8,137 matches
-
abordez mai târziu. — A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene, dezgustătoare și cretină. Fă-mi o listă de autori pentru o carte care să-l desființeze. Ar trebui să fie gata să-mi livreze materialul în cel mult patru săptămâni... Vivian mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce motiv, Vivian refuzase să accepte că proiectul se încheiase. „Urăsc cartea aia“, îmi explicase ea, de parcă ăsta era un motiv valid ca să nu-l plătești pe autor.) Aveam să mă dezbar de imaginea feței îngâmfate a lui Lulu, în timpul coborârii cu liftul. Când am deschis ochii, o blondă meticulos dichisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mâna lui Luke a imobilizat-o pe a mea, făcându-mi să-mi treacă prin tot trupul un fior neașteptat. — Te rog, lasă-mă pe mine! am insistat eu. Pot să-mi permit, pe când tu ești doar un potențial autor - uram ideea de a-l lăsa să plătească el - Luke era artistul înfometat, ca să zic așa, și fusesem martora genului de activități pe care le accepta, ca să se ajungă cu banii. Dar Luke nu mi-a dat drumul. Nici vorbă, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aspect de rău. — Harry, dar Stan nu e însurat? a întrebat Bea. — Ba da. și are și patru copii. A, ok! Revenisem pe un teren familiar. Vivian în calitate de Cealaltă Femeie, Vivian spărgătoarea de familii... acum totul căpătase, din nou, sens. — Urăsc genul ăsta de bărbați - probabil că nevastă-sa l-a ajutat să-și construiască o carieră și iată cum o răsplătește el, a pufnit Bea. și bieții copii! Am sesizat că fruntea lui Randall a devenit încordată. Îhh, de ce trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă descurc cu toate patru, Vivian. Dă-mi de știre ce fel de oferte vrei să fac și-o să continuăm de-acolo. — Bine atunci. Vino la mine, la birou, mi-a răspuns ea brusc, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
faptul că tu o să ai o zi mare, dar a fost o conversație așa de scurtă, iar pe fundal urlau o multitudine de nepoți, așa că n-am priceput la ce se refereau. Nu-mi vine să cred - te măriți? Mă uram. Nu numai că neglijasem să-i împărtășesc lui Luke vestea cea mare, dar uitasem că Mandy le trimisese o invitație lui Jackson și lui Carie. Ce fusese în capul meu? Îl invitasem pe Luke la o petrecere intimă, în Iowa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
succese din lumea cărții, dar se va ocupa și de proiecte TV și de film. și nu am nici cea mai mică îndoială că voi excela și în aceste domenii, așa cum am făcut și în zona cărților. Niciodată n-o urâsem pe Vivian mai tare decât o uram în clipa aia. În seara cea mare a lui Luke, începuse prin a-și asuma toate meritele pentru succesul lui, pentru ca apoi să-l scoată din lumina reflectoarelor. și separarea de Mather-Hollinger? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ocupa și de proiecte TV și de film. și nu am nici cea mai mică îndoială că voi excela și în aceste domenii, așa cum am făcut și în zona cărților. Niciodată n-o urâsem pe Vivian mai tare decât o uram în clipa aia. În seara cea mare a lui Luke, începuse prin a-și asuma toate meritele pentru succesul lui, pentru ca apoi să-l scoată din lumina reflectoarelor. și separarea de Mather-Hollinger? Era o perspectivă îngrozitoare. Compania aia făcuse cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajuta la notițe. Puse pe hârtie un titlu, „Crima în familie“, cu subtitlul „a) Uciderea partenerului - reducerea ratei crimelor de la legiferarea divorțului până azi“. Da, despre așa ceva va fi în stare să le vorbească celor din grupa de pompieri-aspiranți. 4 — Urăsc petrecerile din tot sufletul, spuse Wilt joi seara. Iar dacă există unele lucruri mai rele decât petrecerile, alea sunt petrecerile universitarilor, iar petrecerile cu sticla de-acasă sunt cele mai păcătoase. îți iei cu tine o sticlă de vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sugestia făcută. — Așa, mormăi inspectorul. Așadar, aveai de gând să scrii un thriller. Ei bine, acum lasă-mă să ghicesc eu schema poveștii. Avem un profesor care predă la Colegiul Tehnic și profesorul ăsta are o nevastă pe care o urăște, așa că se hotărăște să o omoare... — Continuați, îl încurajă Wilt. Până acum vă descurcați foarte bine. — Așa mă și gândeam, zise plin de încântare inspectorul. Ei bine, profesorul ăsta crede că e un tip deștept și că poate să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și cât îi urâse la vremea aceea! Ceea ce nu făcea decât să demonstreze cât de tare se putea înșela în privința oamenilor. Wilt se întreba acum dacă nu cumva greșise în privința Evei și dacă soția lui nu era cumva moartă, când îl cuprinse somnul. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Vasilica, o cârpă, auzi, săvorbești despre ora legală! Lui, ciocoiașului, care te mănâncă fript și așteaptă să-i zici și bogdaproste?... Păi, de când se lucrează la metrou, nu mai merg tramvaiele. Vin cu autobuzul, ocolesc. Schimb trei autobuze, mi se urăște, doar v-am spus. — Și te mai oprești la lapte. Iar ai două sticle în sacoșă. Ți-am spus să iei laptele aici, la colț. M-am certat cu Nuțica, responsabila. Nu mai vrea să-mi pună deoparte. Când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici unul singur nu s-a arătat dispus să îi acorde iertarea. Durerea pe care o provocase săpase prea adânc, iar ura lor față de el transcendea orice șansă la milă. În ciuda tuturor celor petrecute, eram aproape sigur că Rachel nu mă urăște. Era supărată pe mine, era ofensată și frustrată din cauza mea, dar nu credeam că animozitatea ei e suficient de puternică pentru a crea o breșă definitivă între noi. Dar nu-mi puteam permite să risc și de aceea, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la fel ca întotdeauna. NATHAN: Deci despre asta discutăm. Facem politică. TOM: Între altele, da. Și despre economie. Și despre lăcomie. Și despre cât de oribilă a ajuns țara asta. Despre demenții din Dreapta Creștină. Despre milionarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nu avea nebunia ei? Pe de altă parte, poate întregul conflict se putea reduce la un singur aspect, nerezolvabil: Minor credea în învățăturile reverendului Bob, iar Rory nu. Și, pentru că ea refuza să creadă, el începuse treptat să o urască. De unde stăteam, pe sofa, vedeam bine scara care ducea la etaj. Gândindu-mă ce să-i răspund lui Minor, m-am uitat peste umărul lui stâng, în direcția aceea, cu atenția distrasă momentan de ceva ce zărisem cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greșit. Am alergat prea mult după el. Firește că ar fi trebuit să fiu mai stăpânită. Dar nu am fost. Ar fi trebuit să rămân la zborurile matinale. În loc să mă duc la New York una-două. Ca să mă țin după Geoff. Dar urăsc să mă ocup de zborurile de dimineața devreme. Sunt al naibii de nesociabile. Mă refer la cele de la ora 5.45. Zboruri păcătos de matinale. Către locuri ca Frankfurt sau München. De asemenea, zborurile astea pot să fie și destul de plictisitoare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să mai fac atunci rost de tuburi foarte mari de cremă de mâini și ser pentru accentuarea buclelor? Oricum, gata cu mormăiala, e timpul să ies din nou și să mai servesc încă o sută de ceaiuri și cafele. Ah. Urăsc perioada asta, pentru că oamenii încep să se trezească și razele de soare se strecoară prin hublouri, deși e de-abia vreo 5.30 a.m. Mirosul de picioare este insuportabil. De ce pasagerii care zboară peste Atlantic își scot pantofii și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mi întâlnesc părinții în scurtul drum de la ușă până la mine în dormitor. Nu că aș avea ceva cu părinții mei, dar după o noapte albă, în care am stat închisă într-o cutie metalică neaerisită, împreună cu vreo două sute de pasageri, urăsc întrebările fără sens de genul „Cum a fost la New York?“. Acum îmi fac, absentă, ca un zombi, ceaiul. Neatentă, îmi torn jumate din apa fiartă pe mână. Nici o pagubă totuși; într-un avion, apa nu e niciodată destul de fierbinte încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în L.A., timp în care cea mai dificilă decizie o să fie dacă să îți faci pedichiura înainte sau după prânz? Și dacă o să fie vreodată prea greu, o să plec. De ce să rămâi într-un loc de muncă pe care îl urăști și să-ți petreci timpul văicărindu-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fete din toată lumea, dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu ceilalți ce motive au, dar eu, una, zâmbesc pentru că se apropie momentul în care ajung acasă și am reușit să supraviețuiesc încă unui zbor transatlantic. Stau în ușa avionului, urându-le tuturor călătorie plăcută în continuare și mă bucur că nu sunt roșcată și nu mă cheamă Eileen O’Hara. Americanilor le plac părul roșcat și numele irlandeze. Dar pentru că mă cheamă Katie și am părul vopsit blond, sunt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de acțiune la Liffey Valley Shopping Centre. Asta facem de obicei, ca să fiu sinceră. Lui Tim nu-i place să iasă în puburi sau cluburi. Nu-i plac puburile pentru că i se par pline de bețivi care vorbesc prostii. Și urăște cluburile pentru că muzica e prea tare și îl fac să se simtă bătrân. Odată eram invitați la multe cine, dar după un timp am refuzat să mă mai duc, pentru că oamenii ne tot întrebau când o să ne căsătorim. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
după un timp am refuzat să mă mai duc, pentru că oamenii ne tot întrebau când o să ne căsătorim. Li se părea amuzant. La început zâmbeam timid, dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl costă o avere. Nu e vorba că ar fi cărpănos, dar pune bani deoparte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și să-ți aduci aminte că ai spus multe lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spui. Nu-mi place mai ales când nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă sau cu cine m-am sărutat. Și urăsc să găsesc în poșetă numere de telefon necunoscute, fără să știu cum naiba au ajuns acolo. Bineînțeles că cel mai neplăcut este să-mi aduc aminte pe la miezul zilei că persoana cu care m-am sărutat este cineva de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
perdele noi pentru acolo, așa că mă întrebam dacă te-ar deranja să răspunzi tu la telefon. Știi ce să spui, nu? Orele de vizitare sunt între șase și șapte în seara asta. Mormăi. Dacă e un lucru pe care îl urăsc mai mult decât orice, ar fi să răspund la telefoanele oamenilor care întreabă de apartamentul alor mei. Anunțul spune „pentru o persoană de afaceri“, dar oamenii nu prea citesc cum trebuie. Așa că ți se adresează tot felul de întrebări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
viața de zi cu zi, nu aș fi prea încântată. —Urmărești serialul? întreb, căutând informații. Dacă îl urmăresc? spune Janice făcând ochii mari. Nu l-aș pierde pentru nimic în lume. Sunt complet dependentă. Iubitului meu nu-i place. Îl urăște pe Nick. Însă eu cred că e doar gelos. Cum e Adam, adică Nick? —O, e un ticălos - și pieptănul lui Janice își taie cale prin părul meu ud. Dar știi tu, un ticălos adorabil. I se iartă multe pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]