4,573 matches
-
să rîzi. Oprire-n curbă, periculoasă, se sancționează prin lovire. Și astfel ajungi să stai prin spitale Înconjurat de domnișoare cu părul Împletit. Care te ajută ori te distrează cu figuri de balet, șpagatul pe noptieră, cu umbre chinezești, lupul, vulturul, iepurașul, Îți Întind plosca și-ți explică că există două tipuri de rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă simt bine, am o cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu. E unul din lucrurile pe care nu le faci și care te urmăresc după aia toată viața. — Aș vrea să mai stau puțin cu el, spuse Claude. — Sigur, mulțumesc. M-am dus la biciclete și prietenii noștri se-nvîrteau ca vulturii pe lîngă ele. — Luați-o pe aia și pe aia și foute moi le camp. Le-am luat brasardele și mi le-am băgat În buzunar. — Da’ am participat la luptă. Ați zis că ne dați cîte două. — CĂrați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind din ochi într-un anume fel, a ieșit în noapte... Hangița a rămas la locul ei ca o stană. Abia a băgat de seamă că au mai intrat niște
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au atras răpitorii ca lupii la oi. Dar până la transpunerea în literatură a acestor întâmplări
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
Războiul de 13 ani - roman (2008); Dafina Doamna (roman tradus în limbile franceză și engleză) (2009); Monografia comunei Scânteia (2010); Monografia comunei Scobinți (2011); Piatra Șoimului - roman - ediție revăzută și adăugită (2012); Monografia comunei Rediu (2012). Și în ultima carte: Vulturul deșertului - roman istoric - realizată după ce a trecut prin lumina ochilor o movilă de documente și scrieri adiacente, și a scris mii de pagini, autorul copleșit de greutatea milioanelor de sacrificii făcute de poporul nostru de-a lungul vremurilor haine, se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
asemenea oglindire a trecutului nostru ne umple golul de cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu este un basm, în fapt, o degradare a mitului lui Atot. Fiecare îl povestește cum vrea el adaptîndu-l la trebuințele educației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii! ― Și nu te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia, Nicule?! ― Îi vom reînvia măcar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locaș, asemenea unor nemernici”. Perfect justificată indignarea autorului și a noastră, a tuturor românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acopere, ci noi am rămas nemuritori asemeni dacilor supuși lui Zamolxe cel veșnic, fiind binecuvântați de lumină și nemuritori”. în „Munții”: „Ei sunt parcă Dumnezei de piatră iar ciobanii par mici stânci înțepenite lângă turme, înfrățiți cu câinii și cu vulturii ca stăpâni ai ierburilor înflorite și stâncilor golașe.” în „Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot Țara Durerilor. În durere și sânge a fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau partea cu nunta morților? Nu reuși să scoată niciun cuvânt. Vulturul îl privea fix în ochi, apoi ciocul i se mișcă și auzi foarte clar alte cuvinte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau partea cu nunta morților? Nu reuși să scoată niciun cuvânt. Vulturul îl privea fix în ochi, apoi ciocul i se mișcă și auzi foarte clar alte cuvinte. - Adevărul este că nu poți să înțelegi nimic, fiindcă vii de undeva unde totul se desfășoară conform unor reguli pe care le-ați stabilit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nimic, fiindcă vii de undeva unde totul se desfășoară conform unor reguli pe care le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și nu scriu articole decât despre localuri situate În New York. — Și tu Îți Închipui că e amuzant ce spui, Ahn‑dre‑ah? Asta numești tu simț al umorului? Zâmbetul Îi dispăruse și se aplecase Înainte În scaun, cu Înfățișarea unui vultur flămând care se rotește nerăbdător În jurul prăzii. — Ăă, nu, Miranda, m‑am gândit doar că... — Ahn‑dre‑ah, după cum ți‑am explicat de zece ori deja, articolul pe care Îl caut e În Washington Post. Ai auzit de ziarul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că o asistentă de nimic Îndrăznise să‑i spună așa ceva - și nu tocmai Încet - uneia din cele mai cunoscute legende În viață din lumea modei. — Ahn‑dre‑ah! M‑a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am smuls din strânsoare și i‑am adresat un zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrea!" 33. Chiar în clipa aceea, s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile ca ghearele păsărilor." 34. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer, și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 3. Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. 4. Cea dintîi semăna cu un leu, și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s-au smuls aripile; și, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, și i s-a dat o inimă de om. 5. Și iată că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
fulgerul e aproape și norii Îi văd Învolburându-se, iar eu trebuie să trec prin ei. Trebuie să scriu pentru că viața mea scurtă, care Însumează doar 18 ani, se poate opri aici, acum, peste trei zile... Dar eu nu sunt vultur, să Înfrunt moartea cu aripi larg deschise... Dacă fulgerul Îmi va frânge doar aripa, Înseamnă că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi să-mi dau seama, concret, judecând stânca și distanța până la vârf, că nu voi rezista să o urc, nu-mi voi permite să renunț la ascensiune. Trebuie să Încerc, oare nu sunt eu aceea care am cântat moartea vulturului În zbor? Se mai poate Întâmpla ceva: În momentul acela, Înainte de plecare, să nu-mi mai dau seama de noțiunea lucrurilor și să găsesc, În viața banală ce mi-ar fi dată dacă renunț, frumuseți condiționate de natura primejdiei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pietre, În urmă./ Unul strânge frâiele cu mâna dreaptă,/ altul tristețea În brațe./ Unul e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au holbat la mine ca niște vulturi înfometați. O poveste de-a lui An-te-hai nu vrea cu nici un chip să-mi iasă din minte: soarta unei concubine favorite din dinastia Ming după moartea Împăratului. A fost atrasă într-o cursă pusă la cale de o conspirație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din pat. Într-o noapte, Hsien Feng aruncă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]