43,111 matches
-
prin Legile Căii Ferate a Pacificului din 1862, 1864 și 1867. În Statele Unite, orice linie continuă de cale ferată ce leagă un punct de pe coasta Pacificului cu una sau mai multe căi ferate din liniile din est care leagă zona râurilor Missouri și Mississippi de coastă Atlanticului. Primul plan concret de cale ferată transcontinentala în SUA a fost prezentat Congresului de Așa Whitney în 1845. Prima Cale Ferată Transcontinentala din lume a fost construită între 1863 și 1869 pentru a uni
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
rară. Situl acoperă în întregime Munții Trascăului și porțiunea sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme de relief diverse; atât la
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea Mănăstirii). Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante: "Tăul Mare" (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejate Iezerul Ighiel) este un
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
pe ambele. Dembiński s-a retras de la Szeged și a lăsat o legiune cu doar patru tunuri la Újszeged. Armata maghiară și-a părăsit pozițiile deoarece comandanții ei credeau că ar putea împinge armata austriacă, care trecea prin Újszeged, înspre râul Tisa, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Chiar dacă ungurii și-au apărat pozițiile, Haynau a traversat Tisa către Újszeged fără a întâmpina vreo rezistență. Dembiński și-a poziționat armata între Mureș și Szőreg, iar Haynau a început să se
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
-a rusă a lui Fiodor Sergheevici Paniutîn au trebuit să ocupe Becicherecu Mic. Legiunea lui Wallmoden a atacat ariergarda maghiară în jurul orei 08:30. După o scurt schimb de focuri de artilerie ungurii au trebuit să se retragă în direcția râului Bega Veche (în ). În scurtă vreme legiunea a III-a a ajuns la Becicherecu Mic. Haynau cu artileria și legiunea rusă a ajuns și el la Becicherecu Mic și a ordonat legiunilor sale să înainteze către armata maghiară și să
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
și-a imaginat Haynau pentru că armata lui Liechtenstein era divizată și a sosit din două direcții. Armata lui Liechtenstein a început să-i atace pe maghiari din față și de pe lateral. Armata maghiară a trebuit sa se retragă în direcția râului Bega Veche. Generalul Mór Perczel a încercat să-i ajute pe unguri și a trimis legiunea a IX-a la Dudeștii Noi. Dar, pentru că nimeni nu a vrut să comande această legiune, ostașii s-au retras, de asemenea, către Bega
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
intervalul iunie-noiembrie 1749. A traversat fluviul Sfântului Laurențiu și a continuat traseul de-a lungul malului nordic al lacului Ontario, trecând de la Portage la Niagara, și urmând malul sudic al lacului Erie. La Chautauga Portage, expediția s-a îndreptat spre râul Allegheny.Ori de câte ori întâlnea pe drum comercianți britanici de blănuri, Celeron îi informa de revendicările francezilor și le ordona să plece. Când Celeron a sosit la Logstown, amerindienii din zonă au susținut că vor să dețină teritoriile din Ohio și că
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
să părăsească Virginia, Washington a plecat cu un corp mic spre Fort Le Boeuf. Au ajuns apoi la Williamsburg pe 16 ianuarie 1754, în care Washington declara că francezii au măturat sudul, fortificând zona cu intenția de a întări confluența râurilor Allegheny și Monongahela și raportând că francezii cunosc bine zona Ohio. Chiar înainte de întoarcerea sa, Dinwiddie a trimis un corp de 40 de oameni sub comanda lui William Trent pentru a începe construirea unui fort. Guvernatorul Duquesne și-a suplimentat
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Dieskau să conducă apărarea Frontenacului împotriva atacului. Când Johnson a văzut amenințarea, Vaudreuil l-a trimis pe Dieskau la fortul Sf. Frederic pentru a preveni amenințarea. Dieskau a planificat atacarea taberei britanice de la Fort Edward în capătul de sus al râului Hudson, dar Johnson l-a fortificat puternic, iar sprijinul indian a lui Dieskau a fost reticent în a atacă. Cele două forțe s-au întâlnit în Bătălia de la Lacul George. Bătălia s-a dovedit a fi indecisiva, ambele părți retrăgându
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
1755, și-a expus planurile pentru anul următor. A propus planuri pentru capturarea Niagara, Crown Point și Duquesne, și a propus atacarea fortului Frontenac pe malul de nord a lacului Ontario, precum și o expediție prin Maine și de-a lungul râului Chaudiere pentru atacarea orașului Quebec. Împotmolit de neînțelegeri și dispute și neacceptat de William Johnson și Sir Charles Hardy, planul lui Shirley a avut sprijin redus. Newcastle l-a înlocuit în ianuarie 1756 pe lordul Loudon cu generalul maior James
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
conduși de generalul John Forbes care a respins francezii din teritoriul disputat al Ohio. După ce avansul britanic către fortul Duquesne a fost respins pe 14 septembrie, francezii s-au retras din acest fort, lăsându-i pe britanici să controleze Valea Râului Ohio. Marea fortăreața franceză de la Louisburg din Nova Scoția a fost capturată ulterior. A treia invazie a fost oprită de o victorie improbabilă franceză în Bătălia de la Carillon, în care 3600 de soldați francezi au învins forțele lui Abercombie de
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
au obținut Noua Franța. Spania, care a oferit Florida către britanici, a reobținut Cuba. De asemenea, au obținut Lousiana, incluzând New Orleans de la Franța drept compensație pentru pierderile lor. Marea Britanie și Spania au ajuns la un acord în privința navigației pe râul Mississippi, fiind deschis pentru toate națiunile. Războiul de șapte ani - Released in conjunction with the 2006 PBS miniseries "The War that Made America".
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Biserica de zid cu hramurile „Sfântul Dumitru” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena” este un monument de arhitectură ecleziastică situat în partea de vest a satului Hurezani, pe malul stâng al râului Amaradia, în afara vetrei satului. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Anul începerii construcției este, probabil, 1842, anul terminării 1843 când s-a și pictat și sfințit. Biserica este construită în stil brâncovenesc, iar pisania
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
de munte, din Europa (bazinul Oceanului Atlantic, bazinul mărilor Baltice, Nordului, Negre, Caspice, Mediterane) și Asia Mică. Este o specie criofilă (temperatura optimă 14°-16°) și oxifilă și trăiește numai în ape de munte (până la izvor), îndeosebi în cursul superior al râurilor și pârâielor, ocazional în lacuri. În nordul Europei trăiește și la câmpie, în centrul Europei numai la munte. A fost introdusă în America de Nord, Africa și Noua Zeelandă. În România trăiește în cursul superior al tuturor râurilor și pârâielor ce izvorăsc la
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
îndeosebi în cursul superior al râurilor și pârâielor, ocazional în lacuri. În nordul Europei trăiește și la câmpie, în centrul Europei numai la munte. A fost introdusă în America de Nord, Africa și Noua Zeelandă. În România trăiește în cursul superior al tuturor râurilor și pârâielor ce izvorăsc la munte, (afară de Râmnicu-Sărat): Bistrița cu afluenții săi (Dorna, Barnar, Neagra, Broșteni, Borca, Bica, Bicaz, Tarcău), Timiș, Someșul Rece, Someșul Cald, Sâmbăta (Făgăraș), Răstolnița, Bârzava, Bistra, Buzăul, Prejmer, în Siret, până la Lucavăț, în Suceava, până la Falcău
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
familia salmonide ("Salmonidae"), din lacurile reci din nordul Europei (Peninsula Scandinavică, Ladoga, Onega), din Alpi și Caucaz. De obicei se găsește în lacurile ce trec de 1800 m altitudine. Păstrăvul de lac este socotit ca o formă a păstrăvului de râu, adaptată la o viață sedentară, în lacurile de munte. În România numai în Lacul Roșu, deasupra Cheilor Bicazului, unde este probabil introdus. Se mai găsește și în lacul Gâlcescu (altitudine de 2.000 m). S-a introdus și în lacul
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
lac. Preferă apele largi, deschise (lacuri), adânci și de mare altitudine. Peștii tineri se ține mai mult la suprafața apei sau chiar în regiunea malurilor. Peștii adulții preferă stratul de apă până la 40 m. Este mai mare ca păstrăvul de râu. Are o lungime obișnuită 60 cm; excepțională 1,40 m. Greutate obișnuită 1 kg; indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg. Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]