43,474 matches
-
cantități considerabile, mulțumită confiscărilor importantelor stocuri de aur tezaurizate, de secole, în templele păgâne. Față de scăderea constantă a altor monede din argint și din bronz, cea a follis-ului, de exemplu, care își pierde rapid conținutul de argint, solidus-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
șapte secole. După căderea Imperiului Roman de Apus, "solidus"-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
solidus"-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C (IMPerator DOMITianus AVGustus GERManicus Senatus Consulto, adică, „General
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C (IMPerator DOMITianus AVGustus GERManicus Senatus Consulto, adică, „General victorios Domitianus împărat, victorios în Germania, [monedă emisă] prin decret al Senatului”) Alt exemplu: TI CLAVD CAESAR AVG P M TR P
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C (IMPerator DOMITianus AVGustus GERManicus Senatus Consulto, adică, „General victorios Domitianus împărat, victorios în Germania, [monedă emisă] prin decret al Senatului”) Alt exemplu: TI CLAVD CAESAR AVG P M TR P VI IMP XI (Tiberius Claudius Caesar Augustus, Mare Pontif, pentru a șasea oară întărit cu puterea de tribun, salutat victorios pentru a unsprezecea oară). Cifrele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
al Senatului”) Alt exemplu: TI CLAVD CAESAR AVG P M TR P VI IMP XI (Tiberius Claudius Caesar Augustus, Mare Pontif, pentru a șasea oară întărit cu puterea de tribun, salutat victorios pentru a unsprezecea oară). Cifrele romane apar pe monedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele monetare romane se multiplică, iar monedele poartă marca de origine a atelierului de emisiune
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele monetare romane se multiplică, iar monedele poartă marca de origine a atelierului de emisiune. În general, fiecare atelier marca "reversul" pieselor din producția sa cu abrevierea denumirii sale. Dacă erau mai multe oficine în atelier, acestea erau precizate printr-o literă de clasament, latină sau grecească
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Război Mondial, fiind o măsură de urgență ce implica măsuri în controlul ratei de schimb între mai multe țări care la acea vreme erau în mare parte dominioane sau colonii ale Imperiului Britanic (denumit ulterior Commonwealth). Aceste țări foloseau drept monedă lira sterlină, sau aveau o monedă proprie aflată la rată de schimb fixă față de liră; chiar și țările membre care aveau monedă proprie dețineau cantități mari de lire sterline în Londra pentru efectuarea de operațiuni comerciale internaționale. Scopul zonei sterling
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
urgență ce implica măsuri în controlul ratei de schimb între mai multe țări care la acea vreme erau în mare parte dominioane sau colonii ale Imperiului Britanic (denumit ulterior Commonwealth). Aceste țări foloseau drept monedă lira sterlină, sau aveau o monedă proprie aflată la rată de schimb fixă față de liră; chiar și țările membre care aveau monedă proprie dețineau cantități mari de lire sterline în Londra pentru efectuarea de operațiuni comerciale internaționale. Scopul zonei sterling a fost cel de a proteja
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
vreme erau în mare parte dominioane sau colonii ale Imperiului Britanic (denumit ulterior Commonwealth). Aceste țări foloseau drept monedă lira sterlină, sau aveau o monedă proprie aflată la rată de schimb fixă față de liră; chiar și țările membre care aveau monedă proprie dețineau cantități mari de lire sterline în Londra pentru efectuarea de operațiuni comerciale internaționale. Scopul zonei sterling a fost cel de a proteja valoarea externă a lirei. Toate țările din Imperiul Britanic, cu excepția Canadei, Newfoundlandului și Hong Kongului au
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
Irlanda a impus și ea unilateral mecanisme de control al ratei de schimb față de Regatul Unit în 1978 și, în 1979, guvernul britanic a ridicat total toate mecanismele din 1939. Înaintea Primului Război Mondial, lira sterlină era de departe cea mai importantă monedă pe plan internațional, iar Londra era principalul centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării de către Regatul Unit la standardul aur în 1931, multe țări a căror
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării de către Regatul Unit la standardul aur în 1931, multe țări a căror valută era legată de aur și-au
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
cursul de 1 liră la 2,80 dolari la o liră la 2,40 dolari nu a fost bine primită în multe părți ale zonei și, spre deosebire de devalorizarea din 1949, multe țări ale zonei sterling nu au devalorizat și ele monedele naționale. Acordurile de la Basel din 1968 au fost gândite pentru a evita migrarea de la lira sterlină la dolarul american în cadrul zonei sterling. La 22 iunie 1972, Regatul Unit a impus reglementări ale ratei de schimb valutar față de zona sterling, cu excepția
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
în partea de nord-est a orașului Suceava, pe vechea Uliță a Datornicilor, în apropierea Cetății de Scaun. Nu există izvoare documentare scrise, care să ateste momentul construirii bisericii sucevene sau numele ctitorului. Singurul reper cronologic îl constituie însă descoperirea unor monede de argint, emise de Petru I Mușat, în mormintele existente în jurul bisericii. Biserica a primit hramul "Sfântul Gheorghe - purtătorul de biruință" și a fost o construcție de mare amploare (19x12,5 m), în raport cu alte lăcașuri de cult ale vremii. Ea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
al XVII-lea. Biserica a fost reparată și apoi reconstruită pe locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale și decorative ale noii biserici încadrând-o printre construcțiile din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În zidăria turlei au fost descoperite o monedă suedeză cu monograma G.A. = Gustav Adolf (1611-1632) și una poloneză de pe vremea domniei lui Sigismund al III-lea Vasa (1587-1632). Nu se cunoaște înfățișarea vechii biserici, presupunându-se doar că actuala biserică, cu excepția clopotniței, ar urma planul vechii construcții
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Bucovina, a condus o importantă și amplă acțiune de restaurare care a făcut ca biserica să arate așa cum se prezintă astăzi. Romstorfer a făcut unele descoperiri importante, printre care un mormânt de copil în partea nordică a naosului sau a monedelor poloneze emise de Sigismund al III-lea Wasa în zidăria turlei. Restaurarea coordonată de Romstorfer a introdus elemente noi în componența arhitecturală a bisericii: Cu acest prilej, între 1898-1903, pictorul vienez Karl Jobst a pictat pereții interiori ai bisericii în
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
ca exemple în acest sens formarea Banca centrală a Statelor Unite ale Americii ("The Fed") în 1913, Liga Națiunilor în 1919; Fondul Monetar Internațional în 1944; Organizația Națiunilor Unite în 1945; Banca Mondială în 1945, Organizația Mondială a Sănătății în 1948, Uniunea Europeană; introducerea monedei euro în 1993; Organizația Mondială a Comerțului în 1998 și Uniunea Africană în 2002, , Uniunea Euroasiatică la 29 mai 2014. Teoreticieni americani de dreapta ai conspirației, în special cei apropiați "milițiilor" radicale din Statele Unite, speculează că Noua Ordine Mondială va
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
(la plural în ) este denumirea modernă dată de către numismați unor monede mici, subțiri, din argint, emise în Imperiul Roman începând cu secolul al IV-lea. Emiterea ei a fost făcută pentru stabilizarea sistemului monetar roman. Denumirea monedei "siliqua" provine de la unitatea de măsură romană, cu același nume, "siliqua". Aceasta provine de la
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]
-
(la plural în ) este denumirea modernă dată de către numismați unor monede mici, subțiri, din argint, emise în Imperiul Roman începând cu secolul al IV-lea. Emiterea ei a fost făcută pentru stabilizarea sistemului monetar roman. Denumirea monedei "siliqua" provine de la unitatea de măsură romană, cu același nume, "siliqua". Aceasta provine de la sintagma latină "siliqua Graeca", sau doar de la cuvântul "siliqua", cu sensul de sămânță de roșcovă ("Ceratonia siliqua"). Indica o greutate de 1/6 dintr-un "scropulus
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]
-
redactată în latina medievală: Isidor din Sevilla, "Etymologiarum libri XX", Liber XVI, 25. "" apare, pentru prima oară, sub Constantin cel Mare, cu o greutate de 2,24 grame de argint, adică jumătate din greutatea unui solidus din aur; în teorie, moneda denumită "siliqua" corespundea unei greutăți în aur a unei "siliqua" (unitate de măsură de greutate), care îi dă numele, iar valoarea sa era de 1/24 dintr-un "solidus". În timpul împăratului Constantin al II-lea, "oficina monetăriei din Arles" a
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]
-
unei greutăți în aur a unei "siliqua" (unitate de măsură de greutate), care îi dă numele, iar valoarea sa era de 1/24 dintr-un "solidus". În timpul împăratului Constantin al II-lea, "oficina monetăriei din Arles" a emis astfel de monede. În 353, greutatea monedei "siliqua" este diminuată la circa 2 grame, pentru a se păstra un raport teoretic de 24 siliquae pentru un solidus și este emisă, din abundență,sub domniile lui Constanțiu al II-lea și Iulian. Emisiunile comemorează
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]