4,882 matches
-
a fost rănit, si pe 25 mai 1944, în timpul raidului de la Drvar, din Bosnia. Cu acest prilej, Tito o întâlnește pe Jovanka Budisavljevici, pe care ulterior o va lua în căsătorie. Un prieten din copilărie, Pepek, l-a recunoscut cu uimire într-un afiș lipit pe ușa unei cârciumi din Zagreb, pe care scria: „o sută de mii mărci în aur va primi acela care-l va aduce viu ori mort pe Tito, conducătorul comuniștilor”. Totodată asupra satului natal au fost
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dezvoltat în criminalistică teoria celebră a lui Cesare Lombroso, care spunea că poți recunoaște infractorii după urechile clăpăuge, fruntea teșită, nasul borcănat, ochii ieșiți din orbite și apropiați etc. Expresiile faciale transmit înțelesuri variate: dezgust, fericire, interes, supărare, nedumerire, dispreț, uimire, furie, hotărîre, frică, teroare, ură, aroganță, reflexie, prostie, amuzament etc. Ochii joacă un rol important în comunicarea non-verbală, întrucît circa 80% din impresiile senzoriale ale unui individ sînt înregistrate prin intermediul ochiului. Putem recunoaște imediat mesajele pe care le transmit dacă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
râului, umflate de ploile torențiale de la munte. Într-adevăr, dimineața, când am pornit spre colină, deși era senin până hăt-departe, apa râului părea mai mare. Moșul a dispărut întocmai cum apăruse pe nesimțite. Tata, rămas pe gânduri, a privit cu uimire căruța plină cu lemne de foc, s-a uitat deznădăjduit la mine, a luat biciușca în mână și a început să bată calul. Eu am coborât repede din căruță, priveam cu ciudă înapoi, dar moșul nu se vedea. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
eu am adus-o aici și, iată! timpul trece repede. Vru să se întoarcă. Nu mai era posibil. Pe bancă erau ei doi, unul lângă altul, cu ochii pe jumătate închiși, obosiți de trecerea anilor. Și, deodată, Matei înțelese cu uimire că s-a întâmplat ceva grav între el, Teodora și realitate o contopire definitivă din care nu mai putea scăpa. Casa somnului Era posomorât și privea drept în față în oglinda ce reflecta chipul său cu extravaganta jumătate a capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a pune capăt acelui calvar. Dar nu. Ea continua să nu fie interesată în a-și termina treaba și a invita, pe fotoliul atât de puțin invidiat de el, un alt client. Îți pare rău? îl întrebă din nou, spre uimirea lui pe care nu și-o putea ascunde. Nu! răspunse ceva mai sigur, întrucât mințea pentru a doua oară. Dar m-ați mai întrebat, ripostă, totuși. Atunci, de ce ești trist? Sau mă înșel? i se adresă iarăși. Nu vă înșelați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cărților așezate în deplină ordine. Se opri o secundă la mijlocul unui rând de unde scoase cu îndemânare un volum frumos legat în coperți groase de culoare maro. Cu cartea în mână, reveni lângă tânărul nerăbdător, cu ochi iscoditori, plini de o uimire abia perceptibilă. Simțea totuși dorința nedisimulată de-a auzi confirmarea lui...Asta e! exclamă, bucuros, necunoscutul, în timp ce răsfoi cartea și fața îi surâdea adolescentin. Vă rog s-o păstrați până ne întoarcem adăugă convingător. Spuse încă un "mulțumesc" plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
despre campania agricolă de vară, când satul se umple de străini, de orășeni, urmărind desfășurarea secerișului și a treierișului, când aproape zilnic la sfatul popular sosesc circulare și se afișează lozinci. Prozatorul e atent în toate aceste pagini la toată uimirea țăranilor în fața necunoscuților care stârnesc praful drumurilor cu mașinile lor. Transformarea lentă, dramatică și, adesea, chiar tragică a vieții satului, raportîndu-se la indivizii care îl populează, este văzută de M. Preda ca o înfruntare dintre două lumi, dintre o civilizație
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
deja în presa română: documentarea precară, superficială, din publicații online românești și străine, precum și din surse de referință precum Wikipedia, pe care mulți nu se oboseau să le mai verifice și, adesea, nici să le citeze. Mulți ziariști descopereau cu uimire abundența fără precedent de conținut disponibil la liber pe Net, iar unii tratau Web-ul drept un izvor nesecat de informație gratuită. O altă problemă care derivă din comoditatea utilizării Internetului pentru contactarea surselor și colectarea informațiilor este transformarea ziariștilor
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cu mare curiozitate. Avionul face un tur de pistă normal și văzând că terenul este degajat, și după ce a observat direcția vântului, vine la aterizare. Pilotul redresează la momentul cel mai potrivit, cu mare precizie, aterizează superb, stârnind admirația și uimirea celor prezenți. Apoi Bâzu (căci, evident, despre el este vorba) aduce avionul spre amplasamentul care i se desemnează, lângă postul de Comandă. Înconjurat imediat de aproape majoritatea personalului aerodromului, avionul se oprește. Bâzu întrerupe contactul, deschide cockpit-ul și adresându
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să fie trase, pentru ca proprietarul lor să poată ieși din fuselaj. Acestea fiind făcute, colonelul Gunn, într-o formă destul de bună, în ciuda unei călătorii efectuate într-o poziție atât de incomodă, își face apariția în ochii tuturor. Aceștia, în culmea uimirii, îl recunosc pe comandantul lor, dispărut într-un bombardament deasupra României cu câteva luni în urmă. Reacția a fost enormă, indescriptibilă, în asemenea măsură, avea să ne povestească Bâzu mai târziu, încât, preț de două ore, nici eu, nici colonelul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
s-a apucat imediat de treabă, studiind temeinic acest avion pe care nu-l cunoștea. Totul s-a petrecut bine și, în timpul zborului de încercare, decolează, ia înălțime, face o gamă întreagă de acrobații, apoi revine lin la aterizare, spre uimirea și încântarea tuturor. După cele mai entuziaste felicitări, s-a trecut fără întârziere la pregătirea misiunii de întoarcere ce urma să aibă loc a doua zi dimineață. Aerodromul Popești-Leordeni. 27 august 1944. Ora 7.30 Patru zile de alarme neîntrerupte
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
oprit la sol în semn de salut, apoi, cu motoarele la maxim, își retrag trenurile de aterizare, iau altitudine și se îndreaptă spre vest. "Pleacă." Nimeni nu mai înțelege nimic. Ne-a cuprins un sentiment general greu de definit: consternare, uimire? Mustangul rămas la sol rulează cu mare viteză și precizie spre postul de comandă, oprindu-se la câțiva metri de acesta. În carlinga deschisă, o siluetă binecunoscută se ridică și sare pe pământ cu dezinvoltură și eleganță, salutându-ne: "Bâzu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ce mi se întâmpla era total diferit, eram privat tocmai de această libertate. Eram deci în voia necunoscutului, dar... în mâna lui Dumnezeu, precum de nenumărate ori, în încercări disperate, grele, fără ieșire, când adevărate miracole s-au produs, spre uimirea multora, iar în mine accentuându-se căldura binefăcătoare a credinței. Și timpul continua să se scurgă, aproape o oră de când staționam. Gardienii mei coborau pe rând, făcând câțiva pași, dezmorțindu-se, fumând și schimbând între ei câteva cuvinte, bineînțeles, supraveghindu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
etajul III. Pe culoar, un militar englez înarmat, o santinelă, mi-am zis, care ne descuie o ușă și intrăm într-o cameră. La prima vedere, goală, cu o fereastră fără geamuri, barată de sârmă ghimpată. Rotesc privirea și spre uimirea mea, în colțul din stânga al camerei, ce văd: jos, pe podeaua goală valiza mea cu lucruri de toaletă și cu schimburi, pe care o lăsasem în avion, cu o zi în urmă, fiind convins că voi pleca imediat spre Praga
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de dezrădăcinați, care, la rândul lor, n-aveau decât un singur țel, o singură dorință: să se întoarcă la locul de unde plecaseră, loc scump pentru ei; cu toate că erau de origine germană, considerau România drept patria lor. Le-am arătat toată uimirea mea și i-am sfătuit să urce în lagăr, și le-am promis că, dacă într-adevăr aceasta era dorința lor, voi coborî să iau legătura cu englezii și să-i ajut cât voi putea. Fericiți, au plecat să comunice
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Am înțeles cum va decurge operația și nu mă puteam opri a nu manifesta satisfacția, încrederea și admirația față de acest om deștept și curajos. Astfel, la ora hotărâtă, totul era pregătit și nu pot și n-am cuvinte să exprim uimirea oamenilor mei, în momentul în care m-au văzut. Nu le venea să creadă, oricât le-aș fi inspirat încredere, erau prea deznădăjduiți și obosiți pentru a mai crede. Considerau apariția mea un adevărat miracol. Repede i-am pus în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
transformarea - din fericire, efemeră - a tânărului crescut în atmosferă intelectuală, tolerantă și occidentală într-un legionar fanatic, într-atât de fanatic, încât se bucură stupid de moartea lui Iorga. Câteva articole publicate în gazete extremiste sunt, peste ani, privite cu uimire de un om trecut prin închisorile comuniste. Tinerețea este necontrolată: „Mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
au depreciat foarte repede. "Responsabila Centrului credea că are misiunea de a moraliza, de a aduce pe calea credinței populația muncitorească; ea a desființat cursurile de gimnastică în zilele sărbătorilor catolice (duminica Floriilor, Joia Mare, zilele care precedă Paștele), spre uimirea părinților, care și-au retras copiii din Centru"27. Lipsa de maturitate a unui astfel de cadru social s-a dovedit neadaptată pentru o populație de slujbași la căile ferate, de electricieni etc., care acceptaseră Centrul în urma unei anchete prealabile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
doar cu două culori, pentru că nu aveam mai multă) și dropsuri în celofan. Apoi, an după an, bradul de Crăciun a fost bucuria mea de a dărui. Nu știu dacă e anormal, eu sunt fericită când fac bucurii. Când văd uimirea. Mă prefăceam că mă duc la poartă să văd dacă vine moșul odată. Nu vine! De ce oare? S-a îmbolnăvit! Sau mă prefăceam că vorbesc la telefon cu o prietenă: — Salut! L-ai văzut cumva pe Moș Crăciun? Pe la tine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
duc la poartă să văd dacă vine moșul odată. Nu vine! De ce oare? S-a îmbolnăvit! Sau mă prefăceam că vorbesc la telefon cu o prietenă: — Salut! L-ai văzut cumva pe Moș Crăciun? Pe la tine a trecut? Apoi erau uimirea și bucuria. Mie îmi plăcea prima parte, cea a jocului și a suspansului. Unde era acum inima mea? Cine mai împodobea bradul pentru copiii mei? Cui îi mai scriau felicitări? Ce căutam eu departe de Moșu’? Cum era căsuța mea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
173 Știi, vreau să-mi explici inexplicabilul. În aproape trei ani de zile am stat o săptămână în România. Mă simțeam în nesiguranță. Nu mai cunoșteam locurile, de fapt pașii mei o luau pe cărările știute, dar ochii vedeau cu uimire că nu mai sunt aceiași copaci, că au îmbătrânit oamenii, că s-au schimbat magazinele. Lucrurile rămân în capul nostru la fel, și după o absență îndelungată te descoperi străin, pentru că lumea a evoluat, și tu ai fost absent. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
e de fapt o convenție. Cum puteau lipsi din acest tablou autorii Desperado, pe care îi încântă să demonteze și să redescopere tot felul de convenții? Imaginația Desperado se adaptează unei noi idei despre realitate. Ea e întotdeauna însoțită de uimire. Cititorul se trezește gândind: E aceasta o experiență nouă ori o năucire a vechiului meu fel de a înțelege? Sfidarea e punctul de pornire al oricărei convenții. Cu toții am fost cândva tineri. Există totuși o deosebire: de multe veacuri, din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ahmatova și milioane de necunoscute inauguraseră așteptarea în fața acelorași ghișee, a acelorași porți, din cauza aceluiași regim polițienesc, pe care URSS îl impusese, după război, cu aprobarea tacită a Occidentului, vecinilor săi europeni. Odată scăpată de acolo, am simțit o mare uimire când mă gândeam că și eu am trecut prin așa ceva! În timpul obsedanților ani ’50, pe vremea închisorilor, nici nu ne bănuiam viitorul. Orizontul părea ferecat pe vecie. Nimic nu lăsa să se bănuiască faptul că, într-o bună zi, va
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
grilă ideologică și politică de Nicolae Iorga. Deschizând seria interpreților publicisticii eminesciene prin articolul "Un nou Eminescu apăru...", Iorga deplasează discuția în spațiul dezbaterilor ideologice. Pledând pentru întoarcerea la publicistica eminesciană în cadrul mișcării sămănătoriste, istoricul notează în 1905: "E o uimire câtă bogăție, logică, prevedere, căldură, câtă mare și morală înțelepciune de om superior, genial se cuprinde în acele buletine politice, dări de seamă teatrale, notițe despre cărți, care aveau simpla menire de a umple coloanele goale ale bietei foi ieșene
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de astăzi. în atmosfera modernității tîrzii, jocul dintre libertatea noastră de gîndire și obiectivitatea transcendenței capătă o provocatoare noutate, are condiții să devină o temă proaspătă de interogație. Căci dinaintea ei resimțim, mai mult decît în alte epoci, nedumerire, nesiguranță, uimire. Nu mai recurgem la soluțiile vechi, moștenite pentru a articula cei doi termeni, iar punctul lor de convergență participarea libertății umane la libertatea absolută ne scapă, a ieșit din orizontul nostru mental, nu mai avem treze capacitățile necesare pentru a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]