42,587 matches
-
care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Divination by Hair e un poem remarcabil, agresiv și neajutorat în același timp, amar și dulce, neputincios și viguros. îți smulgi firele albe, la oglindă, însă, "Mai devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire". Ironia face mâhnirea să amuțească. Ce reacții
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
Ironia face mâhnirea să amuțească. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
ta că "nu sunt deloc." Consider feminismul ca o chestiune de feminitate, de definire a feminității. Ce-i drept, însă, nu sunt o feministă universitară radicală, din cele pe care nu le agreezi, se pare. LV. Inelele mele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: "De atunci pe dreapta/ port mereu inelul/ ales cu tata/ ca dar pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici pietre prețioase/ nu au același efect/ pe care-l au aceste două mâini rămase orfane." îmbraci emoția în haina reținută a decenței, dar în miezul lor e furtună. În alt poem spui: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie." Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, bine zidit în sensul adânc, nerostit al versului, ești plină de mânie. De ce mânie? RF. Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia - politica, în
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
deschise,/ citite și împăturite la loc de atâtea ori./ Scrisori de la tata. Iz/ de piele și pudră, care, de atunci/ încoace înseamnă feminitate,/ iubire, îngrijorare, război." Pe măsură ce trec anii, poezia ta e mai fermă, mai clară, mai adâncă. Acest mic poem face cât un roman. Conține mai toate temele tale predilecte. Am să aleg una pe care încă n-am discutat-o: războiul și holocaustul. Au lăsat urme în tine, ori sunt doar un fond de amintiri ale altora? E oare
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
rătăcită decît atunci cînd era singur cu mine. Conz se străduia să-i amintească lucruri din trecut, dar degeaba. Odată i-a zis: "Domnul consilier aulic Haug, de care cu siguranță vă amintiți, a scris de curînd un foarte frumos poem." Iar Hölderlin, dus pe gînduri, ca de obicei, și neatent la ce i se spunea, a răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
În fiecare an, pe 29 iulie, este celebrat Imnul Național al României - „Deșteaptă-te române!”.Acest simbol al unității Revoluției Române a fost cântat pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele adunări ale militanților pașoptiști pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
Discret, însă dăruit total literaturii, Ion Brad își împlinește destinul de scriitor, început într-un moment dificil și pentru România și pentru literatura română, un moment de cumpănă am putea spune, publicând un foarte frumos și înțelept volum de „poeme într-un vers”, intitulat „Cocoarele în ultimul lor zbor” apropiindu-se valoric, uneori depășind prin esențializare volumul de poeme într-un vers al marelui Ion Pillat. Nu pot să cred că este - și nici nu poate fi - un titlu premonitoriu
Portretul poetului la senectute by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296427_a_297756]
-
pentru România și pentru literatura română, un moment de cumpănă am putea spune, publicând un foarte frumos și înțelept volum de „poeme într-un vers”, intitulat „Cocoarele în ultimul lor zbor” apropiindu-se valoric, uneori depășind prin esențializare volumul de poeme într-un vers al marelui Ion Pillat. Nu pot să cred că este - și nici nu poate fi - un titlu premonitoriu de încheiere a unei lungi călătorii spirituale, literar începută în 1947 într-o gazetă din Alba Iulia, „Gând Tineresc
Portretul poetului la senectute by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296427_a_297756]
-
a provinciei asturiene, ultimul poet laureat al prestigiosului premiu Cervantes, este probabil și cel mai mare poet al Spaniei de astăzi. În deceniile de la mijlocul veacului trecut, el militează în grupări antifranchiste și manifestă puternice simpatii de stânga. În numeroase poeme apar sugerate figurile unor militanți antifranchiști și o atmosferă de teroare, cu trădările, disperarea, complicitățile sau ezitările din acele vremuri, care îi provoacă un permanent și teribil examen de conștiință. Interogațiile din Description de la mentira / Descrierea minciunii sunt o mărturie
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
ale celui ce operează selecția. Iar în cazul de față, selecția este pur subiectivă, fiind în bună măsură rodul unor întâlniri accidentale (în cariera mea de traducător de trei decenii) cu niște oameni minunați care, întâmplător, scriu poezie. Volumul grupează poemele unor autori șaizeciști, șaptezeciști etc., inclusiv douămii-iști din Ungaria, Serbia, România și... Marea Britanie. Petri György (1943-2000) rămâne „contemporanul nostru” la 11 ani de la dispariția sa, mai ales că opera lui (care până în 1988 a circulat, din motive politice, doar în
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
românism”! De-a dreptul uimitor rămîne modul în care a fost el apreciat în epocă; fulguranta și multipla sa ascensiune cultural-socială i-a intimidat pînă și pe cei mai lucizi critici interbelici. G.Călinescu îi închină în Istorie... un adevărat poem în proză, ce capătă uneori accente delirante („După Eminescu și Macedonski, Goga e întîiul poet mare din epoca modernă, poet național totodată și pur ca și Eminescu”); iar Tudor Vianu, de obicei ponderat în afirmații, credea că „Goga merită cuvîntul
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
care a fost compusă. Romantismul de factură programat-regresivă a dominat-o de la început, iar acest model s-a păstrat pînă tîrziu, cînd romantismul ajunsese de multă vreme istorie. Unele dintre cele mai tipice forme romantice se perpetuează o dată cu Goga: prezența poemelor de largi dimensiuni, în care există un important scenariu epic (Clăcașii, Frumoasa cea din urmă, Cîntece etc.), profetismul grandilocvent, absența din limbaj a inovațiilor moderniste, toate caracterizează un romantism de primă generație. La fel ca și poezia politică, pamfletele ideologice
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
respective. Cele 319 de însemnări care alcătuiesc Însemnările de căpătai (Șei Shōnagon, Însemnări de căpătai, traducere de Stâncă Cionca, București, Rao Internațional Publishing Company, 2004) sunt o scriere hibrida, între eseu și proza poetica, alcătuind, în același timp, un uriaș poem dezmembrat prin fărâmele unui mozaic. Șei Shōnagon își scrie Însemnările din perspectiva unei fapturi marcate de o formație estetică matriciala, sigilata la o curte împărăteasca, printre aristocrați, unde domină un tendențios dolce far niente și unde se plusează până la exces
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
peisaje exterioare, sau din cel interior, stabilind o comunicare de înalt voltaj. Este și energia care i-a îngăduit poetului să revină în claritatea discursului, traversând neantul, după un grav accident cerebral - afazia la care se referă în unul din poeme. Mă număr printre cei care nu cunosc direct idiomul în care au fost precipitate aceste viziuni. Dar cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
Ilie Constantin Cuprinsul penultimului volum din "prima mea viață" literară este destul de ciudat. Poeziile proaste, sau doar nerelevante, ocupă cam trei sferturi din cele 150 de pagini! Și totuși, pentru 18-20 poeme definitorii din Coline cu demoni (Editura Eminescu 1970), numerosul și seriosul juriu al Uniunii Scriitorilor mi-a acordat Premiul pentru poezie. (Pe 27 aprilie, când avusese loc jurizarea, eu mă aflam încă prin pădurile Moldovei, împreună cu Virgil Mazilescu, încheind o
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
mulțime de piese pe care eu însumi le înlăturasem din Clepsidra și din culegerile precedente, le-am distribuit în două cicluri inventate ad hoc: Recuperări și Dublete, și le-am pus cam "cu furca" prin pagini. Mult mai puțin numeroasele poeme demne de atenție, scrise mai ales în 1968 și 1969, sunt plasate la începutul culegerii și la sfârșitul ei. Doar ele dau un aer unitar cărții, în rest ea este, cu adevărat, compozită; pun pe seama norocului buna ei primire! Coline
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
în 1968 și 1969, sunt plasate la începutul culegerii și la sfârșitul ei. Doar ele dau un aer unitar cărții, în rest ea este, cu adevărat, compozită; pun pe seama norocului buna ei primire! Coline cu demoni se deschide cu un poem din cele importante pentru mine, Început: Poate mă înșel, dar o chemare presimții din suprafețele supuse de nisip și un pas îmi e cerut cu stăruință: un semn să ardă talpa mea pe umerii deșertului! Acolo nu poți duce altceva
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
pământ și cer, s-au dezlegat definitiv destinele trăite, străbătute. Și o fiară tânără zgâlțâie porțile deșertului. Risc să fiu luat drept un autor care "pleacă" mereu de la mituri, motive și revelații ale altora. Pomenesc o mulțime de Ťizvoareť ale poemelor - pe care, adesea, le-am identificat... abia cu această ocazie! Pentru Început, mă gândesc la Camus cel din povestiri, cu prezența obsedantă a deșertului în fundal. La "polul plus" (cum spune Ion Barbu în Oul dogmatic), fenomenul ninsorii în spațiul
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
-mi întradins, ca flacăra din rug cu freamăt larg, să se desfoaie sufletul, zbătut în vântul nou: o pânză la catarg târând spre cer carena mea de lut? Ninsoare sângeroasă, Din pământ, un strigăt, Assur, Arhetip, Auz sunt, de asemenea, poeme pe care le supun și azi cititorului avizat, cu speranța ca el să intuiască o anume continuitate în demersul meu poetic. Constat că, involuntar, deși mă decisesem să mă dăruiesc versului alb, am a cita mai ales stihuri în ritm
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
tot ce-i făcut îl prejmuie cu ură. Căci el, străin, spre stele dă în brânci: doar ele-i sunt, în jur nimic nu-i este, și-n timpul lui de răsuciri adânci făcutu-i doar durată și poveste. Un poem din cele mai importante este Din infinit, poate, închinat singurei mele iluzii de contact cu Dumnezeirea - cel acordat oricărui muritor în clipa venirii sale pe lume: Din infinit, poate de sus, o mână mă crea și mă greșea, sau mă
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
eram lipsă. Ce suferință, vai, să fii alcătuit! și toată starea mea era durere, și mâna mă crea de undeva, poate de sus. Iar eu urlam necontenit, din spaima și durerea magmei mele: NU, nu face asta !" Ieșind din seria poemelor determinante din anii 1968-1969, mă opresc asupra unuia mult mai vechi, Romanță scrisă demult, în adolescență, scris la vârsta de 18 ani (dacă nu cu un an înainte). Sub pseudonimul Gino Stella (ca student la secția de italiană la Facultatea
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]