43,501 matches
-
redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva (1969-1989). Este pensionat forțat de la Editura Minerva pentru că a permis apariția unor lucrări ce nu corespundeau cu ideologia partidului. Aurel Martin a debutat publicistic cu critică literară în paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj (1949) și a publicat periodic în revistele "Almanahul literar", "Viața militară", "Tînărul scriitor", "Gazeta literară", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna" etc. A desfășurat o bogată activitate de critic și istoric literar, publicând mai multe
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
(în ; [ɪzˈvʲesʲtʲɪjə]) este un cotidian rusesc de largă circulație, cu o lungă durată de apariție. A fost unul dintre ziarele de referință din Uniunea Sovietică, alături de "Pravda", începând din 1917 și până la dizolvarea URSS în 1991. Cuvântul "izvestia" înseamnă în limba rusă „mesaje transmise”, derivat din verbul "izveșceat" („a informa”, „a notifica”). El este de obicei tradus, atunci când face referire
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
Pravda", începând din 1917 și până la dizolvarea URSS în 1991. Cuvântul "izvestia" înseamnă în limba rusă „mesaje transmise”, derivat din verbul "izveșceat" („a informa”, „a notifica”). El este de obicei tradus, atunci când face referire la presă, ca „știri” sau „comunicate”. Ziarul a apărut ca organ de presă al "Sovietului Deputaților Muncitorilor de la Petrograd" («Извѣстія Петроградскаго совѣта рабочихъ депутатовъ») pe la Petrograd. Inițial, el exprima punctul de vedere al menșevicilor și al Partidului Socialist-Revoluționar. În august 1917 a luat titlul de "Știrile Comitetului
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
Sovietelor de deputați ai muncitorilor și soldaților" («Извѣстія ЦИК Совѣтовъ рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ») și a fost reintitulat în cele din urmă "Știrile Sovietelor de deputați ai poporului". După cel de-al Doilea Congres Unional al Sovietelor, "" a devenit un ziar oficial al guvernului sovietic (Comitetul Central Executiv al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice și al Sovnarkom). În timpul epocii sovietice cotidianul "Pravda" îndeplinea rolul de purtător de cuvânt oficial al Partidului Comunist, în timp ce "Izvestia" exprima punctele de vedere oficiale ale guvernului
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
publicate de către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS. Numele său complet era "Izvestia Sovetov Narodnîh Deputatov SSSR" (în limba rusă, "Известия Советов народных депутатов СССР", "Știrile Sovietelor Deputaților Poporului din URSS"). După dizolvarea Uniunii Sovietice, "Izvestia" s-a descris ca un ziar „național” al Rusiei. Ziarul a fost deținut de un mare concern de presă al lui Vladimir Potanin, care avea legături strânse cu guvernul. Pachetul de control al cotidianului "Izvestia" a fost achiziționat de către compania de stat Gazprom pe 3 iunie
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
Suprem al URSS. Numele său complet era "Izvestia Sovetov Narodnîh Deputatov SSSR" (în limba rusă, "Известия Советов народных депутатов СССР", "Știrile Sovietelor Deputaților Poporului din URSS"). După dizolvarea Uniunii Sovietice, "Izvestia" s-a descris ca un ziar „național” al Rusiei. Ziarul a fost deținut de un mare concern de presă al lui Vladimir Potanin, care avea legături strânse cu guvernul. Pachetul de control al cotidianului "Izvestia" a fost achiziționat de către compania de stat Gazprom pe 3 iunie 2005, care l-a
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
de exemplare. Până la moartea sa, ce a avut loc în 1 octombrie 2008, artistul principal a fost Boris Yefimov, ilustratorul centenar care a lucrat pe postul de caricaturist politic în epoca lui Iosif Stalin. În 2008, Gazprom Media a vândut ziarul "Izvestia" către National Media Group. Ziarul a fost relansat apoi în format D2 (broadsheet) și a adoptat un nou slogan, precum și o acoperire extinsă a domeniului economic. Vechiul supliment de afaceri al ziarului, Finansovie Izvestia (Izvestia Financiară), a fost închis
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
a avut loc în 1 octombrie 2008, artistul principal a fost Boris Yefimov, ilustratorul centenar care a lucrat pe postul de caricaturist politic în epoca lui Iosif Stalin. În 2008, Gazprom Media a vândut ziarul "Izvestia" către National Media Group. Ziarul a fost relansat apoi în format D2 (broadsheet) și a adoptat un nou slogan, precum și o acoperire extinsă a domeniului economic. Vechiul supliment de afaceri al ziarului, Finansovie Izvestia (Izvestia Financiară), a fost închis și, în schimb, a fost lansat
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
Stalin. În 2008, Gazprom Media a vândut ziarul "Izvestia" către National Media Group. Ziarul a fost relansat apoi în format D2 (broadsheet) și a adoptat un nou slogan, precum și o acoperire extinsă a domeniului economic. Vechiul supliment de afaceri al ziarului, Finansovie Izvestia (Izvestia Financiară), a fost închis și, în schimb, a fost lansat în septembrie 2011un săptămânal care a fost distribuit cu "Izvestia" în zilele de luni. Suplimentul de vineri Nedelia (Săptămâna), dedicat culturii și activităților desfășurate în timpul liber, a
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
elementare și liceale la Liceul „Al. I. Cuza” din Ploiești (1961-1973), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1974-1978), secția română-portugheză. A lucrat ca profesor la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
Cuza” din Ploiești (1961-1973), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1974-1978), secția română-portugheză. A lucrat ca profesor la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
atras autorului o acuzație de antisemitism, formulată de poeta Nina Cassian într-un articol publicat la 28 septembrie 1947 în revista "Rampa". În pofida acestei opinii virulente, criticul Alexandru Piru a evidențiat, într-un articol publicat la 15 septembrie 1947 în ziarul "Națiunea", existența unor calitățile estetice incontestabile. Ion Luca a obținut în cursul carierei sale literare premii de prestigiu precum premiul Societății Scriitorilor Români în valoare de 100.000 de lei pentru piesa "Iuda", piesă reprezentată în același an la Teatrul
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
de teatru "Rechiziția", ce a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași în 1920, retrasă ulterior în urma protestelor violente ale studenților naționaliști. Poeziile sale sunt scrise într-un stil modernist. A publicat poezii, traduceri și memorii de călătorie în ziarele și revistele "Opinia", "Convorbiri critice", "Gândul nostru", "Însemnări ieșene", "Umanitatea", "Adevărul literar și artistic", "Lumea evree", "Lumea-bazar", "Curierul israelit", "Mântuirea", "Egalitatea", "Adam", "Versuri și proză", "Vitrina literară", "Cultura", "Pagini libere", "Floare albastră", "Hatikvah", "Absolutio", "Hasmonaea", "Facla literară", "Israelitul", "Almanahul ziarului
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
ziarele și revistele "Opinia", "Convorbiri critice", "Gândul nostru", "Însemnări ieșene", "Umanitatea", "Adevărul literar și artistic", "Lumea evree", "Lumea-bazar", "Curierul israelit", "Mântuirea", "Egalitatea", "Adam", "Versuri și proză", "Vitrina literară", "Cultura", "Pagini libere", "Floare albastră", "Hatikvah", "Absolutio", "Hasmonaea", "Facla literară", "Israelitul", "Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»" etc. a emigrat în Israel în 1944, dar s-a întors în România după doi ani. A părăsit România pentru a doua oară în 1958, stabilindu-se în Brazilia. Moare la Săo Paulo. A fost inclus în "Dicționarul
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
se făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui sărac”. A murit la 22 decembrie 1981, în București, și a fost înmormântat în curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Iași (1952-1956). Ulterior a urmat studii post-universitare de limba engleză (1977-1978). A obținut în anul 2000 titlul de doctor în filologie al Universității din Iași cu teza "Eminescu, omul de teatru". După absolvirea facultății a lucrat ca redactor cultural la ziarul "Flacăra Iașului" (1956-1966), șef secție arte (1966-1969), secretar general de redacție (1970-1979), redactor-șef adjunct (1979-1993) și publicist comentator (1993-1996) la revista "Cronica", redactor-șef al revistei "Dacia literară" (1996-2005) și consilier șef al Inspectoratului de Cultură al jud. Iași
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
a aflat printre cei prezenți la concursuri internaționale de arhitectură: Prof. univ. arh. Romeo Ștefan Belea a desfășurat și o activitate publicistica remarcabilă, concretizata în volumul „Desenul în Arhitectură, Construcții și Urbanism” - Editură Tehnică, 1962, în articole și intervenții în ziare și reviste românești și străine, interviuri și convorbiri la Radio și Televiziune, conferințe, etc. De-a lungul timpului, pentru întreaga sa muncă în domeniile de arhitectură, proiectare și construcții a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a - 1960
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
nimeni cu exceptia prietenilor apropiați. Dorind o viață mai energică, s-a mutat la Belgrad, unde a început să studieze limba și literatura engleză. Luke Black suferă de heterocromie, având ochiul drept căprui, iar cel stâng albastru. În februarie 2016, potrivit ziarului "Blic", televiziunea națională a Șerbiei a anunțat că patru artiști au fost selectați pentru a reprezenta țara la ediția din 2016 a Concursului Muzical Eurovision. Printre aceștia se numără și Luke Black. Totuși, Luke nu a participat în 2016, dar
Luke Black () [Corola-website/Science/337043_a_338372]
-
două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. Bill Lawrence, corespondentul ziarului "New York Times" în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
supunea atenției împăratului, care urma să ia o hotărâre în privința lor. După cumpănirea declarațiilor Landeschef-ul și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul putea să „sancționeze” hotărârile dietei (adică să-și dea acordul în privința inițiativei legislative, după care noua lege era publicată în ziarul oficial regional și intra în vigoare) sau să le respingă (ceea ce însemna că hotărârile dietei țării nu erau publicate și nu puteau intra în vigoare). Aceeași procedură era urmată și în cazul decretelor pe care Statthalter-ul plănuia să le emită
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
liceului „Matei Basarab" în perioada 1920 - 1924. A debutat în anul 1921 cu schița intitulată "Hotărârea" în cadrul revistei "Glasul tinerimii". După terminarea liceului a plecat la Paris și și-a luat licența în drept și litere. A lucrat la redacția ziarului "Le Soir" și a fost corespondent la Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
anul 1921 cu schița intitulată "Hotărârea" în cadrul revistei "Glasul tinerimii". După terminarea liceului a plecat la Paris și și-a luat licența în drept și litere. A lucrat la redacția ziarului "Le Soir" și a fost corespondent la Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și de educație ale țării. Pentru a intra în vigoare, aceste legi aveau nevoie de aprobarea („sancțiunea”) împăratului, care era obținută prin intermediul Statthalter-ului, și de publicarea în ziarul oficial al fiecărei țări ("Landesgesetzblatt"; a nu se confunda "Landesgesetzblatt", care era o publicație oficială provincială, cu "Foaia legilor imperiale", care era o publicație oficială a întregii Cisleithanii). Fiecare "Dietă a Țării" alegea din rândul membrilor ei un Landesausschuss — un
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
să circule în 2011, mai ales după ce au luat act de dificultățile formațiunii Popolo della Libertà, la Alegerile generale din 2008, pentru a deveni un punct de vedere cultural dinamic, plural și structurat. După performanța dezamăgitoare la municipalele din 2012, ziarele scriu despre o iminentă revenire la proiectul inițial, "la spiritul lui '94". Însă chiar Berlusconi în persoană avea să infirme aceste ipoteze, anulând în mod inexplicabil participarea la primare pentru a candida din nou la conducerea coaliției de centru-dreapta cu
Forza Italia (partid politic) () [Corola-website/Science/337505_a_338834]
-
lucrat apoi în principal la Chișinău în Basarabia, precum și în Sankt Petersburg. 1840 a câștigat mare reputație în metropola țaristă, câștigând procesele pentru marele logofăt al Moldovei Grigore Lupu Balș împotriva statului rusesc. În 1848 el a fost co-editor al ziarului "Gazeta Bucovinei" publicat in limba română și germană. Împreună cu fratele său, el se angajează pentru independența și autonomia Bucovinei față de Regatul Galiției și Lodomeriei în cadrul monarhiei habsburgice. După o ceartă cu tatăl său într-o poveste de dragoste Constantin a
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]