44,692 matches
-
apel a confirmat decizia că de buzunar 2×2×2 încălca patentul lui Nichols, dar a decis că varianta 3×3×3 nu este acoperită de acesta. Chiar când cererea de patent a lui Rubik era analizată, Terutoshi Ishigi, un inginer autodidact proprietar al unor oțelării de lângă Tokyo, a depus cerere pentru patent în Japonia pentru un mecanism aproape identic și a primit (patentul japonez JP55-008192) în 1976. Până la intrarea învigoare a legii patentelor amendată în 1999, biroul de invenții din
Cubul Rubik () [Corola-website/Science/309637_a_310966]
-
fost mai târziu criticat pentru a faptul de a fi revenit la formele considerate "tradiționale". s-a născut la 10 iunie 1889 în localitatea Chatou din Île-de-France, în apropierea Parisului. Părinții viitorului pictor plănuiseră pentru fiul lor o carieră de inginer sau ofițer, dar rezultatele mediocre la învățătură ale tânărului André le spulberă orice speranță de înfăptuire a acestor aspirații. Singurul obiect la care obține note bune este desenul. Începe să consacre tot mai mult timp picturii și, în anii 1898-1899
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
1971 la Studioul Casandra al IATC de către regizorul Alexandru Tocilescu, ca mai apoi cenzură comunistă să interzică acest fundal sonor (albumul „Ummagumma” al celebrului grup britanic Pink Floyd). După absolvirea Politehnicii din București se angajează la Studioul Cinematografic Buftea ca inginer de sunet, numele său apărând în această calitate pe genericul filmului „Misterul lui Herodot”, realizat de regizoarea Geta Doina Tarnavschi în anul 1976. Adera la mișcare anticomunista inițiată de scriitorul dizident Paul Goma devenind cosemnatar al listei acestuia, si este
Șerban Stănciulescu () [Corola-website/Science/309703_a_311032]
-
sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu elementară, refuz al filozofiei și al artisticului. Álvaro de Campos, inginerul din Glasgow, poetul modern ce nu-și refuză niciun experiment, nicio nebunie. Mult citata "Odă maritimă", precum și "Opiarium" sau "Tutungeria" sunt dovada că aici imaginația debordează iarexcesul este la el acasă. Ricardo Reis, cel pe care Pessoa nu l-a
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
doar două motoare pornite. Frecarea suprafețelor exterioare cu aerul ducea la încălzirea cabinei în timpul zborului. Suprefețele interioare, precum ferestrele sau panourile erau calde la atingere la sfârșitul zborului. Exceptând motoarele, cea mai fierbinte structură a unui avion supersonic este botul. Inginerii au folosit Hiduminium R.R. 58, un aliaj de aluminiu pentru întreg avionul, datorită costului redus și ușurința în prelucrare. Temperatura maximă suportată de aluminiu de-a lungul vieții avionului era de 127 °C, limitând viteza maximă la 2,02 Mach
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
întâmpla la coborâre și încetinire. Datorită căldurii generată de comprimarea aerului în regimul supersonic, fuzelajului avionului Concorde se dilata cu circa 300 de mm, efectul vizibil al acestui fapt era un spațiu liber ce apărea în cabina piloților între pupitrul inginerului de zbor și perete. La toate avioanele care au fost retrase, inginerii de zbor și-au pus șepcile în acel spațiu înainte de a se răci, unde au rămas până azi. Pentru a răci cabina, se folosea combustibilul ca schimbător de
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
regimul supersonic, fuzelajului avionului Concorde se dilata cu circa 300 de mm, efectul vizibil al acestui fapt era un spațiu liber ce apărea în cabina piloților între pupitrul inginerului de zbor și perete. La toate avioanele care au fost retrase, inginerii de zbor și-au pus șepcile în acel spațiu înainte de a se răci, unde au rămas până azi. Pentru a răci cabina, se folosea combustibilul ca schimbător de căldură. În același fel era răcit și fluidul hidraulic. În timpul zborului supersonic
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
mai puternică și mai ușor de folosit decât cazurile speciale. Deoarece în coordonate carteziene versiunile tradiționale pot fi formulate fără instrumentele geometriei diferențiale, ele sunt mai accesibile și au denumiri mai familiare. Formele tradiționale sunt adesea considerate mai convenabile de ingineri și oameni de știință dar lipsa de naturalețe a formulărilor tradiționale devine aparentă atunci când se folosesc alte sisteme de coordonate, chiar unele familiare ca cele sferice sau cilindrice. Există un potențial de confuzie în felul în care sunt aplicate denumirile
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi "Assan" din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida. În iunie 1990, regimul politic de la acea vreme a emis un act normativ, apreciindu-se că terenul este proprietatea statului și o parte din acestă trebuie eliberat de unele construcții, conform "Planului de sistematizare a municipiului București", în
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a fost adoptat în anul 1831 la București și la Iași. Principele Mihail Sturdza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră. Planurile sale au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869). Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler. Construcția obeliscului a început cu mare grabă la 8 noiembrie 1834 (de ziua onomastică a
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
a faptului că realizarea monumentului era în întârziere, la data de 28 aprilie 1836 arhitectul vienez Johann Freiwald - proiectant și al Catedralei Mitropolitane aflată în lucru - angajat pentru execuția lucrării, nu primea chezășie. Freiwald a predat sarcina realizării monumentului către inginerul rus Mihail Singurov, dar nici acesta nu a reușit să o termine, neputând să aducă blocurile de piatră de la Șcheia. În vara anului 1841, domnitorul l-a numit ca executant pe Gheorghe Asachi, care a reușit să aducă pietrele de la
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
Fabrica și dependințele acesteia, care datează din secolul al XIX-lea, au fost înscrise pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO în anul 1996. Fabrica de pulpă de hârtie situată pe malul drept al canalului Mäntyharju a fost înființată de către inginerul Hugo Neuman în anul 1872, însă a fost distrusă de un incendiu în anul 1881, fapt ce a dus la întreruperea activității acesteia. În anul 1882, o altă companie a fost înființată, iar activitatea a fost extinsă și la producerea
Verla () [Corola-website/Science/310050_a_311379]
-
(n. 26 decembrie 1953, Germania) este un membru al grupului electronic Kraftwerk. A studiat la Musikhochschule Rheinland și FH-ul din Düsseldorf, iar în 1980 a obținut diploma de calificare ca inginer (echivalentul german a unui "Maestru în Știință") în tehnologia sunetului și imaginii. Începând cu 1978 a lucrat cu Kraftwerk ca inginer de sunet, pentru prima oară a fost menționat pe albumul Electric Cafe și mai târziu l-a înlocuit pe
Henning Schmitz () [Corola-website/Science/310052_a_311381]
-
A studiat la Musikhochschule Rheinland și FH-ul din Düsseldorf, iar în 1980 a obținut diploma de calificare ca inginer (echivalentul german a unui "Maestru în Știință") în tehnologia sunetului și imaginii. Începând cu 1978 a lucrat cu Kraftwerk ca inginer de sunet, pentru prima oară a fost menționat pe albumul Electric Cafe și mai târziu l-a înlocuit pe membrul temporar Fernando Abrantes în concerte, din 1991 până-n prezent. A creat de asemenea diverse melodii și efecte sonore pentru programele
Henning Schmitz () [Corola-website/Science/310052_a_311381]
-
partidului comunist, scriind povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu Maxim Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalul Marea Albă-Marea Baltică. Romanele lui SF "„Aelita”", despre o călătorie pe Marte, și "„Raza morții inginerului Garin”" au fost populare printre adolescenți. În ultimii săi ani a publicat două romane masive pe subiecte istorice: "„Petru întâi”" și "„Calvarul”". Ca un susținător devotat a lui Stalin, a devenit cunoscut drept "„Contele roșu”" sau "„Tovărașul conte”" și opera
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a abrogării art. 166 din Codul penal privind infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste printr-un Decret al CFSN din ianuarie 1990. A absolvit facultatea de mecanică din Timișoara în 1993. A lucrat ca inginer la Prompt S.A. între 1993-1995. Între 1996 și 2000 a lucrat la departamentul de finanțe al firmei Procter & Gamble Timișoara (Detergenți S.A.), inițial analist financiar, apoi contabil șef. Din 1999 a început activități economice pe cont propriu. În 1990 s-
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
Institutul pentru for Cercetări în Operații Medicale (Institute for Surgical Research), Defense Medical Readiness Training Institute, si Army Medical Department NCO Academy. Fortul Șam Houston a fost constuit sub conducerea generalului Edward Ord, ofițer care și-a luat diplomă de inginer militar de la West Point. Fortul este una dintre cele mai vechi instalații militate din Statele Unite, având peste 900 de clădiri. Fortul Șam Houston a fost recunoscut că un monument arhitectonic în 1975. Clădirea Fort Șam Houston Quadrangle este cea mai
Fortul Sam Houston () [Corola-website/Science/310156_a_311485]
-
(n. 26 octombrie 1923, Arad - d. 10 decembrie 2014, Timișoara) a fost un inginer român care a realizat proiectarea turbinelor cu abur fabricate la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, devenind apoi profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara. s-a născut la 26 octombrie 1923 în Gai, actual cartier al Aradului
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
în 1942. În continuare a urmat cursurile Școlii Politehnice din Timișoara, specialitatea electromecanică, ca bursier al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița. În 1947 și-a susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur". După absolvirea cursurilor universitare, Gavril Creța s-a încadrat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), unde, una dintre primele sale lucrări a fost
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
kW, lucrare pentru care a primit Premiul de Stat clasa I. Ulterior tot el a inversat sensul de funcționare, dinspre rețeaua de 42 Hz spre cea de 50 Hz. Începând cu 1950 se va specializa în turbine cu abur. Ca inginer proiectant, iar mai apoi ca șef serviciu proiectare al UCMR va realiza proiectele celor peste 170 de turbine cu abur, cu puteri între 1 și 50 MW, fabricate la UCMR de-a lungul unui sfert de secol. Prin această activitate
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
(în ), născut cu numele de Yaakov Dostrovsky (n. 1899 Odessa - d. 22 ianuarie 1973 Haifa) a fost un general și inginer israelian, născut în Rusia. A fost cel dintâi șef al Marelui Stat Major al Armatei israeliene în perioada 1948-1949, cu rangul de general-locotenent (echivalent cu cel de general de corp de armată). Născut la Odessa, în Imperiul Rus (azi în
Yaakov Dori () [Corola-website/Science/310170_a_311499]
-
ca o insultă. Conform relatărilor ea a pălmuit-o pe Eugénie provocând un incident internațional. În 1854, împăratul Napoleon al III-lea și soția sa Eugénie au cumpărat mai mulți acri de dune în Biarritz și l-au însărcinat pe inginerul Dagueret să realizeze o casă de vară, înconjurată de grădini, păduri, pajiști, un iaz și dependințe. Napoleon al III-lea a ales o locație în apropiere de Spania astfel încât soția sa să nu ducă dorul țării natale. Casa a fost
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
producător de filme francez. Numit «șef al noului roman francez» și «papă al Noului Roman francez», a fost ales membru al Academiei Franceze, la 25 martie 2004, înlocuindu-l pe Maurice Rheims. Soția sa este romanciera Catherine Robbe-Grillet. Fiu al inginerului Gaston Robbe-Grillet, director al unei fabrici de cartoane, și al lui Yvonne Canu, fiica unui ofițer de marină, Alain Paul Robbe-Grillet s-a născut la Brest, în Finistère, la 18 august 1922. A urmat, între 1933 - 1939, studiile secundare la
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]
-
1922. A urmat, între 1933 - 1939, studiile secundare la "Liceul Buffon" din Paris, la cel din Brest, apoi la "Liceul Saint-Louis" de la Paris. În 1942 a intrat la "Institutul național agronomic" de la Paris, unde, în 1945, a obținut diploma de inginer. În iulie 1943, a trebuit să-și întrerupă studiile, fiind trimis la muncă obligatorie în Germania, ca turnător la fabrica de tancuri Panther din Nürnberg, până la eliberare în august 1944. În 1948, a plecat în Bulgaria pentru a participa în cadrul
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]
-
din Nürnberg, până la eliberare în august 1944. În 1948, a plecat în Bulgaria pentru a participa în cadrul brigăzilor internaționale de reconstrucție la lucrările de pe șantierul căii ferate Pernik - Vuluiek. Lucrează la "Institutul național de statistică" de la Paris (1945 - 1948), apoi inginer la "Institutul de fructe și citrice coloniale", în Maroc, în Guineea Franceză, în Martinica și în Guadeloupe (1949 - 1951). Alain Robbe-Grillet se consacră literaturii și devine unul dintre teoreticienii și reprezentanții Noului Roman, pe care îl teoretizează, în parte, în
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]