42,660 matches
-
deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că nici o operă literară nu poate fi pe de-a-ntregul "unică", pentru că în acest caz ar fi cu totul ininteligibilă. Este, desigur, adevărat că atât Hamlet cât și un poem ca Trees ( Copacii) de Joyce Kilmer sunt unice. Dar chiar și o grămadă de gunoi este unică în felul ei, în sensul că proporțiile, poziția și combinațiile ei chimice precise nu pot fi reproduse exact de altă grămadă. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
într-o poezie lirică "personală". Elementul pragmatic, neglijabil în poezia "pură", poate fi substanțial într-un roman scris cu un anumit scop sau într-o poezie satirică sau didactică. De asemenea, gradul de intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
îi place poezia modernă dificilă poate oricând să nesocotească toate considerațiile estetice și să reducă gustul său propriu la o preferință personală la nivelul jocurilor de cuvinte încrucișate sau a șahului. Pedagogul poate localiza în mod fals seriozitatea unui mare poem sau a unui mare roman în informațiile istorice sau în utila lecție morală pe oare le furnizează. Altă problemă importantă este aceea de a ști dacă literatura are o singură funcție sau mai multe funcții. În cartea sa Primer for
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
continuu, până la a se dubla de fiecare dată. Ceea ce atrage atenția este reușita poetei de a-și difuza versurile peste hotare, traduse în mai multe limbi. Temperament romantic, P. contemplă lucrurile și creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros: cuvintele devin „plante carnivore” care distrug învelișul superficial al existenței în încercarea de a ajunge la „esență”, la „miezul mineral” al lumii. Ca traducător, C. a transpus în românește poeme de César Vallejo, Fernando Pessoa și cele mai importante romane ale lui Mario Vargas Llosa, dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise în limba spaniolă. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Ultramar, București, 1978; Nova, București, 1980; Plante carnivore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
la Catedrala, București, 1988, Istoria lui Mayta. Domnișoara din Tacna, București, 1991, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, București, 1991, Lituma în Anzi, București, 1997, Pantaleon și vizitatoarele, București, 1998, Scrisori către un tânăr romancier, București, 2003; Fernando Pessoa, Poemele lui Alberto Caeiro. Păstorul de turme, îngr. I. Deaconescu, Craiova, 1992; Alexandru Ciorănescu, Cuțitul verde, București-Montreal, 1993 (în colaborare cu Ileana Cantuniari); Vintilă Horia, Un mormânt în cer, București, 1994 (în colaborare cu Tudora Șandru Olteanu), Recucerirea descoperirii, București, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
70, poezia scrisă de A. reprezintă o voce cu o notă distinctă, caracterizată prin impersonalitatea rece, deghizată într-o imagistică livrescă, barochizantă. SCRIERI: Exodul, București, 1967; Cenușa, București, 1969; Auguralia, București, 1972; Chagall, București, 1972; Piero della Francesca, București, 1974; Poeme, București, 1974; Futurismul, București, 1975; Averse, București, 1976; Cetatea ideală în viziunea Renașterii, București, 1978; Bellini, București, 1978; Stolul de argint, București, 1979; Retrageri, postfață Paul Dugneanu, București, 1982; Din toate părțile, București, 1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144; Adrian Popescu, Grigore Arbore, „Auguralia”, ST, 1973, 1; Dinu Flămând, „Auguralia”, ARG, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, Grigore Arbore, LCF, 1974, 27; Mihai Ungheanu, Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413; Mincu, Poezie, 192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu Ulici, Conștiință și opțiune, CNT, 1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF, 1979, 13; Mircea Iorgulescu, Un spirit reticent, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb, București, 1994; Corp în cădere, București, 1999; Arcadia, București, 1999; Tratat de amintiri neverosimile, București, 2000; Poveste cu un vampir și două pisici, București, 2001. Ediții: Emil Botta, Scrieri, I-II, pref. Al. Piru, București, 1980. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Arcadia, București, 1999; Tratat de amintiri neverosimile, București, 2000; Poveste cu un vampir și două pisici, București, 2001. Ediții: Emil Botta, Scrieri, I-II, pref. Al. Piru, București, 1980. Traduceri: Jovan Strezovski, Tărâmul de la miazăzi, București, 1979; Raúl Gómez García, Poeme, București, 1980 (în colaborare); Ana Kalandadze, Duhul albastru, Cluj-Napoca, 1983 (în colaborare cu Zaira Samharadze); Constantin Stoiciu, Despre farmecul levantin, București, 1995; Jennifer Delgado, Povești mai mari pentru copii mai mici, București, 1996; Stéphan Mallarmé, Divagații. Igitur. O lovitură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu, Poeme cu zăpadă și îngeri, RL, 1999, 49; Iulia Alexa, „Tratat de amintiri neverosimile”, RL, 2001, 36; Popa, Ist. lit., II, 564; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine, CL, 2003, 2. M.Dț.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat refugiului în arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu mai face apel doar la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhitectura care își caută originalitatea în valorificarea tradiției este invocat arhitectul Ion Mincu, care integrează aceste elemente de arhitectură veche bizantină, rusească, în construcții moderne, păstrând "o culoare locală". Artistul este comparat unui grădinar care face "din cântecul popular un poem muzical, dintr-o poveste cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste)" oferind o feerie de o mare putere de seducție și de un mare rafinament al detaliului specific Secession-ului, dar într-o notă ușor japonizantă. Basmul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste)" oferind o feerie de o mare putere de seducție și de un mare rafinament al detaliului specific Secession-ului, dar într-o notă ușor japonizantă. Basmul este deja prelucrat în poemul eminescian, astfel că pictura nu-l mai are ca referent direct, ci beneficiază de viziunea poetică eminesciană. Într-o caleașcă-lectică sunt transportați prințul și prințesa într-un decor fantastic către palatul unde-i așteaptă regele acompaniat de curtenii săi. Alaiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În același timp, este posibil ca regina să fi fost la curent și cu basmul popular românesc preluat de Kunisch și publicat într-un memorial de călătorie apărut la Berlin în 1861. Mihai Eminescu utilizase basmul lui Kunisch într-un poem cu titlul, Fata în gradina de aur, modificând finalul. În povestea reginei, raportul seducător-sedusă este inversat, Zânele, Luna, ipostaze ale unei feminități supranaturale, încearcă să-l seducă pe tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din prima perioadă reflectă pe lângă preocuparea pentru destinul Poloniei și exacțiunile la care sunt supuși polonezii deportați în Siberia, și, în ciuda unei precise tușe naturaliste, și o componentă mesianică, mistică, precum tablourile din seria Moartea lui Ellenai (1906-1908) inspirată de poemul "Anhelli" (1837) de Juliusz Slowacki. Pictura sa poate fi urmărită pe cicluri de creație, o temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei, acest fapt dezvăluind punctele de articulație ale unei imagini de ansamblu care presupune interferențele și chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele poet romantic și care, ulterior, va fi socotit printre operele fundamentale nu doar ale literaturii române, dar și ale spiritualității românești. Majoritatea reprezentărilor poetului vor intersecta acest poem. În august 1883
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele poet romantic și care, ulterior, va fi socotit printre operele fundamentale nu doar ale literaturii române, dar și ale spiritualității românești. Majoritatea reprezentărilor poetului vor intersecta acest poem. În august 1883, poemul este publicat și la Iași, iar în luna decembrie a aceluiași an, apare și prima ediție a poeziilor sale, sub îngrijirea criticului Titu Maiorescu. În iunie 1883, poetul suportă o criză din care nu-și va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]