5,010 matches
-
pe toți cei care mă luau în râs și îi făceam să plătească cu multă durere pentru asta, îi loveam cu sete în timp ce voiam să-mi demonstrez mie că nu contează chiar așa de mult cum arăt. Mă hrăneam cu uimirea lor și le savuram nelămurirea din ochi, privindu-i de sus cum se zbat la pământ. Învățasem, ducându-mi traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost niciodată o soluție la rezolvarea problemelor, mi-a mai zis făcând oarecum aluzie la fuga mea de acasă. Trebuie să găsești curaj să îți înfrunți soarta indiferent cât de crudă ar fi ea și de nedreaptă. Mă uitam cu uimire la mama și pricepeam în acele momente că n o cunoșteam așa bine pe cât mă lăudasem că o știu. Vorbea din experiențele proprii. Suferea alături de un soț alcoolic doar ca să ne vadă pe noi crescuți mari. Eu aproape că-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era exact așa cum mi-am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
canapea, conștientă că ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor, am spus, ieșind afară și Închizând ușa În urma mea. Abia puteam să-i rostesc numele din cauza uimirii. M-am străduit să mă adun. ― Nu ar trebui să fii aici, i-am spus. ― Probabil că nu. Dar sunt aici, totuși. Veni mai aproape de mine, deși ne aflam deja la mai puțin de un metru. ― Bună, Îmi zise zâmbind
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebui să mă culc. Nu cred că voi putea dormi, dar merită să Încerc. Poate o voi visa. Și poate, doar poate mă va visa și ea pe mine. Maria termină de citit și mă privi cu un amestec de uimire și Încântare. ― Tipul ăsta chiar te iubește. ― Mă iubea, am corectat-o. ― Te iubește. Da, e furios și da, se simte trădat și probabil nu vrea să te vadă În momentul ăsta. ― Mersi. ― Dar, continuă ea scuturând jurnalul, asta nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta să te văd pentru că știam că e ultima mea șansă să-ți spun asta. N-am reușit să rostesc niciun cuvânt. El Îmi dădu drumul la mână și continuă: ― Dar când te-am văzut dansând... În vocea lui era uimire și durere. Ochii Îi străluceau. Arăta...ca și când Încă m-ar fi iubit. ― Am realizat că nu a fost pentru prima oară. Un fior Îmi străbătu tot corpul. Am căscat ochii mari. ― Fata din desen...ești tu. ― Da, l-am aprobat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar el era în față, cu un cap deasupra tuturor. Spre uimirea mea, m-a întrebat pe mutește, arătându-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini vreau. Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. El m-a oprit ridicând din sprâncenele ce abia
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dorite de tine! Nu-mi venea să cred. Am alergat la bradul de Crăciun, de unde am luat în mâinile tremurânde darul mult visat. Am sărit de gâtul mamei și i-am promis că nu voi mai greși niciodată. Priveam cu uimire patinele care erau la fel ca cele din vis. În acest timp, la fereastră, un grup de copii vesteau Nașterea Domnului, colindând cu mare bucurie: “Astăzi s-a născut Hristos Mesia chip luminos...” Domnul Iisus este mulțumit de mine și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cărțile acolo în rafturi. După edituri și domenii, după autor și felul cărții. În felul acesta găsești repede ceea ce cauți. Și pentru că nu au mereu bani sămi cumpere toate cărțile, m-au dus la biblioteca orașului. Am privit mut de uimire rafturile lungi pline de cărți. Îmi trebuie două vieți să le citesc pe toate! O doamnă de acolo m a învățat cum să împrumut cărți. Mi-a explicat și cum să am grijă de ele, să le păstrez, să le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-ar da posibilitatea să-și atingă mai ușor scopul. Și când cei care veniseră în contact cu Strickland în trecut, scriitorii care-l cunoscuseră la Londra, pictorii care-l întâlniseră în cafenelele din Montmartre, au descoperit spre marea lor uimire că omul în care ei nu văzuseră decât un artist fără succes ca oricare altul avea un geniu autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în revistele din Franța și din America o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
multă hotărâre: — Nevasta dumitale spune că nimic din ceea ce ai putea să faci n-o va determina să divorțeze. În privința asta e absolut hotărâtă. N-ai decât să-ți scoți din cap orice asemenea eventualitate. M-a privit cu o uimire care fără îndoială nu era prefăcută. I-a pierit zâmbetul de, pe buze și mi-a vorbit foarte grav: — Bine, dragul meu, dar nici nu-mi pasă. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, fie că e într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pictez. L-am privit îndelung. Nu înțelegeam. Mi s-a părut că e nebun. Vă rog să nu uitați că eram foarte tânăr și că pe el îl consideram un om între două vârste. Am uitat totul în afară de propria mea uimire. — Bine, dar ai patruzeci de ani. Tocmai asta mă face să cred că ar fi timpul să mă apuc. Dar ai mai pictat vreodată? — Am vrut oarecum să mă fac pictor când eram copil, dar tata mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l împiedica să fie plicticos. Poate sinceritatea. Nu părea să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima dată (nu mai conta acum vizita făcută cu tânăra lui mireasă) și-i accepta fără nici un fel de uimire priveliștile care trebuie să-i fi părut destul de neobișnuite. Eu, unul, am fost de o sută de ori la Paris și absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot nici măcar să umblu pe străzile orașului fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
banii ăia, zise indignată nevastă-sa. — Am fost șocat. N-am vrut să-l refuz. A băgat banii în buzunar, a dat puțin din cap, a zis „Mulțumesc“ și a ieșit. Relatând această poveste, Dirk Stroeve avea o expresie de uimire totală pe fața lui rotundă și ridicolă încât era aproape imposibil să nu râzi. — N-aș fi avut nici o obiecție dacă ar fi spus că tablourile mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scările până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii lui era o durere sfâșietoare, îngemănată cu o uimire ridicolă. Părea un copilaș crescut prea mare și cu toate că-l compătimeam abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să bată străzile pe care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dumnezeu pentru credincios, și când a văzut-o acolo i s-a făcut frică. — Și ce i-ai spus lui Strickland când te-ai întâlnit cu el? — L-am invitat să vină cu mine în Olanda. Am rămas mut de uimire. Nu puteam decât să mă holbez prostește la Stroeve. — Amândoi am iubit-o pe Blanche. Ar fi fost loc și pentru el în casa mamei. Cred că tovărășia unor oameni sărmani și simpli i-ar fi făcut mult bine sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
E la fel de inutil să vorbesc cu tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi de sus în jos cu o expresie în care citeam o uimire disprețuitoare: — Dar ce, ție îți pasă cât de cât dacă Blanche Stroeve trăiește sau nu? Am meditat puțin la întrebarea lui, căci voiam să-i răspund sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de sigur că cea mai bună cale de a-l spune este pictura. Când mi-am imaginat că văzând tablourile am să găsesc un indiciu pentru a-i înțelege caracterul ciudat, mă înșelasem. N-au făcut decât să-mi sporească uimirea pe care mi-o stârnea el. Eram și mai nedumerit decât înainte. Singurul lucru care mi se părea clar, și poate că și aceasta era doar o închipuire, a fost că se străduia cu pasiune să se elibereze de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
principali de la spital îl cunoștea pe directorul companiei de navigație și acesta, ca o favoare, l-a angajat pe Abraham. Peste câteva săptămâni autoritățile universitare de la spital au primit demisia lui din postul atât de râvnit. Asta a stârnit o uimire puternică și zvonuri de tot felul. Ori de câte ori un om face un gest neașteptat, cei din preajmă îl atribuie unor motive cum nu se poate mai rușinoase. Dar întrucât cineva era gata să-i ia locul lui Abraham, acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de o parte și de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el la Clubul Britanic. Când ne-am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o slujbă foarte modestă și înfățișarea lui îți spunea că e tare strâmtorat. Mi-a relatat povestea lui. Când a pornit în vacanța aceea pe Mediterana avea firește toate intențiile de a reveni la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aceste locuri, poate că nimeni nu l-ar fi socotit mai rău decât alții. Primea aici ceea ce nici nu aștepta nici nu cerea de la proprii lui semeni - și anume, înțelegere și compătimire. Am încercat să-i vorbesc căpitanului Brunot despre uimirea care mă cuprindea auzind ce povestește, și o vreme nu mi-a răspuns. — Nu este chiar așa de ciudat că eu cel puțin am avut înțelegere și simpatie pentru Strickland, mi-a spus el în cele din urmă, căci deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a veni dumneavoastră aici. Dar stăteam la îndoială. Din anumite motive. Acum sânt hotărît: nu vreau o căsătorie de conveniență, ci una adevărată, din dragoste. Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, iar eu i-am sărutat mâinile copleșit de fericire. Apoi, pus pe destăinuiri, i-am mărturisit într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o clipă mai înainte nu se ridica brusc. Era acum înaltă, dreaptă, demnă, ca ea însăși. ― Trimite-mi pe Alexa, i-am spus. Am nevoie de ea. Și n-ai nici o grijă în privința lui... ― Îți mulțumesc! Făcu ochii mari de uimire. (Și ce frumoși erau ochii ei acum, ca un cer limpezit de nori, după furtună.) Toată ființa-i părea răvășită, pieptul îi sălta, avea nevoie de aer mult. Ședeam lângă ea, auzeam cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]