4,931 matches
-
uc executare. Într-adevăr, Adrian Năstase a devenit un om mic, pierzându- și toate prerogativele politice, dar, învățând multe, mai ales cum să se ferească de cei vicleni, ca actualul președinte. Sunt sigur, că Adrian Năstase nu va uita această umilință, la care a fost supus și se va revanșa cât de curând. Cred, că nu se va sfârși mandatul său, Traian Băsescu 7 7 având probleme penale, atât în ”Dosarul Flota”, cât și în altele. Așa cum lui Adrian Năstase i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în mod evident, unui proces inițiatic, imaginea sa exterioară, disimulată, de nevolnic și prostănac, zdrențăros și murdar, indicând suportarea unui stagiu purificator, umilința acestei etape fiind prețul desăvârșirilor viitoare”. Conștient de puterile proprii, el își urmează în taină procesul transformator: „Îns-acel mai mn’ic iera năzdrăvan șî vit’eaz, însâ nu șt’iș n’ime pe fața pămîntului câ iel iesti vit’eaz
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vie la canale, unde curge toate toate spurcăciunile, să trăiască cu eleacolo-ngropată! ” (Fărcașele - Olt). Ambivalența paradoxală a morții inițiatice este sintetizată revelatoriu în replica fiului de împărat: coborâtă în infernul figurat grotesc, tânăra trăiește pentru a evolua la nivel mistic. Umilința rituală este indusă la nivel social printr-un oprobriu al spațiului mizer cu corespondent mitic în râul infernului: „Când a venit împăratu de la război și-a văzut doi căței, a dat ordin s-o ia, s-a bage pă canalizare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin 1982, aceea de a publica în limba rusă un volum din "opera științifică a academicienei Elena Ceaușescu", misiune ce intra în sarcina consilierului științific. Spre norocul meu, cedasem de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci scutit de o umilință inutilă în fața unor savanți sovietici, pentru care aveam respect și a căror opinie față de impostura de la București îmi era cunoscută. Deși știam că academicianul Ion Ursu solicitase cu insistență publicarea unui volum despre polimeri, volum elaborat de mai mulți cercetători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fie arestat la Petrograd ministrul român Diamandi. Tot atunci, rezervele de aur ale statului român, care se aflau la Kremlin, la Moscova, au fost confiscate de guvernul rus. Diamandi a fost eliberat în urma demersurilor întregului corp diplomatic de la Petrograd, dar umilințele au continuat și, la 28 ianuarie, a primit ordinul să părăsească Petrogradul în mai puțin de zece ore, împreună cu colonia care cuprindea multe femei și copii. Ambasadorul Statelor Unite a încercat, fără succes, să obțină de la Zalkind, ministru supleant la Externe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Omul de la masa de scris este străinul vanitos cu care este obligat insul comun din aceeași cameră să conviețuiască chiar în timpul scrisului; cel care scrie o face cu aceeași mână cu care duce la gură o bucată de pâine. Ce umilință, să trebuiască să mănânci la fel ca toți ceilalți! Totuși, mâna scriitoare poartă mănușa la care vine în zbor șoimul, măcar asta ar trebui să știe toți cei care țin o carte în palme. Transfigurarea chiar există, n-o fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții ce l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
catastrofală, ce i-ar putea aduce o durere, o nenorocire, o pierdere, dar nu neapărat și o dispariție totală. Nici în Apocalipsa lui Ioan nu se spune că vă dispărea toată lumea. Acolo primează preceptul de moralitate creștină, de spaimă și umilință, de salvare prin credință. în timp ce de partea cealaltă pare a fi hazardul, fatalitatea, îmbinate cu speranța că, prin diverse posibilități, te poți salva. Și pentru unii, și pentru alții, omenirea nu se va sfârși niciodată în sensul de dispariție definitivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Humulești? Nu cred! Dacă ai scrie acum, ce ai scrie? M-ai pus la grea încercare. Ar trebui să dau un răspuns sclipitor, nu-i așa? Hai, lasă-mă să ajung până acolo din nou, să scriu ceva, cu umilință, supravegheat îndeaproape de amicul nostru, poetul... Eminescu. Inspirația de acolo nu poate să semene cu inspirația de aici. Partea a II-a (București, iunie 2003) Una dintre cărțile tale, care a mai primit și premiul Uniunii Scriitorilor în 1997, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până când, bătrân și obosit, s-a reîntors acolo de unde a plecat. Abia atunci, așezat singur la umbra nucului din grădină, și-a dat seama că lumea există nu pentru a fi înțeleasă, ci pentru a fi trăită. Cu omenie și umilință oriunde și oricând. Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? De aici oricum trebuie exclusă poezia altora, de care am devenit conștient că există trăind și citind. Am întâlnit în România o lume vie, plină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însă ca să înțelegi că de fapt acest tip de percepție este o... joacă. Crezi în predestinare? Crezi în talent? Cât e talent și cât e perseverență în devenirea unui artist? În ce mă privește, eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămân umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Când încerc să scot din creierul meu o poveste susceptibilă să provoace o emoție (singurul lucru care mă interesează cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mi de zeci de ori în minte ce frază să rostesc, în nenumărate variante, dar mai ales găsindu-mi o mie de motive să amân ciocănitul la ușă și acea cerere, m-am învățat din anii lungi de sărăcie și umilință să mă mulțumesc cu ce am și să nu cer nimănui nimic. Aveam psihologia retardată a celor fără nici o apărare, crescuți în recluziune, în spațiile agresive ale internatelor, căminelor, închisorilor, unde legea o face cel mai puternic, fie autoritatea dinafară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
escorteze oștile rusești în retragere, pentru a le feri de orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a vorbit și de refuzul acestuia de a se declara pentru cavalerul crucii: ce folos ar fi putut să aducă acele cîteva mii de oameni nedeprinși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a prelungit până la 30 martie 1857. Știm că în aprilie 1855 au fost încartiruiți, în Huși, 813 soldați austrieci. Din aceeași sursă, aflăm că armatele rusești încălcau granița adeseori. Nu le-a fost deloc ușor hușenilor să suporte asemenea umilințe. După Pacea de la București (1812), ținutul Fălciu și-a schimbat cu totul configurația. Ca urmare a aplicării Regulamentului organic, Moldova avea o nouă organizare administrativă. Adunarea Obștească în Moldova se compunea din 35 membri: mitropolitul, cei doi episcopi, de Roman
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ce răsuna parcă rupea ceva din noi. Ce durere poate fi comparată cu pierderea țării, fie chiar vremelnic? În acest caz, jalea nu e micșorată fiindcă este între toți, ci multiplicată cu a fiecăruia. Nu te mai gândești decât la umilința și la doliul național. Căderea Bucureștilor ne frământa, cum o spusese și Ionel, mai mult decât ideea că Florica putea fi arsă. Cine n-a trăit acele zile în București nu-și poate închipui prin ce zbuciumări treceam: ști rile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
striga din ce în ce mai tare, îi blestema și iar jelea, apostrofându-le pe toate la rând, invocând la fiecare pe Starița bătrână care o crescuse și pe donatori. Era foarte atingătoare și pentru prima oară mi a părut impunătoare în naivitatea și umilința ei plină de iubire și de respect pentru mănăstire.]( Ediția I, 1937, p. 167.) Căutam să o mângâiem, spunându-i că tot germanii îi vor plăti în curând altele noi, dar dânsa, cu mult sentiment și adevăr: „Noi, maică, noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
păcatele împotriva Neamului și credinței, dar să nu facă morală în public.] (Ibidem, pp. 214-215. ) 15/28 august 1917. un an de la declararea războiului Retrăind cu gândul acest an de încercare și durere, de iluzii și decepții, de însuflețire și umilință, totuși ne simțeam mai siguri de o victorie mai definitivă. Chiar germanii o spun și se vaită pe față, văzându-se așa de izolați și cu adversari așa de dârzi în luptele lor. Sfânta Maria era și hramul mănăstirii Pasărea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dinafară. De începea revoluția rusă, stăteam neutri, ca grecii.]( Ediția a II-a, 1996, p. 141. ) 1916 cu victoria germanilor și ocupația noastră a fost însă mult mai dureros. Fie ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu părăsească pe rege și pe cei care nu puteau pleca. Când putea-vor reveni aici? Negreșit, numai după pacea generală sau cel mai curând după armistițiul pe frontul occidental. Actul al doilea din război se încheiase cu o mare umilință și durere pentru noi, care nu aveam nici o vină, după o luptă glorioasă, o sforțare strașnică materială și morală pentru a reface din armata înfrântă din noiembrie 1916 pe cea victorioasă de la Mărășești și Oituz în vara lui 1917. Aliații
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aruncă. * Dacă nu ești bolnav, mersul pe bicicletă e foarte sănătos. * Când a ieșit din spital era sănătos tun și gol pușcă. * Stalin și poporul rus comunismul ne-au adus. * Ca să te împaci, trebuie mai întâi să te cerți. * Culmea umilinței: să ceri iertare pentru greșelile altora. * Unii trag la galere, alții îi îndeamnă. * Omul știe multe, dar cunoaște puține. * Prin telefon se fac cele mai... sincere declarații. * Pe micul ecran poți debita orice: nu se sparge. * Calcă pe urmele părinților
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Țărănimea este talpa cu care țara merge desculță. * Împărțirea în clase sociale este o instigare nemascată la ură. * Eu sunt eu în măsura în care alții mă recunosc. * Întotdeauna stăpânul are convingerea că el cunoaște mai bine care sunt nevoile supușilor. * Demnitatea în umilință nu e același lucru cu umilința în demnitate. * Cine râde de bătrânețea altuia cade sigur în ea. * Cine râde primul, plânge după aceea. * De când i s-a amputat piciorul drept, scrie cu stângul. * De când e de stânga, refuză să scrie
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
merge desculță. * Împărțirea în clase sociale este o instigare nemascată la ură. * Eu sunt eu în măsura în care alții mă recunosc. * Întotdeauna stăpânul are convingerea că el cunoaște mai bine care sunt nevoile supușilor. * Demnitatea în umilință nu e același lucru cu umilința în demnitate. * Cine râde de bătrânețea altuia cade sigur în ea. * Cine râde primul, plânge după aceea. * De când i s-a amputat piciorul drept, scrie cu stângul. * De când e de stânga, refuză să scrie cu dreapta. * I-a strâns mana
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu pentru cei ce știu, ci pentru cei mulți care nu știu. În Discursurile sale, însuși Machiavelli confirmă acest lucru: "Religia noastră îi reprezintă mai mult pe cei umili și pasivi decât pe cei activi. Apoi, binele suprem constă în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de existență pare să fi făcut lumea slabă, să fi transformat-o într-o pradă pentru cei răi, care pot să manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrierilor sale îl prezintă că pe o persoană care nu aprecia foarte mult creștinismul. După cum scria mai târziu în Discursuri, Religia noastră îi apreciază mai mult pe cei umili și contemplativi decât pe cei activi. Apoi, situează binele suprem în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de viață pare să fi făcut lumea slabă, să o fi transformat în pradă pentru cei răi, care pot să o manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]