43,006 matches
-
intern a fost studiată de Creția (1956). Autorul înregistrează situații diferite de apariție a complementului intern: (a) pe lângă verbe tranzitive cu valoare generală, care au nevoie de un complement intern exprimând rezultatul acțiunii, complement care este calificat sau individualizat: a cântat cântecul făgăduit a cântat Internaționala/Marsilieza (apud Creția 1956: 116); în aceeași categorie intră și verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru și nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a cânta, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de Creția (1956). Autorul înregistrează situații diferite de apariție a complementului intern: (a) pe lângă verbe tranzitive cu valoare generală, care au nevoie de un complement intern exprimând rezultatul acțiunii, complement care este calificat sau individualizat: a cântat cântecul făgăduit a cântat Internaționala/Marsilieza (apud Creția 1956: 116); în aceeași categorie intră și verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru și nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a cânta, a dansa, a juca, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a cântat cântecul făgăduit a cântat Internaționala/Marsilieza (apud Creția 1956: 116); în aceeași categorie intră și verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru și nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a cânta, a dansa, a juca, a povesti înseamnă "a produce cântec, dans, joc, poveste, și nu altceva"; analiza pe care Creția o propune pentru aceste verbe intranzitive [inergative] este foarte apropiată de analizele moderne care folosesc conceptul de încorporare, de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care le-am considerat inergative − (a), la care se adaugă exemplele cu verbele a visa, a odihni, a greși de la Creția − sau inacuzative − (b), la care se adaugă exemplele cu verbele a adormi, a viia, a trăi de la Creția −: (a) Cântați lui cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 113) Cântați cântecu nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 168) Cântați Domnului cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 211) Pre menre a vrut gice mari cuvente (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 133) Grăi-va limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a greși de la Creția − sau inacuzative − (b), la care se adaugă exemplele cu verbele a adormi, a viia, a trăi de la Creția −: (a) Cântați lui cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 113) Cântați cântecu nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 168) Cântați Domnului cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 211) Pre menre a vrut gice mari cuvente (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 133) Grăi-va limba mea cuventele tale (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 194) Și pohtiră pohtă în pustinie și ispitiră Dumnedzău fără de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominalizare infinitivală + subiect este complet nominală. Cornilescu (2001: 478) observă că verbele care acceptă supinul nominal + subiect nu sunt foarte numeroase: verbe tranzitive care acceptă obiecte prototipice (și au pereche inergativă) și verbe reflexive cu interpretare reflexivă sau reciprocă: Ion cântă (cântece) > Cântatul lui Ion în baie a scrie, a picta, a decora, a pescui, a ara, a culege, a traversa, a semăna, a fotografia, a cheltui, a mătura, a deretica, a împleti, a visa, a fura, a minți, a învăța
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
doctorală, după studii în filosofie, teologie și muzică absolvite în Italia. Încă din 1996, domnul Cristian Dumea s-a făcut cunoscut ca organist la Longiano-Cesena, San Francesco din Bologna, San Francesco din Assisi și Colegiul Internațional Seraphicum din Roma. A cântat muzică liturgică în formații corale de prestigiu și a activat în centrele culturale cele mai importante ale predecesorilor săi, care l-au stimulat să-și dedice învățătura în această direcție. Dar, surpriza cea mai mare a fost când am aflat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
referință la psalmi, imnuri și cântece spirituale. Apostolul neamurilor scria, de fapt: “Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre grav a finalelor. Un alt element care a intervenit a fost reglementarea punctuației în cezuri minime, medii și mari. Această formă rudimentară era practicată în secolele II și III, atunci când lectorul cânta textele biblice iar ceilalți ascultau în tăcere. Cu timpul, forma directă, fiind un cântec solistic, va dobândi ornamentații tot mai bogate, va deveni tot mai complex și va putea fi intonat practic doar de cântăreții profesioniști din Schola cantorum. O
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sau nu din Biblie. Psalmul responsorial, care s-a afirmat și a avut un mare succes în perioada clasică a sfinților părinți, cu timpul, se va transforma într-un cântec ornamentat cu melisme complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul. A devenit astfel un cântec din repertoriul Scholae cantorum, sub forma abreviată A-B-A a Gradualului; în alte situații rituale (Liturgia Orelor), va da loc responsoriilor simple sau prolixe. În afară de psalmi, mai existau și cântece spirituale despre care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le este permis să cânte în biserică” afirmă canonul 9 al Sinodului din Auxerre. Cântăreții încep să se diferențieze profesional deja din secolul al IV-lea. Corurile încep să-și facă apariția atât în Orient, cât și în Occident. Nu este suficient de documentată opinia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dificultățile ascultând o melodie sau un cântec”. Valoarea terapeutică a muzicii merge însă dincolo de oportunitatea de a combina utile dulci. Muzica are în sine o semnificație religioasă pentru că este făcută din numere și, deci, din armonie; de aceea, poate fi cântată și în interiorul inimii, fără a emite sunete, din moment ce cântecul este înălțat spre Dumnezeu, iar Dumnezeu poate „să asculte inimile și să intre în tăcerea sufletului nostru”; valoarea muzicii nu este afectată chiar dacă „nu cunoaștem semnificația cuvintelor”, deoarece sunetul este sfințit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
deoarece sunetul este sfințit de intenția spiritului. Motivul interiorității cântecului sacru este reluat de alți părinți ai bisericii. Sf. Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în biserica ta! O emoție violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
atât de apreciat, pentru aceștia muzica adevărată fiind scientia sau „speculație” filozofico-matematică. Sfinții părinții nu accentuează prea mult puterea educativă a muzicii, precum filozofii greci, ci mai degrabă sunt înclinați să insiste asupra efectelor morale ale ei: „psalmul, atunci când este cântat, înlătură descurajarea din suflet, distruge durerea la rădăcină, calmează pasiunile, usucă lacrimile, îi îndeamnă pe păcătoși la pocăință”, spune Proclu; de asemenea, și Sf. Ambroziu: „voința își găsește o mare alinare în muzică ... psalmodia calmează mânia, înlătură gândurile, ușurează tristețea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vei așeza lângă David”. Asemenea afirmații par în contradicție cu viziunea generală a epocii patristice. Părinții bisericii, însă, nu sunt împotriva studiului și a perfecționării vocale, ci vor doar să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bisericii, însă, nu sunt împotriva studiului și a perfecționării vocale, ci vor doar să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se stabili în peninsula italiană. Evident, au venit cu tot cu repertoriu. Prezența limbii grecești în multe cântece din repertoriul gregorian, îndeosebi în cele care aparțin straturilor arhaice, este încă un indiciu care arată că, în primele secole, creștinii celebrau și, deci, cântau în limba greacă. Se știe, de fapt, că limba latină a fost introdusă oficial în cadrul bisericii latine de Papa Damasus în secolul al IV-lea. Aceste cântece, așadar, dacă nu în totalitate, cel puțin în parte, sunt adevărate perle muzicale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Amintim că suntem în epoca în care transmiterea muzicii era încredințată exclusiv memoriei orale a cântăreților și capacității lor de a asimila modele melodice tradiționale. Cum puteau, deci, cântăreții franci, obișnuiți cu repertoriul lor, pe care l-au învățat și cântat în atâția ani, să șteargă dintr-odată totul din memoria lor și să învețe să cânte într-o manieră total diferită, „romană”, textele liturgice? În plus, pare a fi demonstrat că melodiile vetero-romane erau caracterizate de prezența masivă a microtonurilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și capacității lor de a asimila modele melodice tradiționale. Cum puteau, deci, cântăreții franci, obișnuiți cu repertoriul lor, pe care l-au învățat și cântat în atâția ani, să șteargă dintr-odată totul din memoria lor și să învețe să cânte într-o manieră total diferită, „romană”, textele liturgice? În plus, pare a fi demonstrat că melodiile vetero-romane erau caracterizate de prezența masivă a microtonurilor, adică a intervalelor mai mici de un semiton; acest fapt constituia o problemă în plus pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și de a acoperi exigențele întregului an liturgic, în diferitele sărbători și solemnități. În sfârșit, reușita lui își găsește rațiunea și în faptul că aceste cântece „se nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar și sursa pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]