5,522 matches
-
Muzeal Științele Naturii și domină malul stâng al Dunării. Puteți admira colecțiile de plante din zonele tropicale și subtropicale (cactuși, euforbii, palmieri, crotoni, mușcate, begonii, etc.), cochetul rozariu care cuprinde peste 200 soiuri de trandafiri, flora și vegetația României de pe versantul sudic însorit al grădinii - peste 3000 exemplare de speciile de arbori și arbusti, zona de stejari - peste 50 exemplare, de mesteceni și coniferele. Tot aici se găsește o replică a unei grădini japoneze. Ambele situate la ieșirea de nord a
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Exact prin fața intrării pe plajă trece linia de cale ferată ce leagă Galațiul cu Bereștiul și Bârladul. Aflat în extremitatea de nord-est a municipiului Galați, pe o suprafață de 28 de hectare. Cuprinde un lac natural de 11 ha, un versant de 10 ha de pădure de salcâm și un versant de 8 ha parțial amenajat pentru agrement și supus unui plan intensiv de modernizare și reamenajare. Situat la ieșirea din Galați, pe drumul spre Brăila, cuprinde trei piscine, căsuțe, locuri
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
ce leagă Galațiul cu Bereștiul și Bârladul. Aflat în extremitatea de nord-est a municipiului Galați, pe o suprafață de 28 de hectare. Cuprinde un lac natural de 11 ha, un versant de 10 ha de pădure de salcâm și un versant de 8 ha parțial amenajat pentru agrement și supus unui plan intensiv de modernizare și reamenajare. Situat la ieșirea din Galați, pe drumul spre Brăila, cuprinde trei piscine, căsuțe, locuri de camping și un restaurant. Pe o porțiune a complexului
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
voievodatul ce se întindea în Banat între Mureș și Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (sec.IX-X) , cuprindea în teritoriul său și Valea Jiului. Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și până în țara Hațegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
de locul de izvorâre (Masivul Lucina din Obcina Mestecănișului). Râul separă vechiul oraș Suceava de cartierele suburbane Burdujeni și Ițcani și a determinat în timp configurația neobișnuită a reliefului urban al Sucevei, care include zone de deal (cu platouri și versanți), zone de luncă și două crânguri: Zamca și Șipote (ambele localizate în granițele orașului). Teritoriul municipiului Suceava are o suprafață de aproximativ și se învecinează cu următoarele localități: Reședințele celorlalte județe, apropiate de județul Suceava, sunt situate la distanțe variabile
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
opusă vechi albii sub formă de terase. Un rol important atât în evoluția văii principale, cât și a celor afluente l-au avut procesele geomorfologice de modelare a versanțiior. Râul Suceava primește pe partea dreaptă pâraiele Șcheia și Târgului, cu versanți asimetrici, iar pe stânga Mitocu, Bogdana și Morii. Apele stătătoare, sunt, în general, puțin răspândite, ele fiind recente creații artificiale (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Fetești, Moara, Bunești sau Siminicea). În fundamentul orașului, la adâncimea de 1500 metri
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
în special pirul (Agropyron brandzae) și iarba grasă (Portulaca oleracea). De asemenea, se bucură de condiții bune de dezvoltare cerealele, plantele tehnice și legumele. În lunca Sucevei există o zonă cu sere, care ocupă o suprafață destul de însemnată, iar pe versanții dealurilor din împrejurimi se află de livezi cu pomi fructiferi. Diversitatea condițiilor fizico-geografice din zonă se reflectă și în cadrul lumii animale prin varietatea de mamifere, mai ales ierbivore, precum și prin numeroasele păsări. În pădurea de la Pătrăuți trăiește o colonie de
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Monumentul are 23 de metri înălțime, reprezentând cea mai mare lucrare de acest gen din țară. În apropiere sunt localizate Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean (organizat în aer liber) și Cimitirul Pacea. Cartierul Hărbărie este poziționat pe versantul nord-estic al dealului Zamca, către râul Suceava. Este un cartier cu case în majoritate vechi și reprezintă o prelungire a centrului orașului și a Zamcii către nord-est, în zonele de pantă. În ciuda faptului că au fost realizate lucrări de consolidare
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Runcu. Orașul se află în nordul județului, la limita cu județul Neamț, în sud-estul depresiunii Cracău-Bistrița (la 235 m altitudine) la confluența pârâului Români cu râul Bistrița, la 24 kilometri nord-vest de Bacău pe terasele superioare ale Bistriței, dincolo pe versanții sud-vestici ai dealului Runc. Este traversat de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra-Neamț. Din acest drum, la Buhuși se ramifică șoseaua județeană DJ156B, care duce spre sud-vest la Blăgești, și șoseaua județeană DJ158, care duce spre nord în
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
rezervații ale biosferei. În perimetrul de protecție a fost inclus golul de munte cu vegetație alpina și subalpina, precum și bradul de pădure din regiune. Culmea principala - între vârful Pietrosu Mare (2303 m) și vârful Piatră Albă (2061 m) - adăpostește pe versantul nordic trei căldări glaciare, care prin peisajul lor sălbatic, sunt unice în Carpații Orientali. Versantul sudic al vârfului Pietrosu Mare adăpostește Căldarea Buhăescu - Rebra, în care sunt cantonate Tăurile Buhăescului. În rezervație se găsește o vegetație diversă, de la cea de
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
alpina și subalpina, precum și bradul de pădure din regiune. Culmea principala - între vârful Pietrosu Mare (2303 m) și vârful Piatră Albă (2061 m) - adăpostește pe versantul nordic trei căldări glaciare, care prin peisajul lor sălbatic, sunt unice în Carpații Orientali. Versantul sudic al vârfului Pietrosu Mare adăpostește Căldarea Buhăescu - Rebra, în care sunt cantonate Tăurile Buhăescului. În rezervație se găsește o vegetație diversă, de la cea de deal până la cea alpina, incluzând un numar de specii rare, endemisme rodneene. De asemenea, aici
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
denivelări accentuate se găsește o gamă bogată de forme de relief, grupate în două categorii mai importante: mezorelief, reprezentat prin sistemul de văi și interfluvii și microrelief - care se întâlnește peste tot în cuprinsul primei categorii, reprezentat prin crovuri, microrelieful versanților cu surpări de teren, torenți, ogașe, bazine de recepție de tipul hârtoapelor, acumulări de tipul conurilor de dejecție (Posea,1982). Regimul climatic ce caracterizează orașul se încadrează în sectorul de climă temperat-continentală cu slabe influențe mediteraneene având ca specific un
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
orașului era de locuitori. Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic. Distanța de la până în municipiul Drobeta Turnu Severin este de 29,1 km, pe DN 57 și apoi
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
m), dealul Ocea (400 m). Dealul Boiștea este situat pe latura estică a orașului Tîrgu Neamț, pe cealaltă parte a râului Ozana, la ieșirea din depresiunea subcarpatică. Are altitudinea maximă de 582 m și străjuiește întreaga vale, mai ales că versantul nordic este mai abrupt. La baza sa se găsește satul Blebea, o mică suburbie a orașului. Rețeaua hidrografică de suprafață este constituită din bazinul principalei ape care tranzitează orașul - Râul Neamț cunoscut și ca Râul Ozana ("„cea frumos curgătoare și
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
60 l/s și 21,00 l/s, având astfel o cantitate semnificativă de apă potabilă de foarte bună calitate, cu gust plăcut și nepoluată. Flora actuală din zona Tîrgului Neamț este reprezentată prin păduri (situate pe culmile, dealurile și versanții montani din jur), prin pajiști, prin vegetație de luncă și prin vegetație specifică versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
apă potabilă de foarte bună calitate, cu gust plăcut și nepoluată. Flora actuală din zona Tîrgului Neamț este reprezentată prin păduri (situate pe culmile, dealurile și versanții montani din jur), prin pajiști, prin vegetație de luncă și prin vegetație specifică versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă dintre Ozana și Nemțișor; bradul, pinul, molidul și salcâmul (la poale) - în zona versanților
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă dintre Ozana și Nemțișor; bradul, pinul, molidul și salcâmul (la poale) - în zona versanților; bradul alb, paltinul de munte, plopul tremurător și teiul argintiu - ca specii de amestec. Gorunii seculari de lângă Văratec sunt ocrotiți, fiind cuprinși în rezervația Codrii de Aramă (9 ha), iar mestecenii seculari din aceeași zonă aparțin rezervației Pădurea de Argint
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
partea stângă a Ialomiței și a Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie și Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălțimi variind între 500 și 700 de metri. În primăvara anului 1940 s-au produs alunecări masive de teren, ca urmare a exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările de ternen s-au intensificat în anii ploioși 1970 și 1975, din cauza extinderii carierei de gips în valea izvoarelor cu pucioasă, ca urmare a cererilor tot mai mari de gips din partea fabricii de la Fieni. Alunecările au afectat
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
sunt aluviuniile și solurile aluviale în cadrul luncii Teleajenului, solurile urgiloiluviale și argiloviluviale brune podzolite, ca și cele brune și negre argiloase humifere în Dealurile Bughei. În Dealurile Priporului sunt mai frecvente solurile brune și argiloiluviale brune podzolite, rogosolurile, iar pe versanți soluile erodate. Orașul se află pe șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov pe valea Teleajenului. Acest drum se intersectează la Vălenii de Munte cu șoseaua județeană DJ219, care duce spre Teișani la nord-vest și spre Predeal-Sărari și Ariceștii-Zeletin
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
constituie ca atracție turistică de sine stătătoare. La extremitatea sudică a orașului se află partea sudică a Masivului Postăvaru numită Cheile Râșnoavei, zona preferată pentru drumeții, alpinism, odihnă sau recreere, oferind o varietate peisagistică, de la poieni viu colorate floral până la versanți stâncoși greu accesibili, aceasta fiind o alta zonă preferată pentru activități sportive. Aici se pot practica sporturi precum bungee-jumping, cățărări și paint-ball. Deasemenea sunt oferite de către investitori particulari servicii de practicare a echitației. La circa 3 km de oraș, în
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
numele „terasa Câmpulungului”, pentru că pe podul ei se întinde cea mai mare parte a vetrei orașului (zona centrală, cartierele Sâhla, Valea Seacă și Capu Satului). De-a lungul timpului, odată cu dezvoltarea sa, localitatea s-a extins dincolo de perimetriul terasei, către versantul sud-vestic și prin ramificațiile pe văile principalilor afluenți ai râului Moldova, rezultând un exemplu de adaptare a vetrei la condițiile reliefului local. Rețeaua hidrografică este formată din râul Moldova, afluent de dreapta al râului Siret. Moldova izvorăște din Obcina Mestecănișului
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
și prin ramificațiile pe văile principalilor afluenți ai râului Moldova, rezultând un exemplu de adaptare a vetrei la condițiile reliefului local. Rețeaua hidrografică este formată din râul Moldova, afluent de dreapta al râului Siret. Moldova izvorăște din Obcina Mestecănișului, de pe versantul sudic al culmii Alunișului (1249 metri) și, în drumul său către vărsare, străbate longitudinal de la vest la est teritoriul municipiului Câmpulung Moldovenesc. Principalii afluenți ai râului Moldova pe teritoriul localității Câmpulung Moldovenesc, de la vest spre est, sunt următorii: pe partea
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
umplute de depozite mai recente, formăndu-se o zonă mai joasă în latura sudică a munților, sona rocilor sedimentare tinere, care aparține neogenului, la care s-au adăugat cele din cuaternar, dar și cutarea miopliocenă. Gipsul și sarea se găsesc pe versanții dealurilor Gurga și Răgman. Clima orașului Breaza este una temperat-continentală, specific zonelor deluroase, cu ierni mai blânde și veri răcoroase, media anuală a temperaturilor fiind de 9,3 °C. Cea mai rece lună a anului este ianuarie cu o medie
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
5 și 6 zecimi. Aerul localități este comparat deseori cu cel al stațiunii Davos din Alpii Elvețieni de Nord-Est. Circulatia sa predominantă este pe directia N-S, fiind influențată de orientarea Văii Prahovei și a așezării dealurilor și a principalilor versanți muntoși din vecinătate. Spre deosebire de clima stațiunilor montane de pe valea superioară a Prahovei, mai umedă și mai rece, deci reumatogenă, cea a Brezei este o bioclimă sedativ indiferentă, înregistrându-se și câteva influențe montane. Breaza este stațiune balneoclimaterică din anul 1928
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Vârful Sudic, alpiniștii urmează creasta îngustă de sud-est de-a lungul a ceea ce este cunoscut sub numele de „trecerea streșinei”. Aceasta este cea mai periculoasă secțiune a ascensiunii, un singur pas greșit putând să aibă ca rezultat o cădere de pe versantul sudic sau de pe versantul Kangshung. La capătul acestei treceri se află un perete de stâncă de , denumit „Treapta Hillary” la . Hillary și Tenzing au fost primii care au escaladat acest perete și au făcut acest lucru fără corzi fixe. Astăzi
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]