43,501 matches
-
sunt încătușați cu mâinile la spate și merg în poziția "aplecat", cu capul înainte. La fiecare 15 minute, gardienii verifică dacă fiecare deținut respectă regulile. Deținuții sunt hrăniți cu supă de patru ori pe zi și au dreptul la cărți, ziare și radio.
Închisoarea „Delfinul Negru” () [Corola-website/Science/334175_a_335504]
-
postul de dactilograf la biroul de notar public Dr. Aciu din Cluj, timp de doi ani. În tot acest timp a activat în Sindicatul Grafic clujean, ca membru al acestuia. Fiind apreciat a primit funcția de corector la editura de ziare „Cultura”, la gazeta „Tipograful”, „Națiunea Română”, „Tribuna” condusă de scriitorul Ion Agîrbiceanu din Cluj unde a lucrat până în anul 1940. La gazeta „Tipograful” a publicat articole din anul 1935. A activat în PSD unde a îndeplinit sarcini de conducere și
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
și era apreciat în rândul tipografilor, a fost primit de Sindicatul Arte Grafice care i-au oferit un post la tipografia „Veștemean” iar în primăvara anului 1941, la tipografia „Kraft și Drotlef”. În această perioadă este colaborator la mai multe ziare dovedind ușurință în exprimare și deosebită abilitate în scris. În anul 1942, din iulie pâna în decembrie a fost pe front în Uniunea Sovietică, furier și dactilograf la comandamentul Diviziei; frontul a ajuns până în Caucaz. În 23 august 1944 a
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
de unde s-a întors în țară la 19 decembrie 1944. Scrisul, ca pasiune și cu mult talent, de la debutul din 1927, l-a făcut să colaboreze la „Scânteia” (obținând premiul II în iunie 1948), „Timpul liber”, Almanahul Grafic din Cluj, Ziarul „Țara” din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
colaboreze la „Scânteia” (obținând premiul II în iunie 1948), „Timpul liber”, Almanahul Grafic din Cluj, Ziarul „Țara” din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu articole semnate fie cu numele propriu, fie cu pseudonimele
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector la diferite școli de calificare și recalificare din poligrafie, comerț, cooperație ș.a. În această perioadă și după pensionarea din anul 1967 nu a încetat să scrie și să continue colaborarea la diferite ziare. Aprecierea și recunoșterea activității, a colaborării cu personalități din lumea poeziei, culturii și artei a fost imortalizată pe pelicula lui Aristide Buhoiu într-un interviu, realizat în Parcul sub Arini din Sibiu, în anul 1969.
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
„Eldorado” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat inițial în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union”. Poemul descrie călătoria unui „cavaler galant” în căutarea legendarului El Dorado. Cavalerul petrece o mare parte din viața în această căutare. La bătrânețe, el întâlnește în cele din urmă o „umbră a unui pelerin”, care
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
parte din viața în această căutare. La bătrânețe, el întâlnește în cele din urmă o „umbră a unui pelerin”, care îi arată drumul prin „Valea Umbrei”. Poemul a fost publicat pentru prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union” din Boston. Poemul este o narațiune formată din patru strofe de câte șase versuri, cunoscute sub numele de sextete. Poe folosește termenul "umbră" în mijlocul fiecărei strofe. Sensul cuvântului, însă, se schimbă cu fiecare utilizare. În
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
și, în ciuda faptului că și-a petrecut viața în căutarea lor, el și-a pierdut în cele din urmă tăria și s-a confruntat cu moartea. Poemul a fost publicat pentru prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union" din Boston. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
timp partenerul de viață al politicianului socialist Aurélie Filippetti care, în 2009, a făcut o plângere oficială împotriva lui Piketty pentru violență în familie. Aceasta a renunțat ulterior la acuzații, după ce Piketty i-a cerut scuze. Este un editorialist al ziarului francez Libération și, ocazional, scrie articole pentru Le Monde. În aprilie 2012, Piketty a fost co-autor (împreună cu alți 42 de colegi) al unei scrisori deschise în sprijinul candidatului prezidențial francez François Hollande. În 2013, a câștigat premiul bienal Yrjö Jahnsson
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
scopul de a o publica. Deși "Sartain's" era autorizată să-l publice în ianuarie 1850, Griswold l-a publicat primul la 9 octombrie 1849, la două zile după moartea lui Poe ca parte a necrologului său pentru Poe în ziarul "Daily Tribune" din New York. Thompson l-a publicat în numărul din noiembrie 1849 al revistei "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
retorica clasică. În consecință, poate fi dificil de a discerne relația exactă dintre variile părți ale retoricii vizuale. Câteva exemple de artefacte pe care le analizează retorii vizuali sunt diagramele, picturile, sculpturile, jocurile video, paginile de internet, reclamele, filmele, arhitectura, ziarele, și fotografiile. Retorica vizuală caută să dezvolte teoria retoricii într-un mod care e mai cuprinzator și mai inclusiv în ce privește imaginile și interpretările lor. Imaginile vizuale și obiectele materiale au devenit mai relevante în lumina recentelor dezvoltări tehnologice pentru a
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
de 16 versuri a lui Poe intitulată „Hymn” presupusă a fi cântată de Morella și publicată ulterior ca un poem de sine stătător cu titlul „A Catholic Hymn”. Prima traducere în limba română a fost publicată sub pseudonimul Tolla în ziarul "Curierul de Iași", anul IX, 8 octombrie 1876, nr. 111, pp. 1-2; această traducere a fost reeditată apoi în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII, 1909, nr. 17
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
fost publicată sub pseudonimul Tolla în ziarul "Curierul de Iași", anul IX, 8 octombrie 1876, nr. 111, pp. 1-2; această traducere a fost reeditată apoi în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII, 1909, nr. 17, pp. 1-2 și nr. 18, pp. 1-2) și în volumul E.A. Poe, "Prăbușirea Casei Usher. Schițe, nuvele, povestiri" (Editura Univers, București, 1990, pp. 527-531). La reeditarea din 1907, Radu Manoliu a atribuit această traducere
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
însă o controversă cu privire la autorul acestei traduceri: Mihai Eminescu, Veronica Micle sau ambii. Cercetătorul Liviu Cotrău presupune că Veronica Micle a realizat o variantă brută a traducerii, pe care Eminescu ar fi cizelat-o și ar fi publicat-o în ziarul "Curierul de Iași" (la care era redactor-administrativ). În urma ruperii ulterioare a relațiilor între Mihai Eminescu și Veronica Micle, poetul a aruncat în foc într-un acces de furie manuscrisul traducerii, mărturisindu-i acest lucru fostei sale iubite („am pus-o
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1, pp. 17-23), de Panaite Zosin (publicată în ziarul "Românul" din București, anul XXXVIII, 1894, nr. 423, pp. 17-23) și de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103, pp. 224-235). Au existat și
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
ediția din 23 august 1845 a "Broadway Journal". Această ediție a omis epigraful din Longfellow deoarece, după cum credea Poe, poemul era suspectat a fi plagiat. Un pic mai târziu, povestirea a fost retipărită în ediția din 27 august 1845 a ziarului "Spirit of the Time" din Philadelphia. În 1857, poetul Charles Baudelaire a publicat o traducere în limba franceză inclusă în colecția «Extraordinaires Nouvelles Histoires». Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu și publicată sub titlul „Inima
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
tată georgian, și o mamă moldoveancă. Tatăl său, Djumberi Todua, este și el politician comunist, fiind deputat deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XV-a (2001-2005). În anii 1990, Zurab Todua a fost corespondent special, apoi observator (recenzor) al ziarelor „Панорама” ("Panorama"), „Россия” ("Rossia") și „Новая газета” ("Novaia gazeta") din Rusia. A fost colaborator știițific al Centrului de cercetări civilizaționale și religioase de pe lângă Academia de Științe a Rusiei (1998 - 2001) și colaborator știițific al Institutului de Religie și Politică (Moscova
Zurab Todua () [Corola-website/Science/334309_a_335638]
-
„” (în ) este titlul folosit în colecții și antologii pentru un articol de ziar scris de Edgar Allan Poe și publicat pentru prima dată în ediția din 13 aprilie 1844 a ziarului "The Sun" din New York. Prezentat inițial ca o poveste adevărată, el detaliază călătoria de doar trei zile a europeanului Monck Mason peste
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
„” (în ) este titlul folosit în colecții și antologii pentru un articol de ziar scris de Edgar Allan Poe și publicat pentru prima dată în ediția din 13 aprilie 1844 a ziarului "The Sun" din New York. Prezentat inițial ca o poveste adevărată, el detaliază călătoria de doar trei zile a europeanului Monck Mason peste Oceanul Atlantic în balonul cu gaz „The Victoria”. S-a dezvăluit mai târziu că era vorba de o farsă
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
lor la cererea presupusului editor. Articolul menționează, de asemenea, insula Sullivan și Fort Moultrie din Carolina de Sud (SUA), unde Edgar Allan Poe a locuit un timp. Povestirea cunoscută acum sub titlul de „” a fost publicată pentru prima dată în ziarul "The Sun" din New York. Articolul a oferit o relatare detaliată și foarte plauzibilă a unei călătorii de 75 de ore cu un balon cu aer cald mai ușor decât aerul efectuate de celebrul aeronaut european Monck Mason peste Oceanul Atlantic, împreună cu
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
european Monck Mason peste Oceanul Atlantic, împreună cu o diagramă și specificații tehnice ale aparatului. Edgar Allan Poe s-ar fi putut inspira, cel puțin în parte, dintr-o farsă jurnalistică anterioară cunoscută ca „Great Moon Hoax”, care fusese publicată în același ziar în 1835. Unul dintre scriitorii bănuiți ai acelei farse, Richard Adams Locke, a fost editorul lui Poe în perioada în care a fost publicată „Farsa cu balonul”. Poe s-a plâns timp de un deceniu că Great Moon Hoax ar
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]