10,104 matches
-
oricare dintre congenerele sale răspândite prin toate colțurile lumii, Însă, extrem de abilă În echilibre și potențări reciproce ale tacticilor și ale strategiilor, maphia locală nu se limita să parieze În mod prozaic pe profitul imediat, obiectivele sale erau mult mai vaste, vizau nu mai puțin decât eternitatea, adică, implantarea, cu devierea tacită a familiilor către bunătatea eutanasiei și cu binecuvântarea puterii politice, care s-ar face că se uită În altă parte, a monopolului absolut al morților și al Înmormântărilor ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atunci cînd trebuia să se forțeze să facă un pas pe niște picioare amorțite de parcă ar fi fost paralizate. Dar toate astea dispăruseră acum, cînd Îndeplinea fărĂ nici o greutate tot ceea ce trebuia să facă. Pișcăturile erau singurele rămĂșițe ale acelei vaste capacități de Înfricoșare pe care unii bărbați curajoși o au la Început. Era singura lui reacție În fața pericolului, În afara transpirației, de care știa de acum că nu va scăpa niciodată și care Îi servea drept avertisment, atîta tot. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ea e acea Înțelepciune pe care au avut-o strămoșii noștri antici și oamenii alchimiei, dar pe care au pierdut-o constructorii ciclotroanelor. De aceea, eu, unul, Îmi Întorc privirea către acest teatru al memoriei, fiu al altora, mult mai vaste, care au fascinat marile spirite ale trecutului, și știu. Știu, mai mult decât așa-zișii savanți. Știu că așa cum este jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum observa Diotallevi transpunând verbal cu conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară ceață aproape iernatică. Părea o câmpie modelată din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult pierduți, într-o furibundă încăierare generală! Ca suveniruri de dată mai recentă, intrusa afișează relaxată o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ultimul cuvânt! Soarele strălucește pur, incandescent, ca un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Acuma, ai să vezi ce-a fost în stare să facă iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa că tânărul Iuga l-a clădit de dragul Nadinei. Alb, cu o vastă verandă primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnulețe ca niște sulițe de apărare, era înveșmîntat jur-împrejur cu iederă, ce-și întindea pe alocuri verdeața până la geamurile etajului de sus. Aleea se lărgea și, în fața casei, cuprindea un rond mare în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din ce în ce mai reliefată, i se strecură și ei în inimă. În curând înțelese că Stavrat, într-adevăr, are dreptate și că primejdia e la ușă, gata să intre în casă. O fereastră a salonului era deschisă larg. Se vedea curtea conacului vastă și pustie. De afară, nu pătrundea nici un zgomot. Liniștea era apăsătoare. Soarele lucea de undeva cu o lumină albă, făcând mai dureroasă tăcerea în care vorbele speriate ale lui Stavrat bâjbâiau ca niște păsări fugărite. Nadina nu voia totuși să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani soția lui. Era zidit în piatră, boltit și vast, destinat să-l adăpostească și pe el când îi va sosi ceasul. În același lăcaș va încăpea, cel puțin provizoriu, și sicriul Nadinei. Fiindcă bătrânul preot Nicodim s-a prăpădit, va sluji preotul din Lespezi care a întovărășit carul mortuar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tălică!... Dar lasă, că de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac părea întinerit sub tencuiala nouă și în cadrul pomilor înfloriți. Ruinele castelului au fost curățate, iar pe locul lor câteva ronduri de flori dădeau parcului o înfățișare mai vastă și mai prietenoasă. Administratorul Halunga a luat în mână conducerea, parc-ar fi fost aici de când lumea. Inspira încredere și țăranilor prin vorba-i blândă, printr-o bunătate potrivită împrejurărilor, prin pilda lui de muncă și energie. Doar Isbășescu, ocupat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu știa decât prea puțin din univers, nu explorase decât fracțiunea unei extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să speculezi în privința civilizațiilor care creșteau și descreșteau în vastele spații întunecate, când te afli la un telescop; dar este altceva să dai pe o planetă atât de neprimitoare peste o aparatură de factură non-umană contravenind celor mai elementare legi al fizicii. Iată, trebui să recunoască în sinea lui, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că am reușit să-l facem pe Nostromo să decoleze. ― Da, numai voi! zise Ripley cu sarcasm. ― Nu este practic, interveni Ash. Înțelegător. Mai întâi, există o probabilitate ne-neglijabilă că aseastă creatură să supraviețuiască fără atmosferă. Problema este mai vastă. Ne va fi imposibil să rămânem legați cu rezervorul principal și, simultan, să vânăm această creatură. Chiar dacă această idee merge, nu va mai rămâne destul aer pentru ieșirea din hipersomn. Congelatoarele se vor deschide în vid... ― Și dacă trimitem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i aduse nimic deosebit. Numai mormăitul mașinăriei de aer condiționat îi ajungea la ureche. În mijlocul pasajului se întindeau niște lamele de metal, care formau astfel un fel de cale pietonală. La câțiva metri de el, sub lamele, se găsea o vastă excavație. Era o sală de reparații. Se apropie încet și-și reluă inspecția. Încăperea părea goală. Nu se putea apropia de el târâș nimic, fără să-și dea seama, stând în mijlocul pasajului. Era un loc tocmai bun pentru câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de unde pensii mari, Vă dăm bonus drept mărire Drum expres spre cimitire! Cei din jur au început a hohoti, trecându-și sticla cu vin de la unul la altul. În gând i-am dat dreptate nevestei. Aceasta este un fragment din vasta competiție PENSIONARIADA! CUM AM DEVENIT MULTIPARTIDIST Cu câteva zile înainte de declanșarea campaniei electorale locale, venind de la cumpărături, m-am oprit să-mi servesc țapul de bere la barul meu preferat „LA COCOȘUL NEBUN”. Nici nu m-am așezat bine la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
va putea fi integral stăpînit de individ. Ei bine, acest vis freudian a devenit realitate. Așa își începea conferința recentă fosta mea colegă de facultate, Irene Dalaban, devenită între timp o eminentă etnopsiholoagă în Franța. Problema era însă mult mai vastă și de un interes mult mai general decît aceste prime detalii „tehnice” : familia contemporană. De fapt, ne-am cam obișnuit cu acest lucru - iar pentru studenții mei, de pildă, el pare deja un soi de banalitate : cel puțin tehnic vorbind
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de 50%, ocupînd din acest punct de vedere primul loc în Europa... Cum să-l povestești atunci pe moșul meu din Maramureș, cum să descrii într-un mod comprehensiv toate aceste fapte și fenomene înscrise, direct sau indirect, în contextele vaste ale mondializării dacă rămîi cu un ochi pe Coșbuc și unul pe ograda omului - care, eventual, este plecat în Spania sau Japonia ? Probabil că trebuie să învățăm să privim altminteri pentru a reuși să vedem ceea ce deocamdată pare să ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este distrugerea „cetății sfinte” a țării basce, Guernica, 27 aprilie 1937, de către aviația Germaniei naziste, aliată cu naționaliștii spanioli ai generalului Franco în timpul războiului civil. Au fost aproximativ 2000 de victime civili. Despre acest „fapt istoric” putem consulta o documentație vastă. De exemplu, ar fi posibil să găsim corespondența dintre cartierul general al naționaliștilor spanioli și ai capilor aviației germane. Există, probabil, urme ale ordinelor precise date de comandanți piloților escadrilei aeriene. Am avea acolo un cadru pentru a descrie cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de prelevare fără a le cliva. Dacă nu s-a lezat capsula lui Tenon, nu este necesară suturarea zonei de prelevare. Grefa se va aplica la locul necesar, folosind ca suturi cele patru fire de pe unghiuri. Mucoasa bucală permite grefoane vaste, excelente; prelevarea poate fi labială sau jugală; ea se poate utiliza pentru ambele pleoape; dacă se folosește pentru înlocuirea conjuctivei bulbare, ea are însă un aspect inestetic prin lipsa de transparență și culoarea roșiatică; pe fața posterioară a pleoapelor, ea
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
sau în interiorul Ierusalimului, datând din perioada lui Irod (circa 35 î.C. - 70 d.C.). După părerea mea, creșterea impresionantă a numărului de osuare în timpul lui Irod cel Mare și al succesorilor săi se explică cel mai bine luând în considerare vastele proiecte de construcții în interiorul și în jurul Ierusalimului, în special acelea ce priveau Muntele Templului și noul sanctuar. Conform lui Josephus, Irod „a pregătit o mie de care pentru a transporta pietrele” pentru templu și a utilizat „zece mii dintre cei mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
colaboratori ca să ajute la realizarea acelui proiect. După învierea lui Isus, noua creație nu e pur și simplu un eveniment pe care creștinii l-au așteptat, e ceva la care creștinii sunt chemați să colaboreze. Aceasta este o temă foarte vastă și, pentru moment, nu avem spațiul necesar pentru a o cerceta mai îndeaproape. Patru trăsături stranii ale relatărilor învierii în evanghelii Am dedicat ceva mai mult spațiu acestor „mutații” aduse viziunii ebraice despre înviere, parțial, pentru că am descoperit că nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
moduri de a accede la însăși integralitatea ei. Cazul socratic rămâne ca paradigmă a condiției filosofului în fața puterii, o condiție a căror figuri emblematice nu sunt doar cele indicate. Între opoziția lor, chiar în interiorul aceluiași fundament teoretic, se articulează o vastă fenomenologie. Între cana de cucută dată lui Socrate și guvernul republicii lui Platon se pot identifica, de fapt, poziții intermediare, iar acestea pot marca și astăzi condiția existențială a filosofului: opoziția clară, distanța; alianța cu principele, filosoful consilier al principelui
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]