5,116 matches
-
-mi vine să râd. Când am fost la ananghie, te-ai făcut că nici nu mă cunoști. Și acum suntem iar amici la cataramă ? — Ești nedreaptă, spune Guy aprins. Am făcut tot ce-am putut pentru tine, Samantha. M-am zbătut pentru tine atunci, la ședință. Arnold a fost cel care s-a opus reprimirii tale. În momentul ăla habar n-aveam că... — Și cu toate astea n-ai vrut să mă găzduiești, așa-i ? Schițez un zâmbet. Prietenia noastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Un corp solid și țeapăn îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind de sânge. Pielea lucioasă, de o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui stacojiu care o acoperea. Nici un alt organ exterior nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
orb care se răsucea în pieptul lui Kane. În această acțiune de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ȘTIINȚA URMEAZĂ NUMAI INFORMAȚII RĂSTRÂSE. Bun, de aici se va descurca ea. Putea să încerce să afle mai mult. Voia să continue, dar o mână căzu lângă a sa, intrând până la cot în terminalul ordinatorului. Țintuită de spaimă, cu inima zbătându-i-se în piept, văzu nu creatura ci o formă și o figură care deveniră în ochii ei la fel de străine ca și entitatea, Ash schiță un zâmbet. Și totuși pe buzele lui răsfrânte nu era nici o urmă de umor. ― Sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Atât. Așadar se străduia să facă o selecție rapidă. Nu remarcă, preocupată fiind, că pe detectorul ei cadranul se lumină ușor... În sfârșit! Un Jones indignat mai opunea încă rezistență, dar Ripley îl ținea bine de pielea gâtului. Degeaba se zbătea, fiindcă ea îl și puse în cutia presurizată și activă motorul electric. ― Așa! Respiră și tu o dată propriul tău aer reciclat. Cele două aruncătoare de flăcări erau puse pe jos, în exteriorul sălii frigiderelor. Ieșind, Parker îngenunche și vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ariadna. Dacă m-aș teme, aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns să fie nefericiți pentru a Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
continuă și azi: au proliferat trupele itinerante care prezintă, în panopticumuri, diverse vietăți cu două capete, de la viței la broaște țestoase și purici. Ar mai fi de spus doar că orașul are o echipă de fotbal - SCO Angers - care se zbate în apele mlăștinoase ale ligii a doua franceze. Pe la mijlocul romanului, SCO Angers, dintr-o confuzie generală, va promova, pentru o noapte, în Ligue 1. A, să nu uit: aproximativ prin mijlocul orașului trece râul Maine. La periferie, a crescut din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de liberă practică în acest domeniu de viitor. A militat pentru interzicerea rugurilor în Franța și a arderii de vii a vrăjitoarelor dovedite. Pentru meritele ei organizatorice incontestabile, a fost aleasă trezorier pentru regiunea Maine-et Loire. În această calitate, se zbate să obțină reducerea TVA-ului la 5% pentru serviciile de magie și ghicit, ca în cazul restaurantelor. A comandat un studiu la Ernest & Young care să certifice că această scădere nu va avea un impact semnificativ asupra încasărilor la buget
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe nimeni. Recunosc că mai închid ochii la micile găinării de cartier, dar o fac numai ca să nu aglomerez și mai mult închisorile. Cât despre Lionel, mi-ar părea rău să nu ajungă cetățean francez, săracul, la cât s-a zbătut. După părerea mea, mai mult decât era cazul. Mă opresc aici, pentru că nu le prea am cu scrisul. Părerea lui Patrick E ultima oară când mai accept să joc un rol de polițist într-o carte. Sunt nedormit, nemâncat și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O mai sărutase vreodată cineva, o mai sărutase vreodată alt bărbat? Concentrare absolută, parcă începutul începuturilor... Minune, se produsese minunea, învierea! O forță ascunsă, professore, forță de concentrare a pasiunii, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziarul Asociației. Era turtit, mai avea puțin până la pensie. Ne-am împrietenit, e un om delicat, m-a ajutat... — Vedeți, domnule Ianuli, se dezlănțuie iar doctorul. Acest Mauriciu e cel mai bun exemplu. Dintr-o familie foarte săracă, s-a zbătut, a studiat... oho, câte n-a studiat. În slujba marii cauze! Sincer, slujind sincer cacealmaua... ce ziceți! Și povestea aia cu numele... și-a schimbat numele, bineînțeles. Nu poți fi ziarist în țara asta cu orice fel de nume, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și‐ a doua zi s‐a dus și‐a întrebat Pe draga lui, dar ea și‐acum i‐a dat Răspunsul vechi. și gemea plângând și nu putea să fugă d‐acest gând - și nouă nopți cu gândul s‐a zbătut și‐ n urmă a dus iubitei ce‐a cerut. El n‐ a putut să plângă și‐ar fi plâns. În mână tremurat ținea, dar strâns Odorul drag, o inimă‐și‐ a cui? Aceasta este răsplătirea lui! Ea l‐ a iubit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a ofilit; Poate de viață sihastră Dar mai mult de mila noastră. Două surori și doi frați Am rămas împovărați; și cu mama lângă noi Ne zbăteam numa‐nevoi. Prin necazuri și suspin Ne‐nvăța ca să muncim; Cu lumea în rând să fim și să supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când plângea O regină ea părea. Iar în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cum doi băieți ți‐ s slugi, departe, și nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câte‐o hetairă cu lac pe unghii, pentru ofensivă; așa începe‐ un zaiafet cu surlă. BALADĂ NUPȚIALĂ Voi mai veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai o zi când apa se va zbate‐n cupe. Voi scrie mult, vei scrie mult într‐ un album din altă vreme. Voi risipi dor și tumult în una mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot zbătut în lupte, nevăzut, S‐ a smuls ca o furtună de pe culmi, Spre un tărâm necunoscut. Dintr‐o nădejde s‐ a născut‐și‐ un vis, Fiu al iubirii pline și carnale, Zile și nopți muma‐l ținu închis Sub pieptul ei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un stârv spânzurat, vizitat de muște și viermi, simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]