5,483 matches
-
pe plan internațional doar de Turcia. Recunoașterea din partea Afganistanului și Pakistanului a fost retrasă ca urmare a presiunii internaționale. Această insulă a constituit un loc de confruntări între populația de origine greacă ce populează o parte a sa și minoritatea turcă. Activitatea de independență a insulei avea să înceapă încă din anul 1931 când grecii de aici au declanșat revolta ENOSIS (în greacă: "Ένωσις", care în traducere ar însemna „Unire”, termen folosit din anii 1930 cu sensul de unire a Ciprului
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
Azınlığı Kurumu". Nemulțumit fiind de activitatea desfășurată de KATAK, Fazil Küçük împreună cu alți lideri precum Fadil Korkut, Negeati Misirlizade și Negmi Avkiran aveau să se desprindă din această formațiune și la 23 aprilie 1944 au format Partidul Național al Poporului Turc din Cipru (KMTHP, provenindde la cuvintele "Kıbrıs Millî Türk Halk Partisi"). În 1949, KATAK și KMTHP au fuzionat formând Uniunea Națională a Turcilor din Cipru. La 18 octombrie 1950 este ales ca lider al comunității ortodoxe al grecilor din insulă
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
fost reluate atacurile grecilor din insulă. 15 mii de soldați greci aveau să ocupe acest teritoriu. Pentru a împiedica acest lucru în anul 1974 trupele turcești debarcă și ele în Cipru ocupând partea de nord pentru a proteja astfel minoritatea turcă de aici.
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord. În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei. În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
este oricare dintre diversele popoare ai căror membri vorbesc o limbă din familia de limbi turcice. Aceste popoare, numărând aproximativ 150 milioane de oameni, sunt probabil descendenții unui mare grup de triburi originare din Asia centrală. Prima atestare a etnonimului „turc” a fost menționarea sau "kök türk" („turcii albaștri”, la singular) într-o scrisoare trimisă în 585 de împăratului Chinei lui Isbara, hanul tribului göktürk. În misiva respectivă, monarhul i se adresează destinatarului cu apelativul „Mare Han Turc”. În inscripțiile Orhon
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
atestare a etnonimului „turc” a fost menționarea sau "kök türk" („turcii albaștri”, la singular) într-o scrisoare trimisă în 585 de împăratului Chinei lui Isbara, hanul tribului göktürk. În misiva respectivă, monarhul i se adresează destinatarului cu apelativul „Mare Han Turc”. În inscripțiile Orhon, datate cam în aceeași perioadă, este folosită varianta „turuk”. Utilizări mai vechi ale unor termeni similari, precum acelea pe o tabliță din secolul 20 î.Hr găsită în orașul "Mari" lângă "Tell Hariri" în nordul Irakului (menționând
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
XVI-lea turcii otomani credeau că "türk" însemna "Cel care a atins cea mai înaltă treaptă a perfecțiunii" ('kemâle ermiș') Cuvântul "turcic/turcică" este în zilele noastre folosit în principal pentru a denumi popoarele și limbile întregii zone, în vreme ce "turc/turcă" este folosit în mod obișnuit pentru a denumi poporul și limba Turciei, cât și unele dintre particularitățile etnice și culturale ale acestui popor și ale minorităților etnice din țările vecine. Unii consideră aceasta drept distincție artificială și afirmă că limbile
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
și culturale ale acestui popor și ale minorităților etnice din țările vecine. Unii consideră aceasta drept distincție artificială și afirmă că limbile turcice nu fac între ele asemenea diferențieri, ele fiind în fapt dialecte ale unei singure limbi. În limba turcă modernă (din Turcia), termenul "türk" se referă la poporul și limba turcă în timp ce termenul "türki" se referă la popoarele și limbile turcice. Se mai afirmă că cele mai multe separări sunt produsul stalinismului și că, înainte de formarea Uniunii Sovietice, termenul turcesc era
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
Unii consideră aceasta drept distincție artificială și afirmă că limbile turcice nu fac între ele asemenea diferențieri, ele fiind în fapt dialecte ale unei singure limbi. În limba turcă modernă (din Turcia), termenul "türk" se referă la poporul și limba turcă în timp ce termenul "türki" se referă la popoarele și limbile turcice. Se mai afirmă că cele mai multe separări sunt produsul stalinismului și că, înainte de formarea Uniunii Sovietice, termenul turcesc era folosit pentru a descrie toate popoarele turcice care, prin similaritățile de limbă
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
turcice până prin secolul al VIII-lea, când cei mai mulți au trecut la islamism. Mai sunt unele popoare turcice de religie budistă, mozaică, zoroastrică și bahá'í Unii se referă la țările, regiunile și popoarele turcice ca la o parte a "lumii turce". Alții sunt îngrijorați că aceasta este un rezultat și un exemplu al "pan-turcismului", creat să încurajeze dorințele hegemonice sau chiar imperiale ale Turciei moderne. Susținătorii acestui termen arată că, în același fel, arabii cred despre ei că fac parte
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
ca însemnând „țara vulturilor” și respectiv „copiii vulturilor”, ei de fapt provin de la adverbul "shqip", care înseamnă „în înțelegere”. Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial "Arnavutluk", iar locuitorii ei arnăuți (oficial, "Arnavutlar"). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei. Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul "arvanit", termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi. Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.Hr., odată cu primele
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
ordin de la sultan să se întoarcă, întrucât problema se rezolvase între timp. Pe plan intern, a fost urzită o intrigă împotriva domnului și a Cantacuzinilor, de către Dumitrașcu Corbeanu, Grigore Băleanu și Radu Hrizea Popescu. Complotiștii au înaintat plângerea unui dregător turc, care însă s-a adresat lui Brâncoveanu. Boierii au fost închiși, însă domnul a trebuit să răscumpere bunăvoința turcilor cu 300 de pungi, constând din 67.500 de taleri din vistierie și 82.500 din veniturile proprii. Pe plan extern
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă, turcă și georgiană. Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și șapte fiice, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda. Dintre cei patru fii, care
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
aromele folosite precum și prin tehnicile de elaborare. Bogăția vânatului răspândit în pădurile românești a adus după sine știința preparării vânatului în diverse mâncăruri și preparate. Prin intersectarea culturilor, Bucătăria românească a fost influențată de bucătăria balcanică, de germană, sârbească, italiană, turcă, și maghiară, dar nu numai, știut fiind faptul că diversitatea gusturilor și rafinamentul preparatelor din toate țările lumii sunt apreciate de marii cunoscători ai tradițiilor popoarelor. Prin formarea sa daco-romană, cultura gastronomică a poporului român a moștenit numeroase obiceiuri culinare
Bucătăria românească () [Corola-website/Science/297429_a_298758]
-
millietul” (grupul religios) al „Rumlar”-ilor, adică al foștilor „Romei”, nume dat de Turci creștinilor ortodocși din obediența patriarhului din Constantinopol. Omadele au drepturi și datorii specifice. Sunt scutite de anumite dări și obligații precum corvoadele în „timaruri”, moșiile demnitarilor turci, sau de „tributul sângelui” "derșürmek"/παιδομάζωμα (obligația pentru familiile creștine de a da armatei otomane un băiat pentru a deveni ienicer). Omadele au dreptul de pășunat, de morărit și de negociat cu principatele române și cu Imperiul Austriac, beneficiază de
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Imperiul otoman, care, în cea mai mare parte din zonele locuite de ei, s-a menținut până în 1912. Unii precum Apostol Mărgărit au scontat că Imperiul se va menține în frontierele sale din 1878 și au luat poziții loiale Sultanului turc, atrăgându-si astfel dușmănia mișcărilor creștine anti-otomane. Alții, de exemplu Constantin Belimace, au promovat identitatea culturală vlahă, în legătură atât cu limba aromână, cât și cu limba română, obținând finanțarea școlilor vlahe de către Regatul României, dar ferindu-se să revendice
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
În etapa a treia în meciul cu Galatasaray, CFR a remizat, după un meci în care CFR a jucat în inferioritate numerică din minutul 28. În retur la Cluj, Galatasaray a câștigat prin cele trei goluri marcate de golgeterul echipei turce în Champions League, Burak Yılmaz, golul de onoare pentru CFR fiind marcat de Modou Sougou. În penultima etapă CFR a susținut la Cluj returul cu echipa Sporting Braga, meci câștigat de echipa din Cluj cu trei la unu prin golurile
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta Kșatrya) ar fi plecat împreună cu familiile spre ținuturile arabe și turce, și apoi în Europa. O altă teorie susține că strămoșii romilor erau locuitorii orașului indian Kannauj, care au părăsit acest oraș în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni. Documentele vremii (secolul al X-lea) arată că sultanul Mahmud din Ghazni a
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
întâmplă cu mai toate insulele grecești, Evia a fost cunoscută în diferite "perioade istorice" și/sau în "diverse culturi" sub mai multe denumiri: Macris, Doliche, (H)Ellopia, Abantis (în perioada arhaică), Abantes (în textele homerice), Negroponte (evul mediu), Egrippos (perioada turcă). Diferiți istorici au avansat mai multe teorii cu privire la originea acestor denumiri. [ ... ] Lungă (175 km lungime), îngustă (6 până la 45 km lățime) cu o orientare generală de la N-V la S-E, insula este situată în imediata apropiere și paralel cu
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
consulaltelor. La un moment dat în timpul dominației otomane, Bitola avea consulate din douăsprezece țări. În aceeași perioadă, au existat un număr de școli de prestigiu în oraș, inclusiv o academie militară la care, printre altele, a participat și celebrul reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Bitola a fost, de asemenea, sediul mai multor organizații culturale care s-au stabilit în acel moment. Muntele „Baba” supraveghează Bitola din est. Impozantul munte „Pelister” (2.601 m) este un parc național cu o floră si
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
fost rasă de pe fața pământului, iar întreaga populație creștină (printre care sârbi, unguri, greci, armeni etc.) a fost deportata la Istanbul în zona cunoscută sub numele "Pădurea Belgrad". Belgrad a devenit centrul districtului Sanjak, care a atras noi locuitori - comercianți turci, armeni, greci și alții, iar pacea a fost menținută în următorii 150 ani. Belgrad a devenit cel de-al doilea oraș otoman ca număr de locuitori, cu peste 100.000 de oameni, fiind depășit doar de Constantinopol. Dominația turcă a
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
comercianți turci, armeni, greci și alții, iar pacea a fost menținută în următorii 150 ani. Belgrad a devenit cel de-al doilea oraș otoman ca număr de locuitori, cu peste 100.000 de oameni, fiind depășit doar de Constantinopol. Dominația turcă a introdus și arhitectura otomană în Belgrad, fiind construite multe moschei care amplificau atmosferă orientala a orașului. În 1594, o mare revoltă sârbă a fost înăbușita de turci. În plus, Marele vizir Sinan Pasă a ordonat că relicvele Sfanțului Sava
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
de presă în cadrul Ambasadei României la Ankara. Rechemat în țară, după ce Ana Pauker a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în Turcia, unde datorită pregătirii sale excepționale (între altele cunoștea limbile arabă, persană și turcă) a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc. Aurel Decei s-a implicat foarte serios și în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în Turcia, unde datorită pregătirii sale excepționale (între altele cunoștea limbile arabă, persană și turcă) a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc. Aurel Decei s-a implicat foarte serios și în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil. Statura sa profesională și, mai cu seamă, activitatea sa politică au atras
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
teritoriile actuale ale Armeniei, României sau Ucrainei. Coloana de hărți alăturată reprezintă una dintre variantele de istorie veche a limbilor indo-europene, numită ipoteza Kurgan, care, în prezent, este cea mai larg acceptată de lingviști. În rusă, "„kurgan”" (cuvânt de origine turcă) înseamnă tumulus, o ridicătură de pământ și pietre deasupra unui mormânt. S-a propus și ipoteza că limba proto-indo-europeană ar aparține unei superfamilii, a limbilor numite "„nostratice”", dar din lipsă de argumente suficient de solide această teorie este controversată. Conform
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]