4,648 matches
-
plasă și comuna Berteștii de Sus (sau Otmăt), formată din cătunele Berteștii de Sus și Gura Călmățuiului, cu o populație de 361 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă cu 29 de elevi deschisă în 1859 și o biserică zidită de fostul arendaș Anghelache. În 1925, comuna Berteștii de Sus fusese deja desființată și inclusă în comuna Berteștii de Jos, care făcea parte din plasa Viziru a aceluiași județ, având în componență satele Berteștii de Jos, Berteștii de Sus, Germăneasa
Comuna Berteștii de Jos, Brăila () [Corola-website/Science/310268_a_311597]
-
din Sinaia, județul Prahova. este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare PH-II-a-A-16691. În ziarul "Tribuna Poporului", anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Pahomie. Pe peretele vestic al pridvorului, în dreapta ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, care s-a și început a se zidi în anul 7011 (=1503), luna aprilie, 27 zile și s-a sfârșit în anul 7012 (=1504), iar al domniei sale anul al patruzeci și optulea curgător, luna
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, care s-a și început a se zidi în anul 7011 (=1503), luna aprilie, 27 zile și s-a sfârșit în anul 7012 (=1504), iar al domniei sale anul al patruzeci și optulea curgător, luna ..."". Inscripția nu a mai fost finalizată, domnitorul murind la 2 iulie 1504, înainte de terminarea
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două nivele de formă octogonală. Cu această ocazie, pe fațada turnului s-a amplasat o placă cu următoarea pisanie: ""Întru numele Domnului H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
spargerea bolții. Tot atunci s-a repictat interiorul de către zugravul Gheorghe Mavrodin. Cu acel prilej, s-a pictat o pisanie cu următorul text: "„Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dăm slavă, acest sfânt și dumnezeesc lăcaș, s-a zidit a doua oară din nou și zugrăvindu-se de robii lui Dumnezeu arhimandritul Acachie sin erei Stoianoviciu Rusciucliu, egumen acestei sfinte mănăstiri, cu cheltuiala și a dumisale, bătrânul Pavel Stoianoviciu Rusciucliu, spre veșnică pomenire, 1851 oct. 28, pe vremea înaltului
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
spânzurătoare roșie a fost ridicată în apropierea castelului pentru a arăta publicului că justiția și-a făcut datoria. Elisabeta nu a fost supusă niciodată unui proces, însă familia ei a închis-o pe viață în castelul Čachtice. Aceasta a fost zidită într-un turn îngust fără ferestre, doar cu câteva găuri care îi asigurau mâncarea și aerul necesar pentru a o ține în viață. Contesa a fost întemnițată timp de 4 ani, până la moartea sa. La 24 august 1614, Elisabeta a
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
și în dreapta catapetesmei. Din păcate, trecerea timpului a afectat în mare măsură inscripția din stânga iconostasului, în care era menționat anul ridicării bisericii. Inscripția din dreapta, mult mai bine păstrată, afirmă următoarele: ""Îngerilor s-au numit ca să păzască tot neamul și sau zidit de iznov ... și strădania bunilor pravoslavnici dintracest sat Pusta Simihaiu în zilele înălț(atului) ... podomnicului împărat Franțis, supt pravoslavnică arhipăstoria măriei sale ... Făgărașului supt c(institul) protopop Vasilie Bota de Vișeu de Mijloc și c(instiților) preoți Andrei ... Hara Grigorie și
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Bucovinean aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei. Ca punct de vânzare a biletelor pentru intrarea în Muzeul Satului Bucovinean este folosită o colibă din localitatea Câmpulung Moldovenesc. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip monocelular. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
două cuptoare cu elemente de inspirație orășenească și foișorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative și utilitare specifice zonei Dornelor. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, încheiate la colțuri în căței (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
interior, una dintre încăperi este amenajată în interior cu inventarul de lucru al olarului, cealaltă fiind folosită ca locuință. Cuptorul de ars ceramica este construit sub plecătoare. La intrare se află cerdacul, de unde poate intra sub plecătoare. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
vreme, una din cele mai mari mori din această zonă. Construcția are două încăperi: camera morarului și spațiul destinat instalației de măcinat alcătuit dintr-o platformă și un subsol. Clădirea este construită din piatră de carieră fasonată. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu legat cu liant din mortar, având o fundație din beton ciclopian turnat în cofraj. Pardoseala este din lut stabilizat + strat filtrant de balast în ambele încăperi. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
anul 1900, ultimul său proprietar fiind Maria Lazarovici. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2002. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei și avea o cămară sub plecătoare. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de cal” cu dublu lob. Capetele bârnelor semicirculare sunt prelungite pe fiecare latură cu aproximativ 0.40 metri. La mijlocul parapetului frontal al celarului se află o portiță. În perioada verii, se obișnuia să se doarmă în cerdac. Temelia construcției este zidită din bolovani masivi de piatră de râu, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu prinsă cu liant de mortar. Acoperișul este construit în patru ape, cu pante repezi, având învelitoare din draniță de brad, bătută
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
fost reconstruită în muzeu în anul 1976 și conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, cu tinda mediană, fiind monumentală prin proporții și dimensiuni. Temelia construcției este zidită din piatră de piatră de râu prinsă cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad despicate, îmbinate la colțuri în cheutori rotunde (tehnică
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
reconstruită în muzeu în anul 1976 și reprezintă unul din primele tipuri de casă de locuit din Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă, respectând un plan tradițional frecvent în zona etnografică Câmpulung Moldovenesc. Temelia construcției este zidită din bolovani masivi de piatră de râu prinsă cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad rotunde îmbinate în sistem cheutoare. Pereții sunt
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Cruci" din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12."" Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Bisericile construite anterior de Ștefan cel
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
fel ca si Kana (Cană Galileei) vecină cu ea înspre nord. Abia în secolul al V-lea a început localitatea să atragă pelerini creștini și au fost ridicate în perimetrul ei cele dintâi biserici bizantine. În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfanțul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
a prea smeritului Mitropolit Irinopoleos și Vatopedion Grigorie, pentru mîntuirea sa sufletească, cu concursul și supravegherea fără odihnă în tot timpul zidirei a Arhimandritului și Exarhului, Dionisie Vatopedinos. S'a sfîrșit în anul mîntuirei 1844 în luna Ianuarie. S'a zidit prin arhitectul Andrei și tovarășii săi, Atanasie și Gheorghie, greci din eparhia Sisanion"". În decursul timpului, unii boieri au făcut mai multe donații mănăstirii. În decembrie 1863, când s-a elaborat Legea privind secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Bărboi avea moșii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Iorga presupune că Nicolae Kerameus ar fi predat ca profesor la Școala de la Sf. Sava, unde se preda în limba greacă. A murit pe la 1672 și a fost înmormântat la Mănăstirea Bărboi, căreia îi dăruise biblioteca sa. Biserica Bărboi este zidită din blocuri de piatră de talie alternând cu șiruri de cărămidă. Ea are planul în cruce greacă, după stilul bisericilor atonite, au mici abside semicirculare, mai scunde decât înălțimea zidurilor, flancate de pilaștri prismatici sprijiniți pe soclu. Lăcașul de cult
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
de Primăria orașului Iași în 1895 în amintirea Bisericii „Sf. Vineri”. Pe latura nordică a monumentului se află următoarea inscripție: "Ridicat de Primăria Iași în amintirea bisericei Sft. Vineri. 1895" După cum susține N.A. Bogdan, Biserica „Sf. Vineri” ar fi fost zidită de logofătul Nestor Ureche pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ea s-a aflat în mijlocul pieței Halei, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
locuitori, o școală înființată în 1842 și frecventată de 100 de elevi (din care 3 fete), două mori (una pe Crasna și una pe Teleajen) și două biserici: una în Schiulești, înființată de locuitori în 1842 și una în Homorâciu zidită în 1744 de căpitanul Iane și soția sa Anica. În perioada interbelică, comunei Izvoarele i-a fost arondat și satul Chirițești (anterior, în comuna Drajna de Jos), comuna ajungând la o populație de 2120 de locuitori, în vreme ce comuna Homorâciu avea
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
satele Bordenii Mari, Bordenii Mici și Sârca, toate sate de moșneni, având în total 1318 locuitori. În această comună existau o școală de la jumătatea secolului, cu 25 de elevi (din care 3 fete), și două biserici — una în Bordenii Mari, zidită de către frații Bordeanu (Ioan, logofăt și Sterie, pitar) în 1841; și a doua fondată de enoriași la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, cele două comune erau arondate plășii Prahova din județul Prahova, fiind o importantă regiune petroliferă
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
neunite" fără păstor. Biserica existentă era conscrisă drept ortodoxă. Concluzia este că în acea perioadă "Uniația" în Racovița era inexistentă, din moment ce existau 300 de familii ortodoxe fără preoți și doua familii "unite" cu cinci preoți. După indicațiile superioare, biserica fiind zidită înainte de 1700, trebuia dată "neuniților", cu condiția ca aceștia să clădească o capelă corespunzătoare "uniților". Lucrurile au stat însă exact invers din moment ce se face mențiune în acest an despre ""Biserica cea mare, "unită""" din Racovița. Ultimele consemnări privind viața religioasă
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
și vitejiile lui Ștefan cel Mare și Sfânt"" (Casa Școalelor, București, 1943) o legendă locală. Potrivit acesteia, domnitorul moldovean s-a suit într-un arin de la marginea târgului Baia pentru a se ascunde de vrăjmași. Pe locul arinului el a zidit Biserica Albă. După unele opinii, aici ar fi existat o biserică mai veche, care a fost distrusă în timpul devastării orașului din timpul bătăliei cu regele Ungariei, Matia Corvin. O altă legendă spune că regele maghiar, rănit în luptă, a putut
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]