47,058 matches
-
perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja formează istoria. Istoria unui eu, a unei vieți, a unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs biografic, jurnalul intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare. El nu „povestește” doar pentru plăcerea „instruirii”. El poartă În sine, dacă nu o morală, cel puțin o Învățătură. Și, prin aceasta, o apologie 39, comentarii la istoria unui șir
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei provine din aparența de virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva pe fundalul unui mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva pe fundalul unui mereu același. Eul nu trebuie să oglindească. Eul trebuie să se oglindească. Eul rămâne, și În jurnalul intim, ca În orice scriere la persoana Întâi, semnul conștiinței care organizează discursul 51. El poate să-și aducă autorul, prin multiplicarea zilnică a semnificațiilor, până la limita extatică a lui „Tu ești asta”52. Iar dincolo nu există decât revelarea unui destin, piatra unghiulară a unei existențe. Însă revelația nu se produce decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decupează dorința. Legat Întotdeauna de semnificant, timpul suferă acțiunea declanșatoare a acestuia. Timpul reținut (reținut, „pur și simplu”, spune Daniel Sibony), clipele pietrificate se Însuflețesc sub presiunea semnificantului, adică a obiectului care mărturisește. Odată scris, timpul Începe să confirme legile discursului literar care l-a făcut prizonier. Iar una din legile fundamentale ale jurnalului literar cere ca unei investiții de timp să-i corespundă o investiție egală de semnificație. Dar legile, codurile interpretative alcătuite ad-hoc refuză, câteodată, să se aplice până
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând-o cu mărturia că discontinuitatea promite Întotdeauna o permanență. După impactul decisiv, după experiența a ceea ce nu poate fi mărturisit cu certitudine, jurnalul intim se stabilizează În una din celelalte două forme. Adevărul este
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ele coexistă. Fiecare, În felul său, contribuie la instituirea unei tensiuni temporale În interiorul jurnalului intim. A unui pact cu ziua de azi, cu ziua de ieri. Contragerea În fragment Jurnalul intim rezolvă și tensiunea Întreținută de memorie. Organizându-se ca discurs, ca materialitate și coerență În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și tensiunea Întreținută de memorie. Organizându-se ca discurs, ca materialitate și coerență În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând În patul procustian al fragmentarismului, ea unifică nivelele temporale ale jurnalului. Presiunea ei, mai slabă sau mai puternică, modulează amplitudinea iluziei. După anihilarea completă a senzației de incertitudine, dată de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitorului 68. Altfel spus, privite prin ocheanul memoriei, evenimentele vieții se văd așa cum nu au fost niciodată: explicabile, firești, logice, pline de sens. La rândul său, Întregul se contrage În fragment, proiectându-se În deschiderea abruptă a unei fantasme a discursului 69. Dacă „plăcerea lecturii” se dezvăluie lent, prin acumulare de senzații, de experiențe, Într-o complicitate crescândă cu autorul, plăcerea comprimării, a redactării fragmentare se descătușează instantaneu. Ea Înseamnă și trecerea unei probe de virtuozitate, de elasticitate a gândirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de elasticitate a gândirii și a scrierii - un document al dexterității autorului. În ciuda mizei mari a oricărui jurnal - Însăși viața celui care scrie -, unitățile sale de transpunere sunt mai apropiate de instrumentele farmaceutice. Ele intră În logica acestui tip de discurs, care propune fără să conchidă, care se mulțumește cu sugestiile parțiale: contabilizarea unei singure zile. Logică este și evoluția de la fragment la jurnal. „Alunecarea” spre jurnal Își găsește alibiul În distrugerea nostalgiei comunicării totale. De altfel, indiferent de scopul său
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de nu mai puțin despoticul spectru al libertății, al eliberării de sub constrângerile construcției literare tradiționale. Ca gen literar, jurnalul intim intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru sine, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta experiența discontinuului 84, enunțul jurnalului nu este izolat decât În aparență. El se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate a jurnalului intim - aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
idee la formă, de la sens la semn, drumul este foarte scurt. Exprimarea spontană este mai apropiată de ființa umană „hic et nunc” (aici și acum), pe când limba scrisă este rodul unei elaborări complexe și severe. Prin limba scrisă se elaborează discursul unei scheme prealabil construită în atitudinile mentale ale subiectului. Astfel, în funcție de educația, mediul profesional sau social, gradul de cultură, se creează în fiecare persoană un nivel al limbii, caracteristic. Pentru mulți, modul profund original al limbajului poartă specificul profesional: poeții
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
avem concepte ? avem./ pe dracu’ - zise liftierul - privighetorile/ sunt închise în alt salon” (Privighetorile). Poemul este o sumă de întâmplări, mai mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
prin creație, în forme care nu mai păstrează atributul deplin al purității. Putem conchide, așadar, că tensiunea care marchează existența virtuală a divinității se manifestă în mod real doar în exteriorul lui, în opera lui, în lumea ca macrosemn (text/discurs) al creației sale [Stănciulescu, 1995: 218-220]. Ne confruntăm, în acest moment, cu două puncte de vedere aparent opuse: • cel care susține, cum procedează Leibniz, de pildă, că fiind creație a perfecțiunii divine, lumea în care trăim este prin excelență cea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de fapt, să deschidem prefața lucrării lui J. A. Barnes cu o greu de încheiat hermeneutică / semiotică a minciunii originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui manifestare semiotica este în întregime responsabilă. Iată de ce, ne propunem ca secvenței suspendate in illo tempore a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui manifestare semiotica este în întregime responsabilă. Iată de ce, ne propunem ca secvenței suspendate in illo tempore a existenței edenice a omului să îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu clarifică niște cuvinte ambigue cu ajutorul unor cuvinte ambigue" [1991:99-101]. Încercînd să clarificăm atît cît ne stă în putință problemele ambiguității limbajului, una din principalele surse ale "comunicării mincinoase", vom (re)defini cele șase funcții asociate de Roman Jakobson discursului lingvistic [cf. Herseni, 1975:112-126] prin racordarea lor la particularitățile demersului înșelător. Astfel: • funcția expresivă dezvăluie atitudinea emitentului (CINE?), emoția lui reală sau prefăcută față de ceea ce spune: "Fățărnicia, perfidia, minciuna, simularea n-au fost probabil descoperite deodată cu limba, dar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toată etnografia este ficțională" [ibidem:133]. Urmărind din punct de vedere contextual relațiile mincinoase instituite între oameni, vom constata că există tot atîtea acțiuni (verbe) mincinoase cîte domenii am luat într-un subcapitol anterior în seamă, respectiv cîte tipuri de discurs istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am luat într-un subcapitol anterior în seamă, respectiv cîte tipuri de discurs istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în seamă, respectiv cîte tipuri de discurs istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate se manifestă într-un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele perioade temporal-culturale în care au apărut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se manifestă într-un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele perioade temporal-culturale în care au apărut și manifestat principalele discursuri: de tip conotativ (magico-mitic, ocult, religios), specifice unei îndelungate și greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]