5,540 matches
-
berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași și cârciumari, de pricopsiți și buni-primitori negustori de pește, de oieri și de porcari cu turme rătăcind printre iezerele cu păduri de sălcii, de păpuriș și de trestie, și de birjari cu echi paje ca nicăieri În țară, toți oameni de ispravă de la care m-am și ales și am și Învățat câte ceva; aici, unde m-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a caselor de rendez-vous. - Despre cocotele, cocodetele și demimondenele celebre din la belle époque a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai bune de iubit, cu domnii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gravitate, dan suri, jonglerii și comi cării, spre plăcerea și hazul celei mai depravate ființe de pe glob: omul. În zadar veți căuta la aceste femei vreo fărâmă de persona litate proprie, subiectivă, originală, simplu egoistă. Sunt ca niște automate, o turmă de automate, dotate cu niște meca nisme la dispoziția [a]celuia care plătește; așa cum erau pe vremuri bufetele automate din București: băgai o anumită monedă și primeai, printr-un orificiu la fel de simplu și de ingenios, tot ce voiai, un sandvici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o zi din bugetul sta tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un canal public de televiziune, o tânără să facă apologia istoriei care începe astăzi. Istoria trecută să nu ne intereseze! Mai mare crimă nici că se poate. Un popor, dacă nu are trecut, nu poate avea nici viitor. Devine o turmă fără de orizont. Trebuie să fim conștienți că am făcut puțin, prea puțin sau nimic pentru Basarabia, încât s-a ajuns astăzi din nou la umilitoare și aberantele vămi, la trecerea Prutului de acasă acasă pe bază de pașaport, plătind insuportabile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a ajuns în librării, Șerban a dat un interviu într-un cotidian de mare tiraj, mărturisind că se achită de o datorie de onoare. „Când eram mai tânăr - a spus Șerban în interviu -, era cât pe-aci să merg cu turma cinicilor, care nu lasă nimic în urmă, și să-l ignor pe singurul om care m-a îndreptat către adevăr.“ Ceea ce nu spunea Șerban era că ciungul murise demult, iar el amânase la infinit momentul în care urma să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e a securistului care sechestrase în geanta lui pașapoartele și bicisnica diurnă de o zi, ca nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai întoarcă în țară și ar fi trebuit supravegheat pas cu pas era chiar securistul. A șters-o de îndată ce am fost duși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
temperatura devenea mai plăcută pe măsură ce coboram, urmînd În permanență cursul unui rîu pe care l-am văzut Începînd din vîrful muntelui și crescînd, treptat, pînă la o mărime considerabilă. VÎrfurile Înzăpezite ale munților ne priveau de sus din toate părțile, turme de lame și alpacale se uitau inexpresive la camionul care Își vedea de drum, iar cîteva vicuña sălbatice fugeau din calea zgomotului. La una dintre multele opriri pe care le-am făcut de-a lungul drumului, un indian Împreună cu fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Tatăl - Dumnezeu, nici de tatăl sufletesc: preotul! Ce e lumea, mă rog, ca să încheiu, ce e lumea fără preot, fără preoție? E ceea ce e lumea fără căsătorie! Fără căsătorie, omenirea e o cireadă de animale. Fără preoție, lumea devine o turmă de fiare sălbatice. Cum e de trebuință să fie părinți, pentru a scoate copiii din pelinci, a-i spăla, și a-i pune în picioare oameni, așa e de trebuință preotul; el botează, el nutrește sufletele cu hrană cerească, el
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scârbiți și chinuiți ca să fie forțați să intre în colectiv. Deci prima acuză a fost de: uneltire contra Statului comunist, scoțând această vină din textul anumitor predici (din Colombo) scrise, dar interpretate după placul lor ca anume: „Va fi o turmă și-un păstor” adică adaugă ei „prin americani” și m-au obligat să semnez atare declarații, deși eu am susținut, că mai degrabă - prin ei se va înfăptui zisa lui Cristos, numai dacă ei vor crede în El și se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
astăzi la vârsta de 68 de ani, nefiind încă ieșit la pensie. Despre episcopul Ioan Duma, fost paroh de Galați, știu că atunci când au năvălit rușii în 1944, era singurul preot creștin în acel oraș care nu și-a părăsit turma și că Sf. Sa, ca singură autoritate i-a primit pe ruși, care s-au arătat binevoitori față de Sf. Sa și chiar în casa parohială un ofițer rus își avea cantonamentul. A fost ridicat de securitatea comunistă română după 1948
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
său. De aceea el cere partea sa de avere, se duce în țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat de bățul său cu care păzește o turmă de porci, îmbrăcat în niște zdrențe, rupt de foame și de oboseală. În această stare Dumnezeu îi vorbește la inimă. «Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu» - își zise în sine. Iată efectul suferințelor, al încercărilor. Întoarcerea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem ne zboară spre Creatorul universului. După primele discuții purtate între noi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
somnul Și laudă-ți, Sioane, Domnul, Cu credință și avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci de toată proslăvirea Vrednic este Cel Preasfânt. Pâinea cea mântuitoare Și de viață dătătoare Azi se dă ca nutrimânt... Și o ia creștina turmă, Ca la „Cina cea din urmă”, Spre un tainic legământ... Deci creștinelor popoare Faceți zi de sărbătoare Zi de laudă, de cânt! Căci e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
glorios. Omule ce-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al mântuirii preț. O închipuia vremelnic Chipul lui Isac jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
astăzi. Am asistat doar la o prelegere, una singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă din Franța despre torturile îngrozitoare la care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că nu le-a păsat. S-au uitat lung și bovin la mine pe sub cozorocul caschetelor de baseball pe care le purtau. Enervare cumplită după, nu mai reușesc să adorm etc. Sunt un animal asocial obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit fie o mansardă, fie o casă la țară. Sau refugiul ultim, o chilie de călugăr. Mă salvez mergând în sala de lectură de la parter, pustie la ora aceasta. Citesc cu furie. Ce se mai fură în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doamna căreia de 40 de ani îi dicta minunatele crime și enigme polițiste concepute de dânsul. Căsătoria a avut loc în casa unui vechi director al închisorii din Nevada. Pun pe noptieră, în caz de insomnie, și știrea că mari turme de elefanți din Uganda, Kenya și Tanzania, îngrămădite pe un spațiu prea mic, cam cât un departament francez, cu o vegetație din ce în ce mai redusă, sunt predispuse la infarctul de miocard. Din cauza îngrămădelii - elefanții de acolo stând ca sardelele în cutii -, inimile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în cazul meu, cum hotărâseră în cazul altora, că nu „merit“ să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute de metri cu ligheanul plin printr-o turmă întreagă de băieți plini de hormoni, care jucau fotbal pe alee, unde trebuia ori să le suporți mojiciile, ca să păstrezi apa prețioasă, ori să renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap, că fetele făceau de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai putea încă oferi locuitorilor din zonă și nu numai lor, șansa unor exploatări controlate și raționale a bazinelor forestiere ale masivului Făgăraș, folosirea mai intensă, mai eficientă, mai rațională a pășunilor alpine care ar putea hrăni mult mai multe turme de mioare, ciurde de vaci sau de drigane, ca și realizarea unui centru turistic montan în zona lacului Bâlea, unde ascensiunile, drumețiile, excursiile, sporturile specifice zonei, se pot practica aproape în tot cursul anului. Transfăgărășanul a fost construit în anii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din cele mai vechi timpuri până azi.» Ed Albatros 1975, pag 188). Dacă până atunci migrarea unor locuitori ai Cârței în sus spre munte, pe Valea Bâlii se făcuse mai întâi ca urmare a necesității căutării de noi pășuni pentru turmele lor, mai apoi datorită atacurilor sălbatice ale migratorilor, acum românii își părăseau vatra sub presiunea legilor nedrepte prin care cei veniți ulterior căpătau drepturi asupra teritoriului în detrimentul localnicilor de aci, din totdeauna. Prin retragerea lor către munți, românii se puteau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]