5,157 matches
-
cu scandal la serviciu al unui func țio nar de-al meu, destituit pentru aceasta; și fără ca să cunoaștem, nici eu, nici adversarul, a mânui o spadă sau a trage cu pistolul, Într-o vreme când asemenea scule ancestrale zăceau uitate, fără vreo valoare comercială, prin poduri; eu rămânând totuși, pe urma acestei „afaceri de onoare“, descalificat pe toată viața. și am văzut pierind pentru totdeauna câteva dintre artele vechi de când lumea ale omului industrios din firea lui, câteva indicii ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În odaia lui de burlac la 63 de ani (vârsta climaterică, spuneau cei vechi, produs a două cifre fatidice, 7x9), un pătuc mai de unul singur, o măsuță pentru scris, cât și bruma suvenirurilor dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu grădini minu nate“) cu acel fericit necunoscut Nargilescu, cum și de palmele trase unui alt compatriot al nostru dubios, Guido Vasco. Fapt semnificativ: nici unul din banda lunatecă a boemei noastre melomane nu am frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și Rémy de Gourmont, eseistul atât de fecund În atâtea domenii; apoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații, fotografii, șuvițe blonde, brune, castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea mărturii care abia mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste șaizeci și cinci de ani de astăzi, am putut lega câteva prietenii noi, mari și frumoase, cu bărbați pe care nu-i cunoscusem până aci; am putut relua câteva din dragostele mele de odinioară cu femei Încă suportabile și pe nedrept uitate, năpăstuite și nemângâiate; m-am putut Înflă căra, ca un licean, după alte câteva din cale-afară de tinere, de drăgălașe și de inteligente; Încumetându-mă, peste astea toate, să scriu această carte de debut și de lăsare de cortină. Cartea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau urâte și bunicile noastre cărunte Își păstrează uneori farmecul lor feminin. - Sighișoara, burgul medieval de pe Târnave, adăpostul dragostelor noastre vinovate de acum treizeci de ani. - O trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale văduviei Îndelungate, depozite de feminitate stratificate cu anii, zăcute și uitate ca boabele de grâu În criptele faraonilor și Încol țind timid, aproape feciorelnic, la acest cuvânt al meu amabil, la o atenție delicată sau la o glumă inocentă cu care le descleș tam buzele lor strânse de atâta amar și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frec ventarea unei adevărate școli de formare a aptitudinilor viitoare bărbătești, prin practicarea adică a sporturilor noastre autoh tone, a acelor jocuri de „adresă“ din copilăria noastră de acum cincizeci de ani, de-a zmeul și de-a arșicele; jocuri uitate sau delăsate astăzi de băieții noștri, care fac sport citind gazeta respectivă și dându-și numai cu părerea, sau ținând, În tribu nele cu jocuri scump plătite, la jocul câtorva profe sioniști dresați și aleși pe sprânceană. „Zmeul“ se chema
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Albă / 31 6. Amintirile inedite ale Nadiei Russo / 35 7. O carte mare: Ion Profir, Singur pe cerul Stalingradului / 43 8. Cornel Marandiuc și scrisul său / 47 9. Traian Popteanu, pilot de hidroaviație / 51 10. Viorica Huțan / 59 11. Eroii uitați / 63 12. Nimic nu i-a putut opri să zboare! Zburători infirmi din aviația mondială / 65 În loc de postfață / 69 Bibliografie / 77 Prefață Cum să zbori prin vârtejul Istoriei Daniel Focșa este un istoric ca formație și profesie. Dar asta contează
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
care l-am cunoscut personal sau a cărui carieră m-a preocupat. Există și excepții: o recenzie la cartea de memorii a lui Ion Profir, sau un medalion dedicat scriitorului și istoricului de aviație Cornel Marandiuc. De asemenea, textul " Eroii uitați" a fost scris ca articol de opinie, dar face în mare parte referire la aviatori, astfel încât consider că locul său este în acest volum. Capitolul despre scrierile Nadiei Russo nu a mai fost publicat, iar textul aviatoarei, reprodus aici, este
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pare, ereditară pentru zbor. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Notă 1 Viorica Huțan a decedat în anul 2009. 11. Eroii uitați 26 noiembrie 2009. Am revăzut de curând, după mulți ani, acel episod din "Memorialul durerii" închinat lui Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
părinții și bunicii lor. Și să observe că sângele lui Șirianu, Spulbatu, Macici, Korne și al altor câtorva sute de mii de români nu s-a uscat încă. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Eroii uitați, în "Rost", an. VII, nr. 82, decembrie 2009, p. 44. 12. Nimic nu i-a putut opri să zboare! Zburători infirmi din aviația mondială Este un fapt cunoscut că o condiție sine qua non pentru a fi aviator, cu atât
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
este o persoană deosebită, a fost o plăcere reciprocă să stăm de vorbă. Deși sunt mai tânăr decât dânsa cu multe zeci de ani, s-a bucurat fiindcă putea vorbi cu mine despre o epocă și niște personaje azi aproape uitate. A ajuns la o vârstă atât de înaintată încât toți din generația sa au dispărut, și se simte singură și străină, cred, în epoca noastră. În mine vedea un fel de "contemporan", fiindcă eram familiarizat cu epoca tinereții sale, ca și când
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
80-81, octombrie-noiembrie 2009, pp. 66-67. Idem, Nouă decenii și trei cărți. Din amintirile lui Dan Stoian, pilot de bombardament greu în al Doilea Război Mondial, în "Observatorul militar", an XIX nr. 47 (1030), 2-8 decembrie 2009, p. 16. Idem, Eroii uitați, în "Rost", an. VII, nr. 82, decembrie 2009, p. 44. Idem, Nimic nu i-a putut opri să zboare! Aviatori care au pilotat cu infirmități în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în "Observatorul militar", an XX, nr. 2
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat cu ochii de o plasă cu fructe, adusă probabil de un mirean În timpul Liturghiei și uitată acolo la sfârșitul slujbei. În loc să continue cu a doua și a treia metanie, s-a oprit și a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
am și cântat În câteva rânduri, mai mult intuitiv. El, care nu prea se descurcă din pricina vocii, mi-a spus că am ureche muzicală, așa că aș putea progresa. Îmi trebuie Însă un dascăl iscusit, care să mă reînvețe notele muzicale, uitate Încă din școala generală. 9 decembrie 2012 A fost și În această duminică o slujbă foarte frumoasă, „ca de Crăciun“, după cum a definit-o Părintele Cezar În Încărcata și plina de semnificații predică. E un trăitor extraordinar și de o
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sub braț și căutându-le familiile pentru a le duce un mesaj de îmbărbătare că fiii lor se vor întoarce în curând. Faptul că era atât de iubit de oameni și urmat în acțiunile sale a devenit o istorie aproape uitată. Inițiativa lui Enescu de susținere a tonusul moral colectiv, prin încercarea din toamna lui anului 1917 până în primăvara anului 1918, când a dirijat un număr de 20 de concerte în condiții dificile, a rămas un beneficiu istoric. Astăzi putem aprecia
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mai multe interviuri cu mama lui Ilie, cu oameni dragi patriotului român, mărturii care vin să completeze într-un fel portretul acestuia. Cred că ele trebuiesc cunoscute de mai multă lume. Este un fragment din istoria noastră, care nu trebuie uitat sau abandonat, ci oferit spre luare aminte generațiilor viitoare. Semințele libertății pe care vântul ultimului deceniu le-a împrăștiat peste solul Basarabiei, sper să încolțească, trebuie să încllțească. După suferința lui Ilie ILAȘCU, Basarabia va fi îndreptățită să-și aibă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a cerut să ne Îmbarcăm pînă În ora unu. Nu am fost destul de curajoși pentru a nu ne supune și pentru a merge să mîncăm la spital, dar, În orice caz, era mult mai convenabil așa, deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în zilele când casa era plină de musafiri, devenea volubil și nu trebuia rugat mult ca să cânte. Avea o voce plăcută, baritonală. Cânta arii din opere sau operete, dar nu ezita să interpreteze și vechi cântece rusești, romanțe de mult uitate. După moartea lui Mihai Rădulescu, doamna Alice Rădulescu i-a propus lui Petre Sirin să participe în cimitirul din Jilava la deshumarea fiului său pentru a fi mutat în capela familiei din cimitirul Bellu. Era nevoie de un martor din afara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apropia de ei - împietrită și mută în nămolul de sticlă. Când mă gândesc la trecut, am impresia că aș fi un om foarte, foarte bătrân, ale cărui rude, prieteni, toți, toți, au murit unul după celălalt, iar el a rămas uitat și singur, ocolit de moarte. În casă e o liniște de mormânt, doar afară picură de pe streșini prima zăpadă ce se topește... O, dacă ar fi numai împrejurul meu această singurătate, n-ar fi nimic, aș putea să fug de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zi îți ducem dorul Am vrut să te-nveselesc În limbajul pământesc. Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa, un obiect ori un articol insignifiant pe care să-l examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon, acoperit succesiv de straturi imemoriale de particule microscopice sub formă de praf. Nu. Ceasul ăsta era un prieten, un membru al familiei care fusese lângă noi ani de zile și participase în felul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]