47,058 matches
-
măsurile care ar trebui luate pentru îmbunătățirea vieții în sat, în ambele localități sunt enumerate măsuri care sunt la îndemâna statului, administrației locale sau județene și mai puțin sau deloc, măsuri care pot fi concretizate chiar de locuitori. Predomină așadar un discurs de tip "(ei) să ne facă, să ne ofere..." și mai puțin "(noi) să facem". Singurele măsuri care necesită o implicare din partea locuitorilor sunt cea referitoare la intensificarea muncii acestora și cea referitoare la relațiile dintre săteni. Mărturiile orale arată
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o reacție de fragmentare. (Georgiu, 2001: 151) Cele două procese acționează în sens invers: în timp ce globalizarea presupune integrare, creșterea interdependenței economice între diferite puncte ale lumii, identitatea culturală sau mai ales modul în care este utilizat astăzi acest concept în discursurile sociologice, politice sau de altă natură implică ideea de diferențiere, specificitate, unicitate. Pentru a ajunge însă la tema identității culturale, relevantă pentru studiul de față, este necesară circumscrierea cât mai clară a problematicii culturii. Din multitudinea de definiții ale culturii
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
grupului etnic, și nu în ultimul rând, caracteristicile exterioare ale individului, cum ar fi limba, accentul, trăsăturile fizice. Pe de altă parte, identitatea este într-o anumită măsură și o chestiune de opțiune personală. Dincolo de datul obiectiv, există un întreg discurs, ce se construiește în mod interacțional între indivizi, grupuri sau națiuni, și care e de factură subiectivă, ținând de percepție și reprezentare. "A fi român" se definește, dincolo de datele obiective, și la intersecția unor factori subiectivi cum ar fi imaginea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de ani (2,5) Șomer (6,5) Sursa: cercetare proprie Notă: tabelul prezintă doar valori semnificative ale VRA Modalități de relaționare cu alteritatea etnică (percepția și comportamentul față de alte etnii din sat) Relaționarea cu alteritatea etnică, adică percepțiile, atitudinile, comportamentele, discursul vehiculat referitor la celelalte etnii ce fac parte din comunitate, este desigur un alt criteriu al identității etno-culturale. Adaug și cultural, alături de etnic, pentru că această relaționare este în aceeași măsură o construcție culturală, specifică fiecărei comunități în parte. În ambele
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sa de familie, problemele profesionale. Clinicianul îl ascultă fără a-l întrerupe, pentru că tocmai aceste asociații libere sunt importante pentru accesul la structura profundă interioară a subiectului. De asemenea clinicianul va adopta o atitudine comprehensivă și empatică, îi va urmării discursul și-l va stimula să vorbească prin manifestări non-verbale și verbale: mișcări ale capului, aprobări, reformulări. Cu toate că acest feedback este determinat într-o atmosferă de neutralitate, el influențează pozitiv discursul subiectului, încurajându-l să-și verbalizeze experiențele sale. Psihologul clinician
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
va adopta o atitudine comprehensivă și empatică, îi va urmării discursul și-l va stimula să vorbească prin manifestări non-verbale și verbale: mișcări ale capului, aprobări, reformulări. Cu toate că acest feedback este determinat într-o atmosferă de neutralitate, el influențează pozitiv discursul subiectului, încurajându-l să-și verbalizeze experiențele sale. Psihologul clinician are, astfel, posibilitatea să analizeze informațiile obținute în cursul unui astfel de interviu în funcție de conținutul manifest, adică de ceea ce spune subiectul, dar și în funcție de conținutul latent, adică reprezentări și semnificații
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să-și verbalizeze experiențele sale. Psihologul clinician are, astfel, posibilitatea să analizeze informațiile obținute în cursul unui astfel de interviu în funcție de conținutul manifest, adică de ceea ce spune subiectul, dar și în funcție de conținutul latent, adică reprezentări și semnificații implicite care acompaniază discursul. Aceasta implică ca psihologul să fie atent nu doar la ce anume spune subiectul, ci și la cum spune și când spune ceea ce spune. Interviul non-directiv oferă cadrul adecvat de manifestare spontană a unor lanțuri asociative, care exprimă subiectul în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
important să se simtă ascultat. 6) Structura interviului interviurile structurate sporesc validitatea diagnosticului. Ele includ interviul structurat pentru DSM IV. 7) Utilizarea unor termeni concreți pentru a evita descrierile vagi e necesar să i se ceară pacientului informații concrete. Pe parcursul discursului e necesar să se ia în considerare trei dimensiuni: frecvența, durata și intensitatea. 8) Combinarea interviului pentru a înțelege mai bine starea pacientului, psihologul clinician nu se rezumă doar la informațiile obținute din interviu, ci le compară cu cele obținute
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în prezența copilului; * copilul singur discută cu clinicianul; * familia este din nou reunită. Clinicianul trebuie să fie atent la diferitele niveluri de comunicare și schimburi familiale: nivelul infraverbal: repartiția persoanelor în spațiu, către cine se îndreaptă copilul, cum se împarte discursul, gesturile, mimica participanților; nivelul verbal: calitatea formală și articularea discursului, conținutul acestuia, rupturile de stil și logică. De obicei copilul tace în timp ce părinții prezintă istoria simptomului. Apoi aceștia evocă istoria copilului (vorbind despre copilul real, dar și despre cel imaginar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
din nou reunită. Clinicianul trebuie să fie atent la diferitele niveluri de comunicare și schimburi familiale: nivelul infraverbal: repartiția persoanelor în spațiu, către cine se îndreaptă copilul, cum se împarte discursul, gesturile, mimica participanților; nivelul verbal: calitatea formală și articularea discursului, conținutul acestuia, rupturile de stil și logică. De obicei copilul tace în timp ce părinții prezintă istoria simptomului. Apoi aceștia evocă istoria copilului (vorbind despre copilul real, dar și despre cel imaginar). Câteodată copilul intervine în discursul părinților pentru a corecta o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
verbal: calitatea formală și articularea discursului, conținutul acestuia, rupturile de stil și logică. De obicei copilul tace în timp ce părinții prezintă istoria simptomului. Apoi aceștia evocă istoria copilului (vorbind despre copilul real, dar și despre cel imaginar). Câteodată copilul intervine în discursul părinților pentru a corecta o remarcă, pentru a atrage atenția (mai mult sau mai puțin asupra lui), sau pentru a cere să plece. Maniera de intervenție a copilului în dialogul părinte-clinician este întotdeauna pertinentă și trebuie notată atent. Modul de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând capitole ale unui posibil Letopiseț metafizic al Țării Românești. „Prolegomenele” sunt concepute ca un „discurs filosofic” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. Procesul fenomenologic este urmărit și descifrat pe un parcurs spiritual ce evoluează „de la etnic la cultural”, iar mai apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință națională - istorică, organică, socială, spirituală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba română, ca și în suita de poeme, tipărite la mari intervale în revistele românești din exil, unde discursul liric remodelează cunoscute metafore și teme folclorice. Mai clar încă se precizează asemenea coordonate, dovedind o închegată concepție teoretică, în comentariile critice și în cronicile literare semnate în „La Nation roumaine”. Sunt de subliniat în primul rând vigoarea selecției critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de tendințele moderniste din literatura franceză și din cea română, trecând în revistă parnasianismul și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole apărute în ziare, discursuri ale oamenilor politici, decrete și declarații oficiale. Pe sute de pagini convenția ficțiunii se volatilizează, L. recurgând la nume reale ori transparent anagramate ale unor personalități politice și rescriind, de fapt, fragmente din istoria țării ori a Europei, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
a numelui, căutare săvârșită de Augustina („cea augustă”, „cea aleasă”). Cartea este un bildungsroman scris la persoana a doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
cu totul înlăturată, pentru că are un păcat mare: ea este rezultatul ideilor preconcepute; ea operează cu afirmații necontrolate, ea confundă demonstrațiile riguroase cu citațiile literare, ea dezleagă problemele cele mai grele invocîndu-l pe Quintilian și Bossuet, ea înlocuiește faptele cu discursuri și nu s-ar putea caracteriza mai bine decît cu titlul de "Vorbărie"" (2, p. 1). Critica era, cum se vede, foarte aspră și numai în parte îndreptățită. El însuși va reveni mai tîrziu asupra ei. În 1903, Binet a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asemănare cu mijloacele omenești pe care noi putem să le punem în mișcare" (13, p. 381). În general, personaliștii, ca de altfel, cum vom vedea, și existențialiștii pun un accent special pe factorii emoționali ai educației; aceștia, mai mult decît discursul logic, favorizează apelul la grație, la comunicare de tip personalist (14, p. 103). Filosofia lui EMMANUEL MOUNIER, care se vrea o soluție a deplinei umanizări, caută să ofere unele elemente mai adecvate realității contemporane. Aceasta, cu atît mai mult cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
existențialiști suportul teoretic pe baza căruia se explică cum, vrînd să fie liber, individul acceptă libertatea altora. Încercarea de a corecta nihilismul moral este, de aceea, un adaos provenit dintr-o intenționalitate umanistă, care nu decurge din logica internă a discursului filosofic existențialist. Nesocotind faptul că valorile morale nu au un caracter subiectiv, ci sînt o expresie a unor condiții sociale și că alegerea unora sau altora dintre valori este determinată social, existențialismul este acuzat uneori că a eșuat într-o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În jurul lui gravitează o masă compactă de studii satelite - publicate înăuntrul sau în afara țării - și tot lui i se integrează munca de concepție tematică și metodologică de la „Cahiers roumains d’études littéraires”. O înclinare raționalist-universalistă marchează opțiunile intelectuale, ca și discursul lui M. Tendința de reducție la invariant există în studiile monografice consacrate lui Macedonski, Mircea Eliade, Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate din cele mai eclectice direcții. Iar teoriile literaturii își descoperă rațiuni legitimante pentru a ieși din izolare, căutând căi de comunicare cu discursul intelectual (științific, filosofic, religios, moral, politic) al unei vremi anume. O altă direcție net conturată a scrisului lui M. vizează relațiile culturalului cu politicul, și în acest context, căutând o linie modernă de reflexie intelectuală românească, sunt asumate chestiunile integrării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română, Iași, 1996; The Biography of the Idea of Literature. From the Antiquity to the Baroque, tr. Virgil Stanciu și Ch. M. Carlton, Albany (SUA), 1996; Cenzura în România, Craiova, 2000; Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România (Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi), Iași, 2001; Carnete europene: însemnare a călătoriei mele făcute în anii 1969-1975, București, 2003. Ediții: Al. Macedonski, Opere, vol. I-V, introd. edit., București, 1966-1969, vol. VI-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Cuvântul”, 1997, 3; Constantin M. Popa, Vocația europeană, R, 1997, 1-2; Al. Cistelecan, Al doilea manifest, VTRA, 1997, 2; Gheoghe Crăciun, Modelul Marino, VTRA, 1997, 2; Dumitru Radu Popa, Valoarea și stabilitatea ideilor, RL, 1997, 23; Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997, 31-38, 92-113; Borbély, Xenograme, 33-37; Andrei Marga, Filosofia unificării europene, Cluj-Napoca, 1997, 316-320; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
adresate celor care se află la conducerea unui stat, fiind privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]