45,675 matches
-
ale pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
autentici în apărarea cauzei naționale a lui Eminescu, de fapt a românimii. Numai că puseul de febră acută antinațională de atunci, a trecut o vreme, apoi a fost resuscitat, periodic, de alți indivizi, din alte generații, și în alte timpuri, parcă într-un carusel nesfârșit. E și aici, în nesfârșitele atacuri concentrice organizate împotriva lui Eminescu, semnul adevăratei lui actualități permanente. Antologia de texte pe care ne-o pune la dispoziție Alexandru Dobrescu, scoțându-le din rafturile prăfuite ale bibliotecilor, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ci și cu alegerea cuvântului esențial, precum și a fixării lui, în cadrul poeziei, pentru exprimarea... adevărului. E de văzut cât și cum vor ține cont viitorii editori ai poeziilor eminesciene de aceste observații, de aceste remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul și locul acesteia în perimetrul eminescologiei, o bornă de azimut pentru toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
marinarilor”, Zoran Kurtes, a rulat tot lotul (și ce lot!) pe care l-a avut la dispoziție și a încercat diverse scheme de joc, printre care și cea cu scoaterea portarului pentru a crea superioritate pe faza de atac, care parcă-i frige pe antrenorii români, de n-o folosește nimeni. De partea cealaltă, Otto Hell n-a folosit toți jucătorii de pe bancă, chiar dacă băcăuanii n au putut conta pe serviciile internaționalilor de tineret, pe Ignat (accidentat) și nici pe cele
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dovedit un bagaj tehnic extrem de limitat, iar evoluția strânsă a scorului din prima repriză s-a datorat exclusiv faptului că poarta noastră n-a mers deloc. De altfel, cel mai bun jucător al oaspeților a fost portarul Evgheni Sapun, care parcă își adusese și barele de acasă! De cealaltă parte, băcăuanii s-au apărat exact, dovadă cele doar 20 de goluri primite, și au anihilat în cea mai mare parte a timpului principala gură de foc a ucrainenilor, Viaceslav Lochman, care
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
aceste condiții, Minaur a condus 50 de minute și, să fim obiectivi, ar fi meritat un rezultat de egalitate. Din fericire, nu l-au obținut, fiindcă, în cele din urmă, experiența superioară a formației noastre și-a spus cuvântul, dar parcă prea trăim periculos finalurile de meci. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine și handbaliștii băcăuani au părăsit arena în uralele publicului fiindcă, în fond, și-au atins obiectivul, acela de a obține victoria în fața unui adversar
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care a urmat o serie de cinci goluri consecutive ale gazdelor: 12-6 (min.19). Reșița a înscris de trei ori, 12-9 (min.24), însă gazdele au terminat în avantaj repriza cu 16-12. În partea a doua a meciului, am văzut parcă o altă echipă reșițeană și astfel s-a ajuns la 1919 în min.44. În poarta băcăuană, Ramona Angheluță a făcut minuni, primind doar un gol, iar în atac gazdele au punctat de opt ori și în min.54, scorul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
jucat la Suceava împotriva mai multor echipe din Liga Națională din România, cum Ți s-au părut, comparativ cu echipele din prima ligă maghiară? A.S.: Bine, eu n-am jucat în prima ligă din Ungaria dar, din ce-am văzut, parcă echipele maghiare sunt “oleacă” mai tari. În orice caz, Știința Bacău e o echipă foarte bună, ar face față fără probleme în prima divizie din Ungaria. Rep.: Cum te înțelegi cu noii colegi? A.S.: Mă simt foarte bine la noua
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
bună la Știința Municipal Dedeman Bacău. Gabriel Armanu: “Nu am o explicație logică a ceea ce se întâmplă cu echipa” Antrenorul principal al Științei Municipal Dedeman Bacău nu înțelege ce se întâmplă cu echipa, aflată la al doilea eșec în deplasare: “Parcă avem două echipe, una joacă foarte bine, iar una foarte rău, deși sunt aceiași jucători. E adevărat că și adversarii noștri au practicat 182 un handbal dur, de cele mai multe ori peste limita regulamentului și, în momentul în care n-au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
capătul unui contraatac, cu un șut la colțul lung din careul mare. Vasiliu a dublat avantajul gazdelor în minutul 25, tot după un contraatac, mijlocașul Sport Clubului finalizând cu un frumos șut cu exteriorul la vinclu. De la cabine a ieșit parcă altă echipă băcăuană și a fost de-ajuns ca Satco să comită o eroare copilărească, în minutul 51, când a scăpat un balon ușor expediat de la distanță de Cucu, pentru ca oaspeții să pună stăpânire pe joc. În disperare de cauză
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a doua. Probabil cu toții am auzit de neprezentări ale echipelor, majoritatea acestora fiind legate de motive financiare, cum ar fi, de exemplu, imposibilitatea găsirii de fonduri pentru organizarea unei deplasări. Dar neprezentarea la un meci de pe teren propriu a fost parcă prea mult, mai ales că nu banii erau problema. La numai o zi de la anunțul făcut de președintele la acea vreme al clubului, Relu Damian, suporterii au încercat să strângă rândurile, organizând un miting in fata stadionului (rânduri cam puține
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vieții mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți, încât nu mai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi spune parcă o poveste din copilărie, atât e de mare farmecul locului de naștere și dragostea ce ne leagă de el". Același sentiment e mărturisit de N. Gane în ultima sa scrisoare, din 12 ianuarie 1916: "Fălticenii este iubitul meu oraș natal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
politici, iar Vasile Alecsandri a fost pus înainte de alții, fără ca el însuși să aspire la domnie. Îl vedeam des în casele unchiului meu, Dimitrie Văsescu, unde se adunau mulți deputați tineri spre a se consfătui asupra viitoarei alegeri de domn. Parcă-l aud și astăzi, apărându-se de această mare onoare cu verva sa poetică cunoscută, zicând că el nu-i făcut din lutul din care se fac domnii, că el nu înțălege să fie robul etichetei, să nu poată face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă a rămas târgul dezbrăcat de haina sa tradițională. Clădirea ce-mi impunea mai mult pe vremea aceea era biserica Adormirea, catedrala orașului, zidită de un bun20 al meu, al cărei turn înzestrat cu un ceasornic și învelit cu tinichea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ambițiuni și ajungea sănătos la bătrânețe adânci. Aceasta a fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți încât numai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi spune parcă o poveste din copilărie, atât e de mare farmecul locului de naștere și dragostea ce ne leagă de el. Părintele meu, postelnicul Matei Gane, era scoborâtorul unei familii vechi de 400 de ani, a cărei nume se vede figurând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neașteptat din drum, și așa a vroit Dumnezeu să se întâmple. II Ajuns în Iași mă întâlnii cu unchiul meu Iordachi Hermeziu, atunci director la ministerul de justiție, și îl mărturisii scopul venirii mele în capitală. Minunat, îmi zise el, parcă ai tras în bobi. Tocmai aveam trebuință de tine care cunoști bine limba franceză pentru un post nou ce s-a creat la penitenciarul central din Iași. Și așa îmi explică el că directorul general al închisorilor din Moldova, francezul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
osebire Voiam să se-ntemeieze dreptul meu de stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă, toate le țineam în mână; Să culeg a mele lauri, torba-mi sta la îndemână. Iară credinciosul câne, ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Și grădini și munți de aur și cascade de lumini. Toate, toate încunună fața soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și visul meu. Și O, doamne! Câte, câte mari minuni n-am mai văzut Cât în visul cel de aur fost-a sufletu-mi căzut. Iar când mă trezii din farmec, luna nopții răsărise. Cânele sta lângă mine și ironic parcă-mi zise: Ei, stăpâne, bună treabă mai făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față domnească. Toată lumea își pierduse capul. Nu mai era Dorohoiul cel sărac, nepopulat, monoton din toate zilele. O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spusei eu. Eu nu sunt jupân, răspunse suparat birjarul. La noi, în Austria, se zice domnule! Ei bine, domnule. Dacă mergem așa, n-ajungem desară în Vatra-Dornei. Vom vedea. Tăcui în speranță că mai încolo va iuți el caii. Dar parcă făcea întradins; caii, lăsați în voie, din ce în ce slăbeau mersul, înaintând ca culbecul 83, iar el deloc nu-i îndemna nici cu gura nici cu biciul. Da ce-i asta, domnule, vrai s-ajungem mâni dimineață la Dorna-Vatra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria și chitia 86 de pe cap. Atâta mi-a trebuit și mie! Imediat îl lovii și eu cu aceeași furie pe celălalt obraz, încât fața jidanului căpătă o coloare stacoșie parc-ar fi fost sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]