42,681 matches
-
cât lumea n-o să mai stea"". Desigur, sabatul este mai cunoscut în ipostaza sa de orgie colectivă și pentru a lăsa loc acestei proiecții în repetabil, textul include amănuntul, aparent nesemnificativ, al unui "cârd de fete, care trecuseră p-acolo cântând, chicotind și făcând fel de fel de nebunii, cum fac toate codanele când se-ntorc aprinse de la joc, că-n târg fusese horă mare" (s.n.). Termenul "nebunii" evoluează de la un sens conotativ către unul propriu pe măsură ce textul se construiește, prin
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
de Nord, un ceferist, Constantin Călinescu, căsătorit cu Maria, născută Căpitănescu (o căsnicie fără copii), o angajează că servitoare. Mărită Vișan a despre care "cei care au cunoscut-o spun că știa multe poezii populare și povești, că știa să cînte frumos, că-i plăcea să vorbească mult, că se irită ușor și era certăreața" (subliniat în text) - naște nouă ani mai tîrziu, la Spitalul Filantropia, un fiu natural, Gheorghe Maria Vișan. Criticul s-a numit astfel pînă la 8 ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
un exemplu, în nici un caz n-a făcut bine aruncîndu-l pe Sterian în pușcărie înainte de vreme. Iar dacă poliția face exces de zel în ceea ce îl privește, Vali Sterian ar merita aparat de acele forțe politice pentru care el a cîntat în libertate.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
prin grădini și vii; i-am dat, în tot acest timp, foi de hîrtie și i-am cercetat ultimele scrieri, i-am adus cărți, l-am lăsat să-mi citească din ele și l-am îndemnat de nenumărate ori să cînte la pian și din gură. Astfel, încetul cu încetul, m-am obișnuit cu el și nu am mai resimțit groaza pe care o încercăm în apropierea unor asemenea spirite nefericite, așa cum, la rîndul lui, și el s-a obișnuit cu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
nici un cuvînt. Cînd am ajuns în oraș, s-a uitat la mine ca și cum atunci s-ar fi deșteptat și a spus: "Concert." Fără doar și poate, la asta se gîndise tot timpul. Muzica încă nu l-a părăsit de tot. Cîntă și acum la pian, dar într-un fel foarte ciudat. Cînd se așază la pian, nu se mai ridică zile în șir. Urmărește o idee de o simplitate copilărească, pe care o întoarce pe toate fețele, pînă la capăt, pînă
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să atingă fulgerător clapele, și sunetul neplăcut datorat unghiilor prea lungi. Căci nu-i place deloc să i se taie unghiile - trebuie să folosești o grămadă de șiretlicuri ca să-l îndupleci, ca pe un copil încăpățînat și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
unghiile - trebuie să folosești o grămadă de șiretlicuri ca să-l îndupleci, ca pe un copil încăpățînat și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
un copil încăpățînat și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
mondial a creației sale fiind probabil un tribut plătit celebrității violonistului , a cărui glorioasă carieră interpretativă a determinat „etichetarea” sa ca solist. Când ecourile prezențelor sale pe podiumul de concert s-au stins, odată cu generația celor care l-au ascultat cântând, atenția s-a îndreptat în fine către partiturile compozitorului George Enescu. Și nu mă refer aici la fabuloasele „Rapsodii române”, preluate imediat după compunere în repertoriul marilor dirijori și al marilor orchestre, ci la partituri de mare complexitate, care relevă
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
toată ființa în proiecte muzicale destinate publicului din București și din Iași. A considerat că este datoria sa patriotică să ajute Crucea Roșie (a fost voluntar, înscris cu acte în regulă) și a mers în spitale de campanie, în spatele frontului, cântând la vioară pentru răniți.A urmat guvernul și casa regală în refugiul de la Iași, unde a înființat Orchestra Simfonică ce i-a purtat numele, care a dat numeroase concerte în condiții de război. Dacă în cariera sa de violonist concertist
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
la Moscova: la îndemnul lui Petre Constantinescu-Iași, ministrul Culturii, de a vorbi acolo despre «realizările pe care guvernul nostru le face pentru noua democrație», Enescu a replicat scurt, ritos: «Domnule ministru, eu mă duc la Moscova să fac muzică, să cânt la vioară, să dirijez. Aceasta este misiunea mea și scopul turneului pe care îl fac acolo»”, arată revista „Luceafărul”. Nici intrarea lui George Enescu în Marea Adunare, odată cu alegerile din noiembrie 1946, nu a scăpat ochiului vigilent al detractorilor, în pofida
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
mei dușmani”. N-a înțeles întrutotul cuvintele, întrucât translatorul, preluat de la o agenție privată, era concentrat asupra unei înghețate pe băț. S-a bucurat când amintitul purtător de dicționar în cap i-a tradus textul reputatelor piese „Fă, ești frumoasă”, cântată de Adi din Vâlcea și „Banii au puterea...”, rostită cu patos de vestitul Vali Vijelie, ceea ce, la urma-urmei, este trist dar adevărat; însă englezului i-a plăcut textul, știe el mai bine de ce! Jur împrejur, bișnițari autohtoni și străini, cerșetori
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
fost afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați soseau români, cu trenul, cu căruțele, călare, unii chiar pe jos. Simbolistica unității naționale era prezentă peste tot: oamenii veneau îmbrăcați în portul tradițional românesc de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cântând, însuflețiți de bucurie, după cum arată mărturiile epocii. „Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se
1 Decembrie Ziua Naţională a României () [Corola-website/Journalistic/296338_a_297667]
-
Feel Fine”, „Twist and Shout”. Unii spectatori din sală se pare că intonau în surdină aceste melodii de Far-West ori Arizona, pe care, de altfel, le ascultă în fiecare zi și noapte la posturile de radio și tv din România, cântate în limba engleză, deoarece toți cei din sală, bănuim, vorbesc englezește alături de limba română, acasă. Cele două rânduri de coriști ai Armatei Roșii ce însoțeau cupletele rosteau cu avânt cuvintele în limba engleză, fiind deosebit de atenți la cărțuliile plasate în fața
O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti by C. R. () [Corola-website/Journalistic/296356_a_297685]
-
brigadier și după venirea românilor, în vara anului 1941. Din vara aceea, aveam patru ani, mi-au rămas primele sunete ale unui cântec de război fredonat de soldați români veniți peste Nistru. Unul dintre ei mă ținea în brațe când cânta. Era mai degrabă un cântec de jale, pentru că războiul a însemnat o tragedie generală. Refrenul mi-a rămas întipărit în memorie: „Hai, hai, Munții Carpați! Plângeți voi, surori și frați, / Iar voi, mamelor, oftați!”. - Criticii muzicali fixează momentul intrării dvs.
EUGEN DOGA: „MUZICA MEA ESTE DE PROVENIENȚĂ FOLCLORICĂ ROMÂNEASCĂ” by Ioan C. Popa () [Corola-website/Journalistic/296362_a_297691]
-
pe versurile poetului național Mihai Eminescu, eu nu scriam muzica, ci trăiam acea poveste de dragoste, aproape că nu m-am atins de pian, scriam încontinuu, totul venea de la sine: râdeam, plângeam, umblam dintr-un colț al camerei în altul, cântam, dansam... Cine mă conducea? Cine îmi dicta această muzică? Nu știu. A fost cu siguranță cea mai fericită perioadă din viața mea de creație. Cu toții avem dreptul să ne bucurăm de viață - aceasta este deviza mea.
EUGEN DOGA: „MUZICA MEA ESTE DE PROVENIENȚĂ FOLCLORICĂ ROMÂNEASCĂ” by Ioan C. Popa () [Corola-website/Journalistic/296362_a_297691]
-
În fiecare an, pe 29 iulie, este celebrat Imnul Național al României - „Deșteaptă-te române!”.Acest simbol al unității Revoluției Române a fost cântat pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
români în timpul Războiului de Independență, în primul război mondial și la Marea Unire din 1918, precum și în al doilea război mondial. „Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și în timpul Revoluției din 1989. Imediat după acest moment, „Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991, care arată că Imnul Național este
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
prin urmare ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași. A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului
9 Mai – Ziua Independenţei de stat a României () [Corola-website/Journalistic/296405_a_297734]
-
are de zece ani un restaurant cu specific românesc în Paris: „Crion chez Cristina”. Localul are în meniu bucate tradiționale, iar atmosfera este cu totul specială: în jur sunt expuse fotografii și lucrări de pictură, iar orchestra „Marcel și frații” cântă ritmuri autentice românești. Românca face eforturi pentru a rămâne în prima linie a localurilor pariziene: „Ne străduim să aducem mereu ceva nou în meniu”. Sosită în Franța în 2002, Cristina descoperea în 2004 bucătăria franceză urmând cursurile școlii „Lenôtre”. În
Ei au reușit () [Corola-website/Journalistic/296437_a_297766]
-
pe femeile care alunecau sub degetele tale. Poți veni să aranjezi alimentele și minciunile dinaintea chipului meu. De ce îți schingiuiești tu limba scobită de asprimea unor pietre ponce, de ce te deschizi să primești implacabilele semințe sau parazite grăunțele? Ai putea cânta în mâinile mele dar te renegi mai presus de propria-ți frumusețe. Mult mai bine ai face de te-ai apropia. Incredulul locuiește într-o lume de rugăciuni. Se vede o strălucire dinaintea ochilor săi, acei ochi răniți de atâta
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
cîteva neologisme, ba chiar și sugestii de factură simbolistă prinse într-un limbaj aluziv, pînă acum absent. Simbolismul însuși supraviețuia însă atunci cu greutate; simboliste sunt versurile-epitaf ale lui Goga, săpate pe mormîntul său de la Ciucea: „Jur-împrejur e largul care cîntă, E soare-n cer, e sărbătoare sfîntă Și-n vreme ce mi-a amuțit pămîntul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmîntul; Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă...” (Din larg). Puțini scriitori români au ajuns
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte date despre lucrare), în final revenind și ca un fel de climax didactic, impunându-și profunzimea și rezonanțele psihologice. Oricum, Cvartetul Opus 131 este cântat aici, pe fragmentuțe - unele demonstrate, repetate și comentate -, cât și în fragmente de amploare (de la final), lucru rarissim „permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist: chiar și filmele așa-zis muzicale evită ilustrarea peste un câteva zeci de
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
și comentate -, cât și în fragmente de amploare (de la final), lucru rarissim „permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist: chiar și filmele așa-zis muzicale evită ilustrarea peste un câteva zeci de secunde a unei formații pe scenă, cântând. Însă A Late Quartet riscă și câștigă precis! Așadar, finalul filmului devine dramatic tocmai prin scena executării publice a capodoperei beethoveniene. Adică, nu doar anecdota gestului prin care violoncelistul, la finalul primei mișcări, suprimă attaca impusă de partitură, oprește cântul
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
celist, viorist II, violistă, viorist I), sunt actori de mare carieră. Dar este evident că au studiat mult muzica; țin arcușele impecabil, fac vibratouri foarte credibile, mimează cântul pe strune în mod foarte convingător. Ai impresia că uneori chiar ei cântă, chiar dacă știi că nu sunt deloc muzicieni și că fac playback peste un ansamblu real, celebru, de calibru maxim („Brentano”). Desigur, ei discută mereu, din când în când, chestiuni legate strict de muzică, despre atitudinea interpretativă, despre frazare, expresivitate, partitură
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]