44,063 matches
-
totul subordonată unei finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde această gîndire plasează orice discurs care, folosind citate din Coran și Tradiție, e considerat a fi girat de autoritatea lor sacră, nu e o carte totalitară, ci menajează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde această gîndire plasează orice discurs care, folosind citate din Coran și Tradiție, e considerat a fi girat de autoritatea lor sacră, nu e o carte totalitară, ci menajează o sferă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde această gîndire plasează orice discurs care, folosind citate din Coran și Tradiție, e considerat a fi girat de autoritatea lor sacră, nu e o carte totalitară, ci menajează o sferă a deliberării, a alegerii, a diversității. Mai important decît toate, angajamentul față de credință și față de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet), părea o poartă prin care lumina ultimă se lăsa deja întrevăzută. începînd cu secolul al XIV-lea, se înmulțesc în schimb imaginile și discursurile privind nu atît învierea, cît judecarea fiecărui suflet: o judecată poate mai înfricoșătoare, date fiind imediatul ei post-mortem și singurătatea individului care o îndură, decît atotcuprinzătoarea Judecată de Apoi. Cele două judecăți, individuală și universală, puse cu aceeași teribilă insistență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Răsăritul creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre articularea efectivă a celor două teme. Efortul de articulare e cu atît mai lent cu cît (mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de culori decît lumina albă. Cognitiv vorbind, nu se mai poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele tind să-și piardă singularul, să se impună prin pluralul lor, să se legitimeze prin contextualizare. Cultural vorbind, triumfă cel puțin în discurs și în ideologie diversitatea, specificul, policromia comunităților și a subculturilor. Social vorbind, democrațiile occidentale (iată, nu-mi vine să spun democrația!) au trecut de la polul unității către cel al pluralismului. Condiția de cetățean care, în democrația clasică, omogeniza indivizii, dîndu-le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
semnificativ este faptul că însăși conștiința religioasă se raportează din ce în ce mai atent la pluralism. Ecumenismul a devenit o temă curentă pentru Bisericile creștine, chiar dacă elanul lui de la mijlocul secolului XX s-a birocratizat, chiar dacă Bisericile Ortodoxe îl promovează mai mult în discurs decît îl tematizează creator, chiar dacă, față de Conciliul Vatican II, oficialii Bisericii Catolice adoptă astăzi poziții mai conservatoare. Dar deschiderea spre diversitate nu se limitează la domeniul propriei credințe : există teologi creștini care tematizează metodic întîlnirea religiilor ; există teologii ale dialogului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se rosti pe sine însuși, fără ca vreo formulare dogmatică să îl capteze, să îl stăpînească integral? Nu oferă spectacolul diversității paradoxul intelectual al unui divin care se revelează în logica riguroasă a fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
depășită. Claude Geffré, teolog dominican liberal, insistă, în cărțile lui, pe faptul că demersul teologic și chiar viața de credință presupun în toate timpurile interpretarea, personală sau comunitară, a revelației. A crede și a interpreta așadar, a produce noutate în raport cu discursul dogmatic constituit sînt inseparabile. încă de la începuturile creștinismului, chiar din epoca apostolică, elanul interpretării locuiește în orice om sau comunitate care își asumă credința. Pe deasupra, Claude Geffré vorbește despre noutatea teologică pe care o poate suscita întîlnirea specifică epocii noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de curînd. în măsura în care admiți că și celelalte religii sînt revelate sau purtătoare de adevăr trans-omenesc, se pun o seamă de probleme care, pînă în epoca noastră, rămîneau latente, care nu fuseseră niciodată atacate în plin : raportul dintre Adevărul transcendent și discursurile multiple ale religiilor ; raportul dintre adeziunea fără rest la propria credință și asumarea Adevărului așa cum apare el în alte tradiții ; tema luminării sau îmbogățirii reciproce a tradițiilor care sînt totuși, fiecare, complete în depozitul lor de adevăr etc. Cu un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește existența și destinul în măsura în care folosește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
necesitate neștirbită un termen de celălalt. Dar, în orice caz, argumente pentru faptul că Europa modernă stă pe o importantă temelie de gîndire a polarelor în tensiune. în modernitatea tîrzie, curentele relativiste preferă să anuleze această tensiune, dizolvînd-o într-un discurs de toleranță confuză, fără articulare, a diversității. Pe de altă parte, se întăresc totuși anumite ipostaze ale tensiunii productive între poli : raportul între stat și o societate civilă puternică, dialogul între religie și laicitate sau, poate mai surprinzător, dialogul între
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tipic de analogie : omul individual reflectă Omul universal. Grigorie Palama : omul, această lume mare în mic, e un rezumat a tot ce există și încununarea operei divine. De aceea, de altfel, a fost creat ultimul. Tot astfel cum ne rezumăm discursurile prin concluzii înalte. Această schemă a inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în inimă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
invenții, limitări, fantasme. Am în vedere tradiția ca lanț de deschideri către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea materialului pe care veacul îl pune în fața credinței, mai liberi și mai îndrăzneți în problematizările lor decît teologia oficială, mai înclinați să exploateze parodoxurile realului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul ei de liniște. Atîția gînditori, din toate tradițiile, și-au construit discursul ca pe un limbaj de depășire, ca punte către misterul de dincolo de formă și limbaj. în zenitul religiilor stă aceeași realitate, prea densă pentru a putea fi prinsă într-un contur limitativ, prea atrăgătoare pentru ca omul să nu pornească la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru și non-partizan". Potrivit acestei abordări, populismul desemnează o dimensiune a acțiunii politice sau a discursului politic și, pe cale de consecință, este compatibil cu toate formele de lideri, mișcări sau partide (Taguieff, 1995). Guverne social-democrate, ca cel condus de Tony Blair în Marea Britanie (Mair, 2006) și de Gerhard Schröder în Germania (Jun, 2006) sunt privite drept
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aplicat în cercetările empirice de pe tot globul (Filc, 2010; Jagers, 2006; Mudde, 2007). Mai mult, Kirk Hawkins (2009- 2010), a propus o abordare similară pentru analizarea populismului din America Latină și a oferit o metodologie pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și ca stil/strategie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și ca stil/strategie politică. Cu toate acestea, perspectiva noastră nu ia în calcul sinceritatea sau nonsinceritatea populistului. Faptul că populistul chiar crede în mesajul pe care îl transmite sau faptul că acest mesaj este doar o unealtă folosită strategic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
impera. Așa cum notează Laclau și Mouffe (1985), una dintre ironiile lumii contemporane constă în faptul că, pe de-o parte există o multitudine de grupuri care luptă pentru un număr în creștere de revendicări emancipatoare (de la dreptul minorităților sexuale la discursul ecologist sau la apărarea drepturilor animalelor), și pe de altă parte, aceste grupuri diferite nu sunt capabile nici să dezvolte o identitate comună, nici să participe sub o umbrelă organizațională, pentru a schimba cursul curent al lucrurilor. În al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de la popor și numai de la popor și că ea nu ar trebui să fie capturată de castele dubioase ale politicienilor de profesie, retrași în turnuri de fildeș sau în organizații supranaționale"(VB, 2004c). În concluzie, Jagers (2006: 221) afirmă că: Discursul anti-establishment al VB-ului, acest paria al politicii belgiene, este destul de răspândit. Leitmotivul îl reprezintă conspirația, o critică morală care afirmă că de la centrul bine localizat al puterii, toate mijloacele posibile sunt utilizate împotriva VB-ului și a poporului. VB
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mod egal, că în societățile noastre Biserica și statul sunt separate, că există libertatea fiecărui individ să se căsătorească cu cine dorește. Noi, în Flandra, considerăm toate aceste lucruri firești (VB, 2004b). Analizând aceste afirmați Jagers (2006: 249) conchide că: "discursul VB cu privire la democrație este, în mod explicit, populist, însă nu și anticonstituțional. În principiu, acest discurs susține domnia legii, însă adaugă că poporul este suveran și el este cel care are ultimul cuvânt despre drepturile care sunt pot fi puse
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să se căsătorească cu cine dorește. Noi, în Flandra, considerăm toate aceste lucruri firești (VB, 2004b). Analizând aceste afirmați Jagers (2006: 249) conchide că: "discursul VB cu privire la democrație este, în mod explicit, populist, însă nu și anticonstituțional. În principiu, acest discurs susține domnia legii, însă adaugă că poporul este suveran și el este cel care are ultimul cuvânt despre drepturile care sunt pot fi puse în aplicare din punct de vedere juridic". Cu toate acestea, anumiți oponenți ai VB-ului consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu sunt nimic altceva decât vorbe goale. Aceștia afirmă că populiștii flamanzi susțin principiile democrației liberale, doar pentru a evita o altă condamnare pentru încălcarea legislației antirasiste. În plus, criticii susțin că membrii VB nu-și pun în aplicare propriile discursuri. De exemplu, partidul a fost criticat pentru nerespectarea libertății de expresie, deoarece a recurs la măsuri legale împotriva unui număr de jurnaliști care exprimaseră atitudini critice. În 2005, reprezentanții partidului au depus o plângere împotriva lui Eric Goeman și a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ordinii. Studii științifice demonstrează faptul că în ultimii ani, tema imigrației a devenit a doua ca importanță în politica flamandă. După VB (cu un punctaj de 19,8, pe o scară de 1 la 20), imigrația se regăsește și în discursul Groen! (16,4), al VLD (13,5) și al SP.A (13,2) (Benoit și Laver, 2006). Succesul electoral al VB nu numai că a silit partidele consacrate să asume aceste probleme, ci le-a impulsionat și să clarifice și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]