere în casă de oameni fără moscal 171 la scară. Fiți bun atunci și dați trăsura doamnei X, ca să o ducă acasă. Dacă în acel moment ar fi căzut trăsnetul pe mine, nu cred că aș fi rămas mai înmărmurit. Desigur, am trebuit să mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală pe dinaintea casei, un moscal cu care adeseori mă preumblasem la Copou, picior peste picior. Ivanca! strigai eu din răsputeri, întoarce! Îndată, cacanaș. Să duci o cucoană acasă, ș-apoi să vii înapoi aici, să mă iei pe mine! Ascult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Scapat ca din gura morții, m-am suit sus în fugă urcând scările două câte două, iar dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mi-a servit de lecție, astfel că de atunci și pănă în ziua de astăzi n-am mai comis pacatul de a spune vreo minciună. Leacul a fost prea drastic, ca să nu mă fi tămăduit radical. Când am plecat cu trăsura spre casă, mi-am făcut trei cruci mari mulțămind lui Dumnezeu că am ieșit cu obraz curat din beleaua ce-mi stârnisem singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am lăsat înadins uitați pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este să pui o distanță cât se poate de mare între tine și dânșii. Acest mijloc a reușit câtorva prietini de-ai mei, care mi l-au recomandat ca sigur. Am scos, deci, fiecare câte un pașport, am angajat o trăsură încăpătoare pentru noi trei și am plecat spre Cernăuți, de unde numai se putea lua calea ferată pe vremea aceea. Dar, lucru ciudat, odată urcați în trăsură și ieșiți afară din barieră, necontenit întorceam capul îndărăt, ca să mai vedem încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au recomandat ca sigur. Am scos, deci, fiecare câte un pașport, am angajat o trăsură încăpătoare pentru noi trei și am plecat spre Cernăuți, de unde numai se putea lua calea ferată pe vremea aceea. Dar, lucru ciudat, odată urcați în trăsură și ieșiți afară din barieră, necontenit întorceam capul îndărăt, ca să mai vedem încă o dată Iașul cu colbul lui, cu clopotnițele lui, cu casele lui unde se adăposteau ochii cei cu pricina, a căror atracție, în contra legilor firei, în loc să scază, creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nou încunjurul lacului pe la Lausanne, Vevey, Montreux, Chillon și Bouveret, de unde apoi am luat calea ferată și am apucat între munți spre Martigni. Drumul pănă la Martigni ar fi de o mie de ori mai plăcut să-l faci în trăsură sau calare, căci într-un vagon închis cum l-am făcut noi n-ai putința de a gusta frumusețea priveliștei. Calea ferată șerpuiește de-a lungul Rhonului între două șiruri de munți mari, deasupra cărora în stânga se rădică La Dent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ei bine, așa am petrecut cele două luni de vacanțe într-o continuă neliniște și luptă cu mine însumi, dar, fiindcă toate au sfârșit, a trebuit să se sfârșească și copilărescul meu roman în ziua când m-am urcat în trăsură, ca să merg la Iași, spre a-mi urma învățătura. O, atunci a fost o zi de mare durere pentru mine. Parcă mă despărțeam de orice plăcere, de orice bucurie în lume; mergeam fatal spre posomorâtele bănci ale școalei, precum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
61 Alice. 62 Vorbea mult. 63 Dibăcie. 64 Colonel (rusă). 65 Papură. 66 Păsări. 67 Animale cu blană. 68 Crud, nemilos. 69 Poezia a apărut în volumul Poezii, Iași, 1886. 70 De culoare negru închis (despre cai). 71 Etaj. 72 Trăsură. 73 Societate (din limba greacă). 74 Borcanelor. 75 Glume. 76 Tata (din greacă). 77 Veche monedă de argint. 78 Dublezi. 79 Intervenție. 80 În tot răul e și un bine (franceză). 81 Termin, sfârșesc. 82 Recomandaseră. 83 Melc. 84 Învoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se cocoța. 174 Înalta societate (engleză). 175 Priveau cu binoclul. 176 Tur de forță (franceză). 177 Doamne (engleză). 178 Pariu. 179 Cocoțat. 180 Zdruncinați. 181 Trăsură închisă. 182 Șindrilă. 183 Ațâțați, stârniți. 184 S-a potolit. 185 Abruptă, piezișă. 186 Nemiloasă, dușmănoasă. 187 Umbrelă. 188 Vârfuri (de munte). 189 Gesturi. 190 Paznici ai granițelor, la munte. 191 Orientare. 192 Surprize. 193 Cinci bani marele turc! (franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
regiuni de frontieră din America și trăsături culturale ce reflectau secolele trecute de dominație otomană. Puținele drumuri tăiate prin păduri puteau fi străbătute numai cu piciorul, călare sau într-un car tras de boi. Doar două drumuri erau potrivite pentru trăsuri, dar aceasta nu crea nici o problemă, întrucît numai doi oameni se puteau lăuda că au trăsuri, pașa Belgradului și însuși cneazul Miloš. Țăranii sîrbi considerau pădurile din jur drept o pacoste de care trebuiau să scape cît mai curînd posibil
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
drumuri tăiate prin păduri puteau fi străbătute numai cu piciorul, călare sau într-un car tras de boi. Doar două drumuri erau potrivite pentru trăsuri, dar aceasta nu crea nici o problemă, întrucît numai doi oameni se puteau lăuda că au trăsuri, pașa Belgradului și însuși cneazul Miloš. Țăranii sîrbi considerau pădurile din jur drept o pacoste de care trebuiau să scape cît mai curînd posibil, și, ca și americanii din zona de frontieră, ei au dat foc la mari întinderi ca să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâmplări și lume de tot felul, am fost, fără să vreau, supus credincios sub patru sau cinci regi (versatilitate a istoriei, nu a memo rialis tului), păstrând și astăzi amintirea copilăroasă a lui „Zece Mai“, când mă țineam de ușa trăsurii regale Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis În bătaie de un birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inteligentă de cât cea cu motor, sau moara de vânt decât cea cu aburi -, bicicleta, atât de apropiată ritmului organelor noastre interne și asimilabilă, până la un punct, mersului pe jos al apostolilor. Ați observat ce bine vă simțiți Într-o trăsură cu cai, după o Îndelungată folosință a automobilului? Automobilul meu, care nu se rușina să poposească, câteodată de la sine și ca pentru dejugat, la o margine de țarină sau lângă ghizdurile roase ale unui puț, sau să tragă la adăpost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind Înghețat, cu sergentul de stradă după dânsul. Nimeri În sfârșit o odaie fără foc - după noaptea În vagonul siberian. și iată-l, măre, Într-o sală de conferință unde nu lipsea numai publicul, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost scrisoarea expediată din Arad la 14 august 1922, din care nu s-a publicat textul: „Dragul meu Beldie, M-am aflat În Arad Într-un cerc de ostași simpatici și Îndatoritori cum nu-ți Închipui. M-au plimbat cu trăsura lor prin Împrejurimi, la pescuit și la vânat, În păduri de stejari locuite de cocoși sălbatici, prin crânguri; am dejunat cu ei În lunca de tufe din marginea Cealei, smaragd pierdut În stufăriș, pe când soldații Întindeau năvodul. M-am plimbat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a ceremoniilor lăsând celor ce l-au auzit cântand o amintire de neuitat. La 29 august 1948 a celebrat cu mare fast prima liturghie în satul natal. Conform obiceiului, gardurile de pe traseul pe care urma să-l străbată călăreții și trăsura ce-l aducea de la Hălăucești pe tânărul preot erau acoperite de fiecare gospodină cu cele mai frumoase scoarțe și lăicere viu colorate, iar flăcăii au amenajat arcuri din crengi de tei și salcâm pe traseu și la poarta bisericii. Fetițe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zi să-i văd culcați în sicriu: erau aceiași, atât doar că stăteau nemișcați, dornici să meargă în ultima lor vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
parte din aripa lui George Brătianu. Mama era liberală și adeptă a lui Dinu Brătianu. Mama, care era o femeie foarte activă, a îndeplinit și funcția de consilier municipal. În preajma alegerilor, pleca însoțită de un partener la țară, într-o trăsură mare, elegantă, cu doi cai, ca să facă propagandă electorală în fața țăranilor. R.P. E plină lumea de sondaje, chestionare și studii. Multe dintre ele - din țări diferite sub toate aspectele - încearcă, de câțiva ani încoace, să acrediteze ide ea întoarcerii la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
iel, ci să-l lucre și să-l grijească cu ce trebuie ca să-i aducă folos. Mi-aduc aaminte în anul 1914 Prefectul Județului Făgăraș, ungur a venit la munte la Bâlea și când a intrat în hotarul Cârțișoarei cu trăsura, era tot hotarul din jos cu clăi de secară o podoabă nu glumă. Când s-a întors la Făgăraș ne-a pus în buletinul Județului dând o mare laudă comunei Streza Cârțișoara de ce a văzut iel pe hotarul acestei comune
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura, pe drumuri de țară și pe drumuri de munte; căci Piatra nu dobândise calea sa ferată decât de prea puțin timp. Fusesem la Târgul Neamțului, la Roman, la Bicaz, la Bălțătești, la mănăstiri, dar niciodată cu trenul, fiindcă în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atracție, nu atât prin ceea ce cădea sub simțurile mele, cât, mai ales, prin ceea ce vroiam să găsesc și să recunosc acolo. Am ajuns la Iași destul de târziu. Totuși, peronul gării era înțesat de lume și piața de la ieșire, plină de trăsuri și echipaje elegante. Iar peste tot, iarăși, lumină, mișcare, zgomot. Când ne-am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]