43,803 matches
-
Nedelcu, Florea, De la Restaurație la Dictatura Regală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Nedelcu, Florea, "Contradicții și reorientări în evoluția PNL,(1930-1931)", în Revista de Istorie, 1976, nr. 12, pp. 1860-1871. Neumann, Victor, Heinen, Armin, Istoria României în concepte. Perspective alternative asupra limbajelor socialpolitice, Editura Poliroim, Iași, 2010. Oncescu, Iulian, Tudorache, Andrei, "Victor Slăvescu-ministru de finanțe (1934-1935)", în Analele Universității din Craiova, seria Istorie, anul XVII, nr 1(21), 2012, Craiova, pp. 101-114. Onișoru, Gheorghe, Alianțe și confruntări între partidele politice din România
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
aprilie 1936, p. 3. 285 Ibidem. 286 Ibidem. 287 Idem, nr. 1504, 1 mai 1936, p. 1; 288 Ibidem. 289 Idem, nr. 1919, 2 decembrie 1937, p. 1. 290 Victor Neumann, Armin Heinen, Istoria României prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Editura Polirom, Iași, 2010, pp. 129-149. 291 Cristian Preda, "Liberalismul evoluționist", în Polis, 1997, nr. 3, pp. 57-69. 292 Radu Carp, "Neoliberalismul românesc: istorie și inadaptare", în Polis, 1997, nr. 3, pp. 70-83; Al Radu, Fenomenul partidist, Editura Printech
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
6. 345 Idem, pp. 7, 8, 10, 11, 13; Ovidiu Buruiană, op. cit., p. 220. 346 Gh. I. Brătianu, "Liberalism și democrație", Extras din revista Libertatea, București, 1935, pp. 17-20; Victor Neumann, Armin Heinen, Istoria României prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 158. 347 Șerban Rădulescu Zoner, coordonator, Gheorghe Cliveti, Gheorghe Onișoru, Dumitru Șandru, Apostol Stan, Istoria Partidului Național Liberal, Editura All, București, 2000, p. 231; Mihail Manoilescu, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de artificii, solidar cu mutațiile social-istorice ale contemporaneității. Modelele existențiale și estetice rămân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai ales în ciclul numit Cântice de lume, din „of”-urile lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
I, 87-92; Baltag, Polemos, 151-156; Grigurcu, Poeți, 92-96; Cubleșan, Teatrul, 150-154; Lit. rom. cont., I, 159-163; Cândroveanu, Printre poeți, 39-45; Marcea, Concordanțe, 265-267; Iosifescu, De-a lungul, 223-226; Manea, Contur, 82-88; Raicu, Fragmente, 131-134; Rotaru, O ist., III, 68-81; Micu, Limbaje, 170-178; Tuchilă, Privirea, 111-120; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 373-377; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 83-85; Lovinescu, Unde scurte, II, 158-162; Constantin, Complicitatea, 72-77; Mircea Zaciu, Soarta unui cobai, F, 1994, 12; Ierunca, Semnul, 241-244; Al. Săndulescu, Un mare disident al anilor ’50, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența artei actoricești”); închipuie Teatrul Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur actorii, pe o scenă circulară); recurge la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj al lui - fiind altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur actorii, pe o scenă circulară); recurge la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj al lui - fiind altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât o glumă ieftioară, cu oarecari nostime efecte de limbaj. Raky propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului de Comedie) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
exeget, împarte lumea în partea sus și cea de jos, „în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciudată victorie. Da, o revanșă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarității lucrurilor frumoase și adevărate din această lume. Dacă aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul meu era pe atunci prea concret. Mă mulțumeam să cercetez, în albumele noastre cu fotografii, chipurile femeilor și să regăsesc licărirea aceea de frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de muncile câmpului, de recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu limbajul picant, aspru și colorat al Avdotiei. Discuția lor a ajuns și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să ne vorbească despre Parisul inundat sau să ne citească câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
năștea o limbă nouă. O limbă pe care ea nu o cunoștea, și de aceea îi păruse atât de incredibil dialogul din fostul birou al guvernatorului. Nu, totul avea un înțeles: și retorica revoluționară ce derapa dintr-o dată spre un limbaj murdar și acel „cetățeană spioană”, și broșura ce reglementa viața sexuală a membrilor Partidului. Da, se instaura o nouă ordine a lucrurilor. În lumea asta atât de familiară totuși, toate aveau să capete un alt nume, fiecărui obiect, fiecărei ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au stins țigara și au năvălit în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei nu ar fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
termen mediu și lung este de simplificare și reducere a biodiversității la nivel global și de uniformizare a ecosferei. CAPITOLUL 4 NOȚIUNI PRIVIND CONSERVAREA RESURSELOR GENETICE ÎN ZOOTEHNIE Noțiunea de management al resurselor genetice (MRGĂ este relativ proaspăt intrată în limbajul de specialitate (1980 Convenția de la Rio, FAO, anii 1990, Drăgănescu, 1992, 1993Ă. În economie, managementul reprezintă un ansamblu de procedee de organizare și conducere a unor activități, folosind tehnici și metode specifice, care vizează utilizarea diferitelor tipuri de resurse (existente
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
an. Verificarea de către profesor a ceea ce și-a însușit un elev, prin intermediul acestor traduceri concrete a competenței specifice se numește evaluare normativă. Etapele învățării - sunt șase etape ce vizează structurarea operațiilor mentale: percepția interiorizarea construire de structuri mentale transpunere în limbaj acomodare internă adaptare externă Microproiectul didactic (proiectarea lecțiilor de biologie) Prin metodologie didactică se înțelege proiectarea unui model complex de instruire, care cuprinde selectarea obiectivelor instructiv-educative, identificarea resurselor procesului de învățământ, stabilirea sarcinilor de învățare și tehnicilor de lucru capabile
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
întrucât nu este, ca multe alte texte din Vechiul Testament, rezultatul fuziunii mai multor surse. Ajunge la concluzia că a căuta traducerea adecvată a lui ’Elohim într-o limbă este identic cu a căuta un concept similar în orice sfera a limbajului, fiindcă acest cuvânt „reprezintă religia umană, simplifica problemă formelor multiple ale religiei și unifica ceea ce, în confruntare cu YHWH, poate fi în mod evident unificat, în ciuda unor diferențieri interne” (p. 10). Față de YHWH, ’elohm (autorul îl ortografiază cu litera
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
având ca model indicele de la sfârșitul traducerii franceze a Coranului realizate de Régis Blachère. Sub fiecare rubrică, își propune să grupeze nu numai numele și calificativele atestate în Coran și în diversele tradiții, ci și pe cele ce țin de limbajul tehnic al teologilor: atât pe cele admise, cât și pe cele respinse. Semnalează o dificultate de realizare majoră: polisemia multor nume. Nu intenționează să ocolească dificultatea în maniera lui Halm, care n-a reținut decât un sens pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie lingvistică - concept, si referent - concept și evidențiază funcția de comunicare a limbajului uman îl fac să fie congruent cu preocupările de teorie și practica a traducerii. Semantica funcțională părăsește concepția naivă după care conștiința realizează pasiv o „copie” a structurii obiective a lumii reale, iar lexicul este un repertoriu de cuvinte, reflexe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar ea se distanțează și de ipoteză Sapir-Whorf, conform căreia fiecare limbă decupează diferit realitatea, iar structurile lingvistice predetermina, orientează și chiar organizează viziunea noastră despre lume19. Mounin, în Linguistique et philosophie, afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cuvântului. Însă, în vreme ce în cazul comparației proprietatea ce determină analogia poate fi recunoscută drept adevărată sau falsă, în cazul metaforei proprietatea respectivă e asumată doar de vorbitor, care caută să obțină adeziunea conlocutorilor. Acest lucru conferă metaforei un caracter conotativ. Limbajul însuși abundă în metafore mai mult sau mai putin lexicalizate, fixate în catahreze; logică lui nu e întotdeauna reductibila la opoziția adevărat/fals, ci mai degrabă la „mai mult sau mai putin adevărat”. Limba este locul continuului și al vagului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semnalată doar într-o eventuală notă de subsol. Pentru că traducerea să nu fie „supraîncărcata”, informația nouă pe care o comunica trebuie să fie transmisă într-un ritm nu prea rapid pentru ascultătorul obișnuit 60. 4. Prioritatea nevoilor ascultătorilor față de formele limbajului, în sensul evitării expresiilor mai dificile, în ciuda prestigiului lor literar sau a unei tradiții îndelungate care le-a consacrat. Prevăzând însă reacțiile negative față de o traducere ce ar respectă toate aceste deziderate într-o cultură ce cunoaște o tradiție îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]