8,428 matches
-
mângâiere. N-am îndrăznit să-i mărturisesc tatei că nici eu nu vroiam să plec ― prin Lisa copiii nu erau consultați când se luau hotărâri în privința lor ―, dar cum primejdia era fixată pentru toamnă, nu mă arătam din cale-afară de tulburat. Acesta a fost totdeauna cusurul meu, de câte ori pericolele mi-au lăsat un răgaz, m-am grăbit să nu le dau importanță, agățîndu-mă de speranța că o întîmplare providențială mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
marea mea uimire, l-am auzit zicîndu-mi că-mi dă 44 de lei dacă plec. De ce tocmai "44"? Niciodată nu m-am lămurit. Poate, a fost o simplă întîmplare, prima cifră care i-a trecut tatei prin cap. Ceea ce mă tulbură, însă, este o coincidență. "44 de ani" i-a prezis o ghicitoare mamei că voi trăi. Descumpănit, am rămas pe ultima scândură a gardului, între două destine aș zice azi. Nu avusesem niciodată atâția bani în mână. Nu mai țin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dar asta n-o făcea să uite de Bertha. Julius, ai grijă să fie curată cravata neagră, i-a spus În altă zi. De ce? MÎine după-amiază mergem s-o Îngropăm pe Bertha. În ziua următoare, Cinthia s-a Întors foarte tulburată de la școală. După ce dădu În grabă bună ziua maică-sii, Îi spuse că nu avea lecții de făcut și o rupse la fugă după Julius, care se juca În grădină cu Vilma. Bietul de el nu putuse Închide ochii toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de frică: pentru prima dată ieșea noaptea, pentru prima dată se ducea la un aeroport și tot pentru prima dată se despărțea de sora lui pentru atîta timp: În căpșorul lui adormit se adunau o sumedenie de gînduri care-l tulburau peste măsură, ghiontul neașteptat al Cinthiei Îl făcu să Încremenească de spaimă, dar de Îndată ce-și reveni se sili să-i răspundă printr-un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la loc; se uitau unii la alții zîmbind, Înfiorați, sleiți, ușurați; rămaseră nemișcați și continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu se Întîmplase nimic, numai că măicuța nu voise să-l lase singur, că-i era frică să nu-i facă ceva cerșetorii, atunci de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o caute pe Țanțoșa și-i spuse că o să Învețe toată dimineața În camera lui și să nu-l cheme decît dacă era ceva foarte urgent. Așa spunea mămica și Întotdeauna efectul era sigur, fiindcă niciodată nu veneau să-i tulbure somnul de după-masă, Arminda vru să-i spună că era sîmbătă, că n-avea rost să Învețe prea mult și că mai bine ieșea să se joace În grădină, dar un Julius o zbughi spre camerele de la etaj și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai duse la fereastră. Stătea nemișcat, ascultînd-o pe Cinthia și muzicanții Își acordau instrumentele, jos, pe terasă. Nu trebuia să se Întristeze, nu trebuia să fie atît de tulburat cînd se organiza o petrecere... Ar fi trebuit să coboare, chiar dacă nu era Încă nimeni, să se uite la ei, să-i asculte cum Își acordează instrumentele... De cîteva ori și-au acordat instrumentele... Cinthia. Julius Își impuse să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
farmecul unei seri Întregi În care ea nu-i spusese de loc... O invita iar la dans, se despărți de ea la sfîrșitul petrecerii, „imbecil!“, spuse din noit, ridicîndu-se și mai mult și descoperind atunci ceva ciudat la ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta prezența lor la alții - își spuse - cu cel mai mare dezgust, și numai datorită intereselor statului. Sentimentul datoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintîi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6. Isus, cînd l-a văzut zăcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Isus, cînd l-a văzut zăcînd, și, fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: "Vrei să te faci sănătos?" 7. "Doamne", I-a răspuns bolnavul, "n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se tulbură apa; și, pînă să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. 8. "Scoală-te ", i-a zis Isus, "ridică-ți patul și umblă." 9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul, și umbla. Ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
I-a zis: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." 33. Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea și pe Iudeii care veniseră cu ea S-a înfiorat în duhul Lui, și S-a tulburat. 34. Și a zis: Unde l-ați pus?" "Doamne", I-au răspuns ei, "vino și vezi." 35. Isus plîngea. 36. Atunci, Iudeii au zis: "Iată cît îl iubea de mult!" 37. Și unii din ei au zis: "El, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27. Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! 28. Tată, proslăvește Numele Tău!" Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: "L-am proslăvit, și-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine." 21. După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, și a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că unul din voi Mă va vinde." 22. Ucenicii se uitau unii la alții, și nu înțelegeau despre cine vorbește. 23. Unul din ucenici, acela pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
voi da viața pentru Tine." 38. Isus i-a răspuns: "Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun, că nu va cînta cocoșul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori. $14 1. Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine. 2. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3. Și după ce Mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 27. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte. 28. Ați auzit că v-am spus: "Mă duc, și Mă voi întoarce la voi." Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: "Mă duc la Tatăl;" căci Tatăl este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
astfel începuse acest joc pasionant cu el. Doream din nou să trăiesc, devenisem mai optimist, mai sociabil. În casă, domnea o tăcere mormântală, dar eu nu credeam în fantome, nu aveam niciun fel de superstiții. Liniștea nu părea să fie tulburată de nimic și nu mă putea înspăimânta în niciun fel. Doamna din tablou stătea liniștită la locul ei, pare-se în colțuri nu se vedeau nici măcar umbre, pretutindeni era liniște, dar liniștea aceasta devenise pentru mine prea apăsătoare. Începusem să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Toate, toate sunt zadarnice, îmi zicea ea, având propria ei filozofie de viață, dar noaptea experiențele erotice o transformau complet într-o altă femeie. Cred că ea începuse să-mi descifreze secretele și nu dorea cu niciun preț să-mi tulbure echilibrul interior pe care mi- l instituisem din rațiuni practice,existențiale. Urma să plec cât de curând în Franța și nu știam cum s-o pregătesc, s-o fac să înțeleagă că va trebui cât de curând să ne desparțim
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fie el erotic, matern sau patern. Linda se uita la mine, întrebându-mă din priviri dacă ceva nu este în regulă. N-am spus nimic, pentru că am observat că nu dorea s-o contrazic. A urmat doar o lungă tăcere, tulburată de cântecul greierilor. -Vrei să te întorci în România? m-a întrebat curioasă. -Uneori întoarcerea poate fi un semn de eșec. -Atunci ce s-a întamplat? -Vei înțelege cât de curând când nu vei putea suporta ideea că trebuie să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-ar fi tulburat cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul nici măcar nu apăruse. Fratele ei avea nevoie de ea. Gândul o proteja pe Karin în noaptea străină. Conduse ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse ea. Dar asigurarea nu făcu decât să-i înrăutățească starea. Îl tulbura, adică exact ceea ce asistentele îi interziseseră să facă. Se uită în altă parte, oriunde, numai nu în ochii lui de animal. Camera i se întipări în memorie ca un fier încins: perdeaua trasă, cele două stative cu aparatură electronică amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bună decât a fost de când... Ne-am interesat, insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui Mark ieșiseră afară ca șerpii. Gura lui făcu Ah... ah, kee-kee-kee. Îl tulburați, spuse Karin. N-are voie să se agite. Voia să-i dea afară, dar activitatea lui Mark o stârnise. —Glumești? Rupp trase un scaun liber lângă pat. Vizita îi face cel mai bine. Orice doctor întreg la cap o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam de când mă știu? — Știi de ce te afli aici? — Vrei să zici de sunt aici și nu acasă? Sau de ce sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își ridică privirea spre Weber, plin de speranță. Weber dădu dintr-un umăr. —Și de cât timp a dispărut ea? Mark își azvârli mâinile deasupra capului, apoi le lăsă în jos, pe piept. — De când e cealaltă aici. Fața i se tulbură de durere. Nu mai e acolo unde stătea înainte. Am sunat la numărul ei. Și se pare că ăia de la slujba ei i-au făcut vânt. — Ce crezi că face sora ta acum? Păi, nu știu. Repară mașina, cum ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]