44,063 matches
-
Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau George Călinescu devin astfel, potrivit lui Bot, niște mythmakers, al căror discurs despre Eminescu apare drept o ,,transpunere de responsabilitate”. ,,Celebrarea” lui Eminescu, a ,,mitului” reprezentat (după părerea autoarei) de acesta are ca scop ,,stabilirea echilibrului cerut de o lume nouă, o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
distribuie roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Memoria colectivă este trăită și Întreținută de ansamblul unui grup sau al unei societăți ce participă la elaborarea sa colectivă mai mult sau mai puțin mitică, În măsura În care ea se referă la evenimente trăite sau nu de către membrii săi. Definițiile sociale (discursuri și reprezentări sociale) asupra generațiilor conferă memoriei colective o dublă funcție: de simbol colectiv și de reper al timpului social. Simbolurile colective acționează ca poluri de asamblare a unei cohorte, mediatizând identificarea cu un anumit eveniment sau cu un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de asamblare a unei cohorte, mediatizând identificarea cu un anumit eveniment sau cu un timp puternic al istoriei („generația de foc”, „generațiile de ceaușei” - născuții Între 1966 și 1989 - sau „generațiile de sacrificiu”). Definițiile de generații pe care le produc discursurile sociale intervin la frontiera dintre memoria colectivă și istoria contemporană și contribuie la structurarea continuă a timpului social prin distingerea trecutului, prezentului și viitorului, incarnate de generațiile succesive. Conștiința de generație este o dimensiune a conștiinței timpului, cea prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Kataev, Vera Panova, poemul Poltava de Pușkin, Arta și realitatea de Cernâșevski ș.a.), dar și la ale unor clasici din alte literaturi (Iluzii pierdute de Balzac ș.a.). Textele „critice” ale lui M. sunt ilustrative în cel mai înalt grad pentru discursul ideologizat, marxist-leninist-stalinist, al primilor ani de regim comunist: un determinism grosier, fără nuanțe, manipulat pentru a servi „luptei de clasă”, o încercare abuzivă de desfigurare a literaturii anterioare, pusă fie la zid, fie forțată să anticipeze „valorile” prezentului, un calapod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă,/ Pădurile/ Și-au început exodul” (Credință). Treptat, poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
să nu mai săvârșim ceea ce nu este drept, să fie îndepărtat cu totul păcatul de la noi. Dar și după ce am crezut și ne-am apropiat de apa sfințirii, adesea ne aflăm în păcate”. (Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, XLI, PSB, vol. 10, p. 150-151) „Care este rațiunea și puterea botezului? Aceea de a curăța pe cel botezat (de ceea ce a greșit) cu gândul și cu cuvântul și cu fapta, și de a-l face pe acela
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
învierea va fi a trupului și nu a sufletului. Căci nu cel ce stă în picioare se ridică, ci cel culcat jos, după cum nu cel sănătos are nevoie de îngrijire, ci cel bolnav”. (Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, LII, PSB, vol. 10, p. 159) „Trupul se află între stricăciune și nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către țărâna
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dat morții de către Dumnezeu, pentru a fi cumințit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. Învingând moartea prin înviere, iarăși a fost redat nestricăciunii, pentru ca nu cumva stricăciunea să moștenească nestricăciunea”. (Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Memianius, XVIII, PSB, vol. 10, p. 186) „Fericitul Moise, având pe chipul său slava Duhului, s-a arătat simbol al slavei trupurilor de la înviere. Și dacă chipul său era atât de slăvit încât niciunul dintre oameni nu putea să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că Realitatea ultimă nu e reductibilă la o instituție, oricît de venerabilă ; că doctrina și instituția religioasă sînt esențiale ca instanță mediatoare spre Adevărul ultim
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în autoritatea instituției, tinde să înlocuiască autoritatea Adevărului însuși, să pună margini transcendenței sale care solicită umanul în toată verticala lui individuală și transindividuală. în prezența inconturnabilă astăzi a principiului libertății se poate sesiza mai bine faptul (mereu afirmat în discurs, dar deseori neglijat în fapt) că, dintotdeauna și prin însuși statutul lor, instituțiile religiei nu au avut decît o autoritate delegată, legitimă numai întrucît trimite dincolo de sine, fiind inspirată de autoritatea Adevărului însuși (mireasa, deși unită cu Mirele, nu îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
onestă și de subtilă, cu un ecumenism al credincioșilor oricît de generos e stingherit în momentul în care trebuie să se pronunțe asupra nucleelor tari ale credințelor, asupra crezurilor religioase în litera lor diferită. Tocmai aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a trimite spre ceea ce este dincolo de formulare și concept. Un asemenea tip de formulare își pune atent în scenă propria depășire, mobilizează intelectul spre Tăcerea infinit plină de sensuri a lui Dumnezeu. Rămînînd la nivelul conceptului și al formulării, nici un discurs (teologic sau altul) nu va putea armoniza pînă la capăt, nu va putea împăca mulțumitor mai multe absoluturi. Cînd acest prag, cînd această perplexitate au fost atinse, diversitatea religioasă își poate da eventualul beneficiu metafizic. Atunci, discursul de tip sedentar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al formulării, nici un discurs (teologic sau altul) nu va putea armoniza pînă la capăt, nu va putea împăca mulțumitor mai multe absoluturi. Cînd acest prag, cînd această perplexitate au fost atinse, diversitatea religioasă își poate da eventualul beneficiu metafizic. Atunci, discursul de tip sedentar al religiei cel care imobilizează revelația într-un sistem, care o reduce la un absolut obiectivat în formulare va fi îndemnat, poate, să își recunoască limitele. Conștiința religioasă își poate aminti atunci că expunerea doctrinei nu este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
revelația într-un sistem, care o reduce la un absolut obiectivat în formulare va fi îndemnat, poate, să își recunoască limitele. Conștiința religioasă își poate aminti atunci că expunerea doctrinei nu este decît o etapă pe drumul cunoașterii, că acest discurs nu face decît să formuleze disciplinat, rațional și limpede, dar nu complet adecvat, o revelație, experiența ei teologală, o stare de cunoaștere directă, sintetică. Conștiința religioasă își poate aminti atunci că o doctrină spirituală capabilă să transforme umanul (sau să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui Cusanus de armonizare a credințelor se întemeiază pe utilizarea lor pînă la capăt, pînă la capătul infinit pentru care au fost instituite ; se bazează pe consumarea lor mistică. Abia după ce este pusă această exigență, consecințele ei sînt reflectate în discurs de-a lungul dialogurilor din De pace fidei, explicitate rațional, fixate în conștiința participanților. în sine însuși, Dumnezeu se revelează și este de cunoscut fără mod, spune Meister Eckhart. Or, atîta vreme cît o religie e înțeleasă ca mod vectorial
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
identitate, oricît de lărgită : celălalt nu mai poate fi considerat un marginal, de evanghelizat sau de civilizat ; nu mai poate fi socotit un necredincios de combătut ; în pofida ideologiei multiculturaliste, nu e privit ca un coleg sau un partener decît în discursuri umanitariste ori în afaceri. El este în genere străinul, altul de respectat, de suportat sau de evitat ca străin. Imaginea noastră despre lume nu mai are, nici ea, o arhitectură armonioasă, o satisfăcătoare rotunjime, un împlinitor supremum. Trăim într-o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai larg, de însăși atmosfera culturală în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica la tot pasul că discursul filozofic nu cuprinde adevărul, ci amenajază doar o hartă a căutării lui. își folosește talentul literar pentru a crea un limbaj de depășire care, marcîndu-și în diferite chipuri propria insuficiență, se construiește ca demers mobilizator spre întîlnirea personală, transformatoare cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
continuitate, ci ruptură radicală de nivel. Treapta ultimă a libertății presupune salt. El poate fi gîndit ca salt prin separare de gravitația corpului și a lumii sau prin integrarea și depășirea lor. Soluția susținută a lui Socrate este separarea. Dar discursul lui, în Phaidon (108e-114c), parcurge treptele terestrului și ale corporalității, dă seamă despre ele, le reamintește. Nu le integrează el astfel, implicit, în gîndirea și în ființa lui, fără a se lăsa oprit în loc de ele ? Omul universal ca model al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dacă aderă la democrație și la disciplina pluralismului, ei se străduiesc să acționeze potrivit unor convingeri religioase pe care le recunosc a nu fi neapărat unanime. în Occident, pînă și fundamentaliștii își susțin revendicările prin mijloacele legale ale democrației, chiar dacă discursul lor cuprinde atacuri violente la adresa culturii și a valorilor profane care au curs în societatea mare. în orice caz, vocile credinței/credințelor se manifestă ca elemente dintr o diversitate pe care nu intenționează să o anuleze. Desigur, în țările majoritar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cum acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde că prezența pe teritoriul sfînt a unor necredincioși sau chiar a unor credincioși călduți (adică nepartizani ai fundamentaliștilor) pune stavilă proiectului de restaurare religioasă. Insistența obsesivă, exclusivistă (și deseori ucigătoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
socioculturale și istorice diverse. Pentru musulmanul comun, Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile particularitate care i-ar face praf tocmai caracterul transcendent. El analizează modelele religioase și retorica folosită în discursul lui 'Abd al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]