43,803 matches
-
sclipească iminența unui adevăr imemorial"51. Acest limbaj constituie un nou mod de a trata cunoașterea, istoria și scrisul, prezent în secolul XX, în scrierile filosofico-lingvistice, în reflecțiile postmoderne, în dorința arzătoare de a depăși lumea istorică. Pe terenul acestui limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestui limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități, nerațiunea "devine din ce în ce mai mult simplă putere de fascinare"52, prezentă în gândirea unor Nietzsche sau van Gogh
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestuia, o citim pe... sora lui Nietzsche! Foucault nu-mi aduc aminte să fi precizat ceva în legătura cu acest aspect, ori de câte ori se referă la Nietzsche, la gândurile și la scrierile sale. Rațiunea (exprimabilă prin vorbirea articulată și coerentă, prin limbajul logic, prin imaginile clare și argumentele evidente etc.) și nerațiunea sunt legate între ele; nu sunt deloc disociate în actul creației, în artă și în scris. Evident că ele nu sunt opuse. Orice pierdere a controlului (în spațiul social, public
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
clare și argumentele evidente etc.) și nerațiunea sunt legate între ele; nu sunt deloc disociate în actul creației, în artă și în scris. Evident că ele nu sunt opuse. Orice pierdere a controlului (în spațiul social, public) asupra gândirii, asupra limbajului și asupra acțiunii devine o nerațiune, partea negativă și negativizantă a manifestării umane și a intoleranței mutuale dintre eu și ceilalți. Rațiunea și nerațiunea se completează într-un spațiu social- politic maniheist, care se vrea controlat și dominat de către grupurile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fenomene, pe care le-a legat de instanța puterii social-politice și de posibilitatea lui de a se produce prin discursuri. În viziunea sa, "producerea adevărului este în întregime străbătută de raporturi de putere"70, iar discursurile publice comportă interdicții de limbaj (ceea ce ar putea fi spus, fără a fi spus sau explicat în spațiul public!). Știința despre sex, până la Freud, este "făcută din eludări"71. Un discurs care ascunde în propriul său spus adevărul despre sex, producerea acestuia în spațiul public
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
până la Freud, este "făcută din eludări"71. Un discurs care ascunde în propriul său spus adevărul despre sex, producerea acestuia în spațiul public. Această constatare a fost posibilă într-o societate de secol XIX, marcată de tabuuri, de interdicții de limbaj, care au mascat un enorm potențial discursiv despre sex. Sexul contemporan devine industrie (romane, filme, pornografie, politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
genunchi, punerea la zid sunt lait motive ale simbolismului religios social-politic! Zidul e chiar discursul acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o beznă din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură, se epuizează în ea și se vede
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
activ în zdrobirea rezistențelor", cum spune Voegelin. Dintr-un idol al societății moderne, puterea devine un element al "tehnologiilor" sufletului. În al doilea rând, tautologia putere-rezistență este prezentă în forma de constituire a individualității moderne, unde opoziția și diferența de limbaj și în acțiune creează identitatea social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se ocupe de aceste nevoi. Ideea statului politic resimțit ca necesitate a devenit dogmă a politicii moderne printr-un complicat aparat cunoaștere-putere și prin utilizarea limbajului-reprezentare, al cărui principală funcție e persuasiunea despre un "anume ceva", crezul în voința acestui limbaj de a schimba o realitate. Cu doctrina italiană a "rațiunii de stat", cu teoriile gânditorilor francezi și germani din secolul Luminilor, necesitățile oamenilor din Europa prind contur în formarea statelor, care se ocupă nu numai de necesar, dar și de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
încerci să arăți nu se poate face decât printr-un acord cu evidența realului și abia pe urmă prin construirea unor raționamente, argumente logice. Astfel, argumentele în istoria scrisă sunt inextricabil legate de perspectiva faptelor comise, a evenimentelor, nu de limbaj, ci de acțiune. Argumentele în istorie nu se pot construi decât pe baza evidenței realului, a istoriei. Tot ceea ce ni se înfățișează într-o carte de istorie drept argumentare impecabilă, dar în dezacord cu realitatea istorică, cu lumea de fapte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să gândească un întreg câmp al raporturilor egale în fizică și în matematică pentru ca "științele omului" să le ia în considerare, începând cu secolul al XVIII-lea; 2) libertatea are o relație de gradul al doilea cu gândirea și cu limbajul; mai degrabă ea este legată de posibilitățile de acțiune, de acțiunea însăși, de faptul ca atare; 3) a filosofa pe baza conceptului de libertate este de "un comic amar" sau, poate, dulceag, dar oricum se transformă într-o utopie a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault. Toată această funcționalitate a științelor moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate stă la originea elaborării doctrinelor, a ideologiilor. Formarea științelor umane moderne este inextricabil legată de ideologii și de transformarea limbajului în reprezentare-în-sine. Prin aceste procese epistemice, socio-umanele noastre sunt animate de o conștiință a reprezentării, fie ea lingvistică sau plastică, fără de care existența lor nu ar fi posibilă. A spune și a desena nu se pot realiza decât prin actul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
orice act de a spune și citirea cuvântului tipărit implică o analitică a reprezentării, fără să fi elaborat o teorie clară și vizibilă în privința noului domeniu. În acest mod, Wittgenstein nu greșea deloc admițând că singurul domeniu al filosofiei este limbajul, reluând tematica interpretării. Pentru lumea istorică de acțiuni și de fapte, limbajul modern se interpune ca un balast. Ideologia "situează întreaga cunoaștere în spațiul reprezentărilor și, parcurgând acest spațiu, formează cunoștințele dobândite cu privire la legile care îl guvernează. Ea este, într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a reprezentării, fără să fi elaborat o teorie clară și vizibilă în privința noului domeniu. În acest mod, Wittgenstein nu greșea deloc admițând că singurul domeniu al filosofiei este limbajul, reluând tematica interpretării. Pentru lumea istorică de acțiuni și de fapte, limbajul modern se interpune ca un balast. Ideologia "situează întreaga cunoaștere în spațiul reprezentărilor și, parcurgând acest spațiu, formează cunoștințele dobândite cu privire la legile care îl guvernează. Ea este, într-un anumit sens, știința tuturor științelor. Însă această reduplicare fondatoare nu o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o ego-istorie. Totodată, acest individ este prins în sfera social-politică a falselor identificări. Literatura modernă și ideologiile social-politice se întemeiază tot pe un raport individualizat, personalizat între cele două tipuri de reprezentări. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferența în limbaj, dincolo de orice conținut istoric, dincolo de concret, printr-o articulare a gândirii pe reprezentări originale, a devenit un regim pentru producerea cunoașterii și transformarea realității. Abstracționismul intelectual își are fundamentul în percepții concrete asupra realului care, ulteriror, sunt transpuse în concepte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a ține un discurs specific. Cu toate acestea, "originalul" intelectualilor moderni, fascinați de reprezentarea în sine, este mai mult incompatibil cu o cunoaștere de tip istoric, ale cărei fundamente sunt fapte, evenimente, întâmplări; o lume de acțiune versus una de limbaj. Într-un regim disciplinar modern, individualizarea omului nu este ascendentă, precum în Evul Mediu, ci descendentă. Prin individualizare ascendentă putem înțelege exercitarea unei suveranități. În Evul Mediu, autoritatea și prestigiul formau o individualizare "prin ritualuri, discursuri ori reprezentări plastice"143
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
temporale, prin analiza discursurilor și prin alte imagini. De fapt, orice posibil discurs se întemeiază pe secvențe temporale și pe alte imagini/reprezentări analitice. A descrie mai "înseamnă, de asemenea, a învăța să vezi, pentru că înseamnă a oferi cheia unui limbaj care stăpânește vizibilul"153. Un discurs este și o serie de vizibile. În analiza unui discurs, Foucault este determinat de anumite precepte psihanalitice, mai ales atunci când se pronunță pentru studierea "intenției subiectului vorbitor, activitatea lui conștientă, ce anume a vrut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unul sau mai mulți autori. El devine posibil și cunoscut opiniei publice prin intermediul tiparului și al dezbaterilor. Chiar aceste dezbateri pozitive și negative îl fundamentează ca discurs social. Ceea ce stimulează producția socială a unui discurs este seria de evenimente de limbaj; apariții imprevizibile în atenția, în gândirea și în limbajul oamenilor. De exemplu, apariția cuvintelor sex și sexualitate în discursul cotidian al modernilor. Analiza și descrierea unui discurs sunt, oarecum, similare cu practicile istoricilor conceptelor, cu toate că "metoda" propusă de Foucault se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoscut opiniei publice prin intermediul tiparului și al dezbaterilor. Chiar aceste dezbateri pozitive și negative îl fundamentează ca discurs social. Ceea ce stimulează producția socială a unui discurs este seria de evenimente de limbaj; apariții imprevizibile în atenția, în gândirea și în limbajul oamenilor. De exemplu, apariția cuvintelor sex și sexualitate în discursul cotidian al modernilor. Analiza și descrierea unui discurs sunt, oarecum, similare cu practicile istoricilor conceptelor, cu toate că "metoda" propusă de Foucault se diferențiază de cea a istoricilor ideilor și conceptelor. Dacă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științe 166, a conceptelor metaforice și încărcate de imaginar ce au dobândit "statut și funcție"167 de concepte științifice. Într-adevăr, o altfel de arheologie a cunoașterii, care se instituie social-politic prin practici discursive. Iluzia eliminării exprimării metaforice și a "limbajului literar" din cunoașterea istorică este, într-un fel, anulată de "opera" metaforică a lui Foucault. Metafora și limbajul "literar" sunt, poate, cele mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științifice. Într-adevăr, o altfel de arheologie a cunoașterii, care se instituie social-politic prin practici discursive. Iluzia eliminării exprimării metaforice și a "limbajului literar" din cunoașterea istorică este, într-un fel, anulată de "opera" metaforică a lui Foucault. Metafora și limbajul "literar" sunt, poate, cele mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoaștere se întemeiază pe unele idei nietzscheene, pe unele precepte din semiologie, din semiotică, din psihanaliză, pe experiența sa "literară" și intelectuală, dar cel mai mult pe munca dură, istovitoare în "arhivele lipsite de glorie". Experiența sa de arhivist al limbajului și al cunoașterii, de "arheolog" al decriptării practicilor discursive și enunțiative a creat o cunoaștere istorică aparte, inclasabilă, surprinzătoare, provocatoare și ideosincratică. O cunoaștere întotdeauna fecundă în privința pluralizării posibilităților de discurs pentru socio-umane. S-a spus despre Foucault că a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un raport primar indisociabil semnificant-semnificat. Saussure a atribuit o concepție de reprezentare suverană pentru vorbire și limbă din moment ce consideră scrierea ca având "unicul scop" de a reprezenta limba. De fapt, scrisul este o activitate în sine, dincolo de vorbire și de limbaj. Scrisul poate comunica nu atât prin ceea ce spune, ci prin focarul de reprezentări și imagini rezultat din activitatea în sine de a scrie. Acest focar de reprezentări este analizat și criticat de hermeneuți. Pentru Foucault, litera este un semn ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]