8,047 matches
-
Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile de atâta apă precum nemților de la poșirca aia de bere. Dar priviți, vitejii mei, la prunii aceia falnici: Se coc Întotdeauna, și pe pace și pe război, nu trebuie Îngropați, cotorâți, legați, prășiți, iar țuica-i tare... bună. Bașca că nătângii de romani habar n’au de distilare - aia cu o oală, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prășiți, iar țuica-i tare... bună. Bașca că nătângii de romani habar n’au de distilare - aia cu o oală, o strachină și blidul cu apă de deasupra, știută de noi Încă din neolitic - ca să ne fure arma secretă... Dar, vitejii mei, nu uitați de bunii zei, care mi-au inspirat porunca: voi să beți țuica din ulcică - că pentru tărtăcuță mai trebuie să treacă mai bine de un mileniu și jumătate - cât mai strâmtă la gură, dar zeilor să le-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevinovat. Trebuie - și-i pun acestui cuvânt ghilimele - deci educat, mai bine zis dresat, Întru feleșagul civilizației: ferocitatea, agresivitatea. Și Începe cu basme În care Feți-Frumoși ucid balauri, scorpii, zmei, evident răi, continuă luând nota zece la o istorie cu viteji care retează dintr’o lovitură naiba știe câte capete de tătari prigonitori, iar apoi se duce la cinematograf spre a savura o „capă și spadă“ ca pe vremea copilăriei mele, un triler cum e acum. Iar cei care se vor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al cărei preț e doar aspirația la o securitate precară oferită de o aderare care nu va exista! la NATO. Și-mi amintesc de sârbul Baba Novac care, după ce și-a adus din plin contribuția la Înfăptuirea Unirii lui Mihai Viteazul, a sfârșit pe rug, la Cluj... O securitate precară, oferită de aceeași care ne-au dat asigurări Înainte de război, care ne-au vândut la Yalta sau pe care i-am așteptat 50 de ani... Americanii au venit În cele din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de păcate de aceeași apă, nu poate căuta decât asta, unitatea, pe care s’o transpună din abiotica geografie În suprabiotica sociologie. Și a tot tentat-o, de la Burebista Încoace, deși fără un succes de durată. Firesc. Burebista și Mihai Viteazul au unit entități statale care, așa cum Herodot ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta ne-a deschis drumul umanizării, civilizării - à propos: câtă mitologie, literatură, artă a inspirat, plătind cu viața lui, vânatul... -, pentru că nu ne mai confruntăm direct cu animalul, căruia Îi deveneam la fel de lesne vânat, ci interpunem o pușcă, devenind foarte viteji cu degetul pe trăgaci (vai de izmenele noastre când pe țeava puștii se nimerește un „rateu“). Detest, cel mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea unui animal flămând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel de corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii și rușii ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ocupa Țara Moldovei au fost zadarnice, deoarece românii moldoveni i-au aruncat înapoi peste munți, bătuți și umiliți, ori de câte ori au încercat să cuprindă Moldova. Toți Voievozii Țării Moldovei, de la Bogdan Întemeietorul și până la cel din urmă mușatin, Ion Voievod cel Viteaz, au întărit Țara, au înconjurat-o cu un brâu de cetăți și bastioane de apărare, atât la fruntarii cât și spre interior, au ridicat-o pe noi trepte de dezvoltare materială și spirituală, dându-i un loc de cinste printre
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt, feciorii săi, Bogdan al III-lea și Petru Rareș, Ilieș Voievod și Alexandru Lăpușneanu, după care aceasta a fost mutată la Iași, unde a domnit cel din urmă Voievod Mușatin, Ion Voievod cel Viteaz și cel dintâi Basarab pe Tronul Țării Moldovei, Petru Șchiopul, feciorul Voievodului Mircea Ciobanul, Voievodul Țării Românești și al Doamnei Chiajna, fiica Voievodului Petru Rareș, Domnul Țării Moldovei. Cea dintâi răpire a unei bucăți de pământ din trupul Țării Moldovei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Filipoiu: „Fost-au fost odinioară pe aceste plaiuri mândre Țara Daciei ferice, neasemuită între Celelalte țări pe care le-avusese lumea veche, Și-i era cârmaci un rege care nu-și afla pereche, Drept în gânduri și în fapte, blând viteaz și cumpătat, CARP i se spunea pe nume și era așa bogat, Cât veliții, vistierii, socotind și socotind Multele comori și scule, și de aur și de argint, Ajungeau cu pleoape grele și cu bărbile albind, Însă lunga socotire niciodată
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
dă-mi copilele-napoi! Pentru orice român, Basarabia a fost, este și va fi pe vecie provincia românească ruptă din trupul României, din țara lui Decebal și a lui Traian, a măritului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și a Viteazului Mihai, a nemuritorului Eminescu și a lui bădița Creangă, a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a Întregitorului Rege Ferdinand Întâi, ce poartă numele vechilor voievozi Basarabi, care au urcat în Istoria neamului românesc până în secolul al XVI-lea, prin Tihomir
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pe care Basarabia le-a avut dintotdeauna și acum nu le mai are, căci i-au fost răpite. La hotarul primelor două secole ale erei noastre, Ținutul dintre Ceremuș, Nistru, Dunăre și Mare se afla cuprins în regatul mândrului și viteazului Decebal, care a ales moartea în locul captivității pe care i-o pregătise împăratul Traian după cucerirea Daciei, pe care o transformă în provincie romană, mărturie peste veacuri aflându-se Columna Traiană de la Roma și impunătorul Monument de la Adamclisi. Puternica și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și Rusia Sovietică a lui Stalin au convenit să-și împartă Europa ca pe propria lor grădină, când poporul român, asemenea altor popoare, a fost îngenuncheat, umilit și nedreptățit, din mijlocul său s-a ridicat un cutezător, un îndrăzneț și viteaz, Ion Antonescu, omul care și-a legat numele de dezrobirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, care a îndrăznit să ridice sabia împotriva „fiarei roșii”care se lățise peste pământurile noastre de dincolo de Prut și, prin sacrificii și jertfe, a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
lăsă oile în grija ciobanilor angajați, o luă pe potecile lăturalnice ale Carpaților și nu se oprește decât la statuia marelui domnitor ce înfăptuise pentru prima dată unirea. Nopți de-a rândul a dormit lângă marele monument al lui Mihai Viteazul, până când într-o seară, servitorul lui V. A. Urechia, trecând prin spatele statuii îl recunoscu a fi de prin județul său și-l înduplecă să meargă cu el. A doua zi, după ce Ion, noua lui cunoștință, povesti stăpânului său cele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
maghiară în satul său natal, în care toată suflarea vorbește numai românește. Spiritul său se umplu de durere știind că în acel locaș, copiii nu vor auzi vorbindu-se despre Traian împărat, Ștefan cel Mare ori despre Mihai Vodă cel Viteaz. După discursul ocazional rostit bineînțeles în limba ungară de către revizorul școlar de pe atunci Váró Bény, acesta îl întrebă : -«No, cum plecut asta la tine Kerțane ?» - »Ce mă mai întrebi asta domnule ! Dacă prea cucernicul nostru părinte Vulcan făcea o sfeștanie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
patriei, întru propășirea ei. 1. Războiul pentru Independență, 1877 Încă din vremea în care țara era înjumătățită de puteri potrivnice, încă din vremea în care munții noștri constituiau graniță de despărțire între frați și nu linia de unire a acestora, viteji din Transilvania noastră românească au participat în mod voluntar la luptele de reîntregire purtate de-a lungul secolelor. Pentru războiul de cucerirea independenței Țărilor Române de sub obida Otomană, din anul 1877, avem cunoștință că au luptat ca voluntari, pe meterezele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu ietare, dar nu putem trece cu vederea vinovata sau nevinovata indolență, lipsa de interes și preocupare a atâtor generații de autorități ale satului care, nu întotdeauna din motive prea bine întemeiate, au omis să înțeleagă că tuturor acestor tineri viteji, li se cuvine înălțarea unui Monument al Eroilor Satului, care să veșnicească memoria lor, și de care să se minuneze, să se bucure și să se mândrească multe generații de urmași direcți, de acum înainte. Poate că întâmplarea va fi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
siluitori ai colectivității, la vremea respectivă. Prin așezarea sa în gura golului alpin al Bâlii, prin firea locuitorilor setoși de spațiu curat, de libertate totală și de dreptate socială, satul nostru a reprezentat întotdeauna un loc din care sau ridicat viteji, sau un loc în care au fost adăpostiți eroi bejeniți din zone în care asuprirea stăpânitorilor vremelnici, depășea limitele închipuirii. Așa s-a întâmplat că după prea binecunoscuta răscoală a celor trei martiri ai neamului Horia, Cloșca și Crișan, unii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să descalece și să realizeze tot la fel de legendara întemeiere a Țării Romînești. După cum tot din ei se trage probabil viteazul hauduc al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva mândrul voievod, recunoscut azi de istorici numai ca o legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să se știe asta vreodată. În registrul stării civile al satului, la rubrica «morți», este consemnat laconic, la numărul curent 8 din 1 februarie 1912, decesul lui Andrei Budac, în vârstă de 38 ani, cauza decesului: plagă împușcată. Plutonul de «viteji» care au tras din beznă, în miez de noapte, fără nici-un fel de somație, au gustat în dimineața următoare plăcerea de a se fotografia lângă cadavrul celui ucis mișelește. Jalnică satisfacție. În urma lui Andrei Budac, haiducul din Cârțișoara, oamenii satului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
unde, și cu sprijinul lor se stricaseră prea multe. Dar americanii, acei ce mai știau că existăm, ne uitaseră cu totul. Și nu-și mai vor aduce niciodată aminte de noi. Speranțele au fost nu numai pentru această mână de viteji, ci pentru întreaga nație, simple iluzii. Așa modest cum era, grupul acesta de rezistență se pregătea militar, mai toți făcuseră războiul antisovietic, unii fusesră răniți, majoritatea fuseseră decorați pentru acte de bravură, majoritatea fuseseră ofițeri de elită cu o ținută
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de expresii locale Motto: Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară, Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dintr-o livadă sfântă închinată unui zeu. Cândva a trebuit să plece niște eroi care să înfrunte primejdii, să se lupte cu monștri ca să reușească să aducă lâna înapoi în orașul Orhomena din Elada. Printre acești eroi se afla și viteazul Hercale. Acesta este cel pus la multe încercări?mă întrebă Janeta. El este ca și voinicii din basmele noastre cărora împărații sau alți oameni le dau fel și fel de sarcini, punându-i la încercare, cu gândul să-i piardă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
arhive, mai ales ale Securității, prefer cartea-document. Prea multe nu știm despre "vremea aceea" și, până la plusul de cunoaștere nuanțată și rafinată, apanaj al ficțiunii, rămâne să astupăm găurile-hău din care se înfiripă ignoranța noastră suverană. S-au împăunat destui viteji după război, s-au publicat jurnale trucate, s-au confecționat și eroi din carton presat, avizi de privilegii și recompense dar toate astea n-au cum să disloce, din raftul prim al interesului, suferința autentică, inocența maculată, curajul vizionar. Soljenițân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ion, soldat în batalionul 2 Vânători, ajutat de sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, zmulg un steag de la vrăjmaș..." Steagul va fi prezentat prințului Carol și împăratului Alexandru, apoi, dus în triumf la București, închinat în fața statuii lui Mihai Viteazul și, în cele din urmă, depus la Arsenal. De aici încolo, începând un adevărat circ electoral. Odată cu apropierea alegerilor, contestatarii conservatori afirmă, nu fără a se contrazice și a înșira scorneli cusute cu "rață" albă, că Grivița... ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]