47,058 matches
-
de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît să fie accesibil doar inițiaților); de tip denotativ (discursul logico-filosofic, științific, tehnic), specifice mai ales timpurilor moderne, aspirînd aparent la o minimalizare a falsului, a ambiguității, a minciunii etc., dar favorizîndu-le chiar prin această strădanie apariția (vezi încercarea curentului neopozitivist de a "forța" realitatea să intre în tiparele sale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai ales timpurilor moderne, aspirînd aparent la o minimalizare a falsului, a ambiguității, a minciunii etc., dar favorizîndu-le chiar prin această strădanie apariția (vezi încercarea curentului neopozitivist de a "forța" realitatea să intre în tiparele sale conceptuale); de tip conotativ-denotativ (discursul interpretativ artistic, politico-ideologic), care le mediază pe cele două de mai sus, avînd forme "mincinoase" dispersate de-a lungul întregii istorii umane (în această categorie se încadrează și propriul nostru demers, de factură intuitiv-rațională, simbolico-științifică, hermeneutico-semiotică, demers care pornește de la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu uităm, totuși, situațiile în care dincolo de prezumția minciunii descoperim un adevăr, respectiv pe cele în care "adevărul este cea mai bună minciună"). Pe de altă parte, însă, semiotica mai reprezintă și un limbaj unificator (metodologic) pentru alte tipuri de discurs (limbaje) pentru care semnele (minciunii) sînt relevante. Spre exemplu, minciuna se concretizează prin următoarele categorii de semne (de semnificanți, de fapt): biofizice (înroșire, tahicardie, creșterea temperaturii, transpirație etc.); biochimice (modificări umorale, creșterea adrenalinei din sînge, eliberarea de hormoni etc.); psihologice
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare a conștiinței colective; • Contextul actului mincinos (CÎND și UNDE?), luînd în seamă: domeniile particulare și sociale de manifestare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare a conștiinței colective; • Contextul actului mincinos (CÎND și UNDE?), luînd în seamă: domeniile particulare și sociale de manifestare ale minciunii (relații de familie, profesionale, de clasă, etnice) și conjuncturile specifice
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au mințit niciodată, și încă și mai puțini ar spune că n-au fost în viața lor înșelați de un mincinos. Într-un articol apărut în ianuarie 1889 într-o revistă, Oscar Wilde (1989: 216) se plîngea că, exceptînd probabil discursurile avocaților, arta mințitului decăzuse. O sută de ani mai tîrziu, majoritatea oamenilor ar fi spus că obiceiul de a minți s-a răspîndit considerabil față de odinioară; un ziarist britanic (Lott, 1990) a etichetat anii '80 drept "decada minciunilor". În 1991
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a acordat mult mai puțină atenție. Haviland (1977:185) care făcea remarci cu tentă generalizatoare, bazîndu-se pe domeniul etnografiei pe care-l studia în Mexic, ne amintea că "noțiunile de adevăr și falsitate pot fi și ele negociabile într-un discurs social". Deși el vorbește de adevăr și falsitate, eu cred că de fapt, conform termenilor lui Bok, se referă la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fascinant al deosebirii dintre cum induc în eroare spusele cuiva și cum ne poate păcăli felul în care se spune ceva îl oferă Oliver Sacks (1986:76-80) relatînd reacția avută de cîțiva pacienți afazici, internați în spital, la vederea unui discurs televizat al lui Ronald Reagan, în 1984. Cu toții au izbucnit în hohote de rîs. Acești pacienți sufereau de afazie totală și nu puteau înțelege "cuvintele în sine". Însă Sacks afirmă: gesturile, grimasele, mimica prefăcută și mai ales tonalitățile și ritmul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce lor le-a părut fals, inadecvat, deplasat și aproape grotesc. Nu e nevoie să devenim afazici pentru a avea și noi o senzație asemănătoare, și nici măcar nu trebuie neapărat să-l ascultăm pe Marele Comunicator; este suficient să urmărim discursul oricărui politician la televizor, cu sonorul dat la minim, așa cum, spre exemplu, se întîmplă și într-o anumită secvență din filmul Singurătatea alergătorului de cursă lungă, unde doi tineri delincvenți din Marea Britanie reacționează la fel ca pacienții lui Sacks atunci
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minim, așa cum, spre exemplu, se întîmplă și într-o anumită secvență din filmul Singurătatea alergătorului de cursă lungă, unde doi tineri delincvenți din Marea Britanie reacționează la fel ca pacienții lui Sacks atunci cînd privesc figura unui politician care ține un discurs la televizorul lipsit de sonor. Deși unele înșelătorii, cum ar fi falsele piese de mobilă de antichitate sau pasele prefăcute în timpul unui meci de fotbal, nu implică neapărat actul de a minți, minciunile pot apărea în cadrul unui plan mai complex
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelătorie, spune Bok, este deghizat în eufemisme precum "dublă contabilitate". Guvernele și trusturile mai mari, mai puțin universitățile și organizațiile profesionale, ne oferă cele mai precise aproximări ale tipului ideal de birocrație, conform lui Weber; distanța dintre limbajul tehnic și discursul obișnuit este mai mare aici și are mai multe șanse să inducă în eroare. Există ceea ce Jackall (1980: 52-53) numește "o neîncredere față de valori intangibile care amenință să submineze atingerea obiectivelor calculate". Această neîncredere conduce la o "alchimie greșit direcționată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publicului și pe măsură ce presa a devenit tot mai îndrăzneață și indiscretă, miniștrii au început, la rîndul lor, să se arate tot mai neliniștiți și să se teamă de a nu fi umilinți în public, încît și-au mărit exigența în privința discursurilor pe care le aveau de pregătit și pe care le voiau din ce în ce mai bine puse la punct, lucru care a accentuat presiunea asupra reprezentanților lor oficiali. Această presiune este resimțită mai intens de către noii membri ai birocrației decît de aceia deja
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la o întrebare asigurîndu-mă că "se va face tot ce este necesar", cînd de fapt (după cum mi-am dat seama mai tîrziu) nu aveau nici o intenție să acționeze astfel. De atunci, numeroși etnografi au atras atenția asupra diversității tipurilor de discurs specifice diferitelor comunități, și asupra variatelor resurse ale înșelătoriei, intenționate sau nu, pe care le posedă aceste tipuri (cf. Hendry 1989 și referințe). Chiar între societățile occidentale industrializate există diferențe în gradele în care minciuna este considerată justificabilă. În sondajele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este de două ori mai important pentru respectul față de propriul lor eu ca justificările să se ridice la condiția unor motive întemeiate, nu numai în mintea lor, ci și în opinia publicului. Snyder și Higgins analizează în amănunt unul din discursurile președintelui Reagan cu privire la afacerea Irangate și comentează că pentru Reagan, ca și pentru ceilalți, problema este cum să se folosească de scuze în așa fel încît să pară că nu o fac. Soluția auto-amăgitoare, după cum apare în acest pasaj important
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Reagan cu privire la afacerea Irangate și comentează că pentru Reagan, ca și pentru ceilalți, problema este cum să se folosească de scuze în așa fel încît să pară că nu o fac. Soluția auto-amăgitoare, după cum apare în acest pasaj important al discursului, este de a ridica explicațiile președintelui la rangul de motive și de a afirma simultan că nu este vorba de nici un fel de scuze. Apoi, ei fac o remarcă importantă cu privire la succesul tacticii din această situație, adăugînd: "Poate că a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca atunci cînd vorbim despre "colaborarea dintre soț și soție pentru a înșela tribunalul și a obține divorțul". Cuvîntul "complicitate" a căpătat numeroase înțelesuri, chiar în discursul juridic care prezintă restricții clare, însă cea mai limpede definiție care ar servi scopului acestei lucrări este următoarea: Înțelegerea între două persoane, aflate pe poziții opuse sau avînd interese care intră în conflict, de a acționa într-un mod care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ucise" sau "exterminate", însă nu percepem această exprimare ca fiind înșelătoare. Unele din expresiile lingvistice utilizate de birocrați par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu se auto-amăgesc, și poate nu au intenția de a-i înșela pe ceilalți, faptul că folosesc eufemisme
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu se auto-amăgesc, și poate nu au intenția de a-i înșela pe ceilalți, faptul că folosesc eufemisme facilitează inducerea în eroare a publicului larg. În mod similar, e posibil să nu existe intenția de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai greu să se disimuleze falsitatea unui mesaj prin limbajul gesturilor decît prin cuvinte. Gregory Bateson (1968:615) privește acest lucru din perspectivă evoluționistă: Se pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria persoană și alți indivizi sau între individ și mediul înconjurător, iar societatea umană este de așa natură încît falsificarea acestui discurs devine foarte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria persoană și alți indivizi sau între individ și mediul înconjurător, iar societatea umană este de așa natură încît falsificarea acestui discurs devine foarte repede patogenă. De aceea, este important faptul că acest discurs se bazează pe tehnici involuntare și care doar rareori pot fi controlate. Bateson subliniază că oamenii care își pot controla eficient comunicarea non-verbală, cum ar fi actorii și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria persoană și alți indivizi sau între individ și mediul înconjurător, iar societatea umană este de așa natură încît falsificarea acestui discurs devine foarte repede patogenă. De aceea, este important faptul că acest discurs se bazează pe tehnici involuntare și care doar rareori pot fi controlate. Bateson subliniază că oamenii care își pot controla eficient comunicarea non-verbală, cum ar fi actorii și magicienii, întîmpină mai multe dificultăți atunci cînd trebuie să se comporte sincer
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum frecvența și impactul minciunii diferă în funcție de contextul social, cultural și structural, ele diferă de asemenea de la un individ la altul. 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional În capitolul 8 am citat o glumă analizată de Freud pentru a ilustra modul în care afirmațiile adevărate pot fi, în unele cazuri, folosite în scopul de a înșela. De asemenea, în alte împrejurări, o afirmație poate fi falsă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existenței ficțiunii este, în definitiv, un lucru ciudat, neobișnuit și uimitor. Dînd termenului "ficțiune" o definiție mai largă, această posibilitate poate fi considerată un atribut al societății umane. Totuși, în orice societate, ficțiunea și ceea ce Searle (1975:326) numește "convențiile discursului ficțional" iau forme structurate social. Teoreticienii literaturii au examinat conceptul de ficțiune în detaliu (e.g. Pavel 1986, Smith 1978), însă pe mine mă preocupă alte aspecte; îmi limitez discuția la studiul posibilităților pe care ficțiunea le oferă minciunii și al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știu să identifice un text literar, deosebindu-l de celelalte. Cel puțin în ultimele două secole, în Occident s-a tras o linie de separație între textele istorice și cele literare. În jargonul actual, ele sînt două genuri distincte de discurs. Avem pretenția ca istoria și știrile să fie "adevărate", în sensul de "a corespunde realității", în timp ce în privința literaturii nu vrem decît să fie plauzibilă, în sensul de "a oglindi viața" (cf. Allon 1985:53). Samuel Johnson (1905:271) scria în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viața" sau, mai degrabă, "reflectă mai mult decît viața". După cum a afirmat Horațiu (1929:479) cu privire la poezie, cu mult timp în urmă: "Literatura care vrea să placă trebuie să se apropie de realitate...". Ambele genuri, realist și fantastic, văzute în contrast cu discursul istoric, se disting prin absența obligativității ca afirmațiile să fie adevărate sau cel puțin veridice. În acest sens, literatura este privilegiată; cititorii sînt dispuși să colaboreze cu autorii, acceptînd caracterul imaginar al textelor. Însă nu întotdeauna acest privilegiu este necondiționat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]