43,006 matches
-
are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
împerecheați mi-a readus în minte două amintiri foarte îndepărtate, cele mai misterioase din copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
preferate? M-am dus să mă așez lângă ea, pe jos, sprijinindu-mi coatele pe capul bacantei de piatră. Sora mea se afla de cealaltă parte, rezemată de balustradă, cu privirea pierdută în ceața caldă a stepei. Vocea Charlottei era cântată, așa cum o cereau versurile acelea: Il est un air pour qui je donnerais Tout Rossini, tout Mozart et tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
15,18), în cer (Ps 11,4; 103,19) și pe pamant (47,3). Acest nume se întâlnește cu precădere în Psalmi - unii chiar au fost numiți „psalmi regali”, datând din perioada de după exilul babilonian (Ps 47; 93; 95-99). Ei cântă stăpânirea lui YHWH asupra apelor primordiale (93), dar și în Sion, si îndeamnă: ba-ƒațoțerÄÖ we qÄl šop"r h"r‘ó li-pnQy hammélek YHWH (98/97,6): „cu trâmbițe și în sunet de corn, strigați în fața Regelui YHWH.” ’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
apare și că nume propriu-zis, substantivizat: ... ’im Țaddq Kabbr taršia‘ (Iov 34,17): „... oare vei osândi pe Cel Drept și Mare?” Mikkenap h"-’"reț zemiroÖ š"ma‘nó te> lațțaddq... (Is 24,16a): „De la marginile pământului auzim cântând: Slavă celui drept!” (BS) În toate aceste versete, Dumnezeu este numit „drept” în general, fără să se precizeze în ce se manifestă dreptatea lui. În alte locuri, se precizează că Dumnezeu se arătă drept în aplicarea de pedepse, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diferită de a acestuia din urmă. Dumnezeu este „adevărat” întrucât e coerent cu sine, ceea ce înseamnă că nu-și retractează cuvintele, își îndeplinește făgăduințele, nu se schimbă, iar omul percepe toate acestea că pe o fidelitate absolută, veșnică, așa cum o cântă finalul Ps 117: ’emeÖ YHWH le-‘Äl"m („Adevărul/fidelitatea Domnului rămâne în veac”). Dar, dacă vrem să spunem despre Dumnezeu că e adevărat și nu fals, în sensul existenței, va trebui să folosim sintagma ’Pl ƒ"y (v. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rupeți parte de sus a tulpinii cu inflorescența și introduceți-o în colivie. Este un tonic foarte bun. Adjuvant pentru canari Adăugați un praf de șofran la apa de băut a canarului dvs. Se spune că acesta îi ajută să cânte mai mult. Șofranul este un stimulent deci în mod sigur îi va face să aibă mai mult chef de cântat. Antidot împotriva pisicilor și a câinilor Sunt anumit zone în care animalele dvs. de casă nu sunt binevenite. Pisicile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
veche, nu toate mythoi sunt mituri și nu toate miturile sunt mythos; Hesiod introduce mitul celor cinci rase astfel: dacă vreți acum o să vă spun un alt logos”. M. Detienne (1997a, pp. 98-99), amintește că Xenofan le cere oamenilor să cânte zeii „În cuvinte (mythoi) de bun augur și vorbe (logoi) curate”, iar Eschil și Hecataios folosesc termenul logos pentru a desemna poveștile; mythos va fi folosit de Empedocle pentru a numi cuvintele care conțin adevărul revelat (p. 98) sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu ar fi scos acel lucru afară, s-ar fi transformat În puroi. Și, uneori, atunci când puroiul se aprinde Înăuntru, acea persoană moare. Tatăl meu a bătut din tobă tot timpul cât Old Man Hay m-a doftoricit. El nu cânta, dar Old Man Hay a cântat câte un pic de fiecare dată când Începea să mă doftoricească. A pus osul pe mine de patru ori și de fiecare dată a scos sânge, dar ultima dată foarte puțin. ș...ț După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
afară, s-ar fi transformat În puroi. Și, uneori, atunci când puroiul se aprinde Înăuntru, acea persoană moare. Tatăl meu a bătut din tobă tot timpul cât Old Man Hay m-a doftoricit. El nu cânta, dar Old Man Hay a cântat câte un pic de fiecare dată când Începea să mă doftoricească. A pus osul pe mine de patru ori și de fiecare dată a scos sânge, dar ultima dată foarte puțin. ș...ț După ce a terminat, Old Man Hay i-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornește să bată toba. Murmură un cântec. Și cântecul, și bătăile tobei sunt din ce În ce mai puternice. ș...ț Alternanța țipetelor de păsări și a tăcerilor se repetă de mai multe ori. În cele din urmă șamanul schimbă ritmul tobei și Își cântă imnul (M. Eliade, 1997, p. 218). După ce a parcurs toate „procedurile” magice, șamanul intră În transă și „Întrupează” puterile din lumea de dincolo; actele rituale sunt, de fapt, transpunerea acțiunilor spiritului său, care se luptă cu puterile malefice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iar șamanul bate iarăși toba și dansează. Sare În sus la o Înălțime care atinge uneori șase picioare. Strigă În delir. Se oprește din nou, intonează cu voce gravă și joasă un imn solemn. Urmează un dans ușor, În timpul căruia cântă Într-un fel mai curând ironic sau, dimpotrivă, răuvoitor: depinde de ființele a căror voce o imită. În cele din urmă se apropie de bolnav și silește cauza bolii să plece. Sau scoate răul, Îl aduce În mijlocul Încăperii și, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se crede că au putere și care sunt cântate, rostite sau scrise pentru a Îndeplini scopurile propuse” (T.M. Ludwig, 1987, vol. IV, p. 147). Eficiența acestui „rit verbal” variază În funcție de formulele folosite. Unele sunt mai puternice (adică fac apel la forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin pasivitate și acceptare. Așa cum am arătat În altă parte (M. Coman, 1980, pp. 176-182), dialogul modelelor normative se regăsește și În baladele care se cântau cu această ocazie: dacă unele glorifică dragostea și fidelitatea soției („Milea”), altele oferă imagini ale infidelității și nepăsării, aspru sancționate („Ghiță Cătănuță”). Riturile de trecere variază În funcție de civilizație și moment istoric. În diferitele lucrări de specialitate sunt descrise amănunțit schemele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui copac roditor. Moașa ura ca pruncul să fie sănătos și puternic asemenea pomului și apoi răsturna albia cu gura În jos (ca să nu fie adus „golul” malefic Înapoi În casă) și se așeza pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans marcat de strigături vesele. Moașa invita nevestele tinere să sară peste covată ca să aibă și ele un copil. De asemenea, În unele locuri se mimau diferite munci agrare sau casnice pentru ca nou-născutul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În cele patru zări. Fetele se stropeau cu apa rămasă ca să se căsătorească mai repede ( În acest caz, apa funcționează ca substanță magică ce apără acel teritoriu de intruziunile malefice și ca agent ori numai simbol al fertilității). Apoi, lăutarii cântau și tinerii jucau o horă. După aceea, mireasa intra În casă și era Îmbrăcată cu rochia de mireasă și Împodobită cu beteală și flori: un rol aparte Îl avea Împletitul, uneori În forme ceremonial determinate, al părului (act care marca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și rudele apropiate ajută mireasa să Își scoată cununa și beteala, Îi despletesc părul și Îi pun broboada (semn al intrării În rândul nevestelor). Nuntașii continuă petrecerea, iar dimineața lăutarii și nuntașii se Îndreaptă spre fereastra camerei mirilor și le cântă „zorile”. Riturile funerare Asemenea riturilor de naștere, trecerea propriu-zisă era precedată de numeroase rituri legate fie de interpretarea unor semne prevestitoare și apărarea de forțele malefice, fie de separarea de rude și cunoscuți (iertăciunile și Împărtășirea), fie de ușurarea morții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unele zone priveghiul era caracterizat de sobrietate, În altele era prilejul unor petreceri, dansuri ceremoniale, jocuri cu măști și glume fără perdea (fapt care a generat numeroase ipoteze speculative despre persistența „bucuriei” dacice În momentul morții - R. Vulcănescu, 1985). Bocetele cântate cu aceste prilejuri reamintesc, prin formule ceremonializate, ce a făcut cel dispărut pentru binele familiei lui și prezintă suferința fiecărei rude, fie certând pe cel mort că s-a grăbit să le părăsească, fie arătând cât de greu le este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a grăbit să le părăsească, fie arătând cât de greu le este celor rămași În viață fără el, fie blestemând moartea că a făcut o asemenea nedreptate luându-l dintre cei dragi. Un bocet aparte este „Zorile”, care se cântă, În unele părți ale țării, la răsăritul soarelui, În cele patru colțuri ale casei: Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi zânelor!/ Ian grăbiți voi de ziliți,/ Și pe Ion Îl Întâlniți/ Și-l Întoarceți Înapoi,/ Să vină el iar cu voi,/ L-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu poate fi adus oricum se Întâmplă, ci numai cu vârful Înainte, așa cum spune și cântecul: „Tot cu vârfu’-n vale/ Să le fiu de jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul pentru a vedea dacă e „jignit” sau nu, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin care multe lucruri prezente capătă un Înțeles. Mai multe femei, de obicei dintre rude sau vecini, trec lângă brad și se așază cu fața spre răsărit; ceilalți din asistență trec În spatele lor. În această adunare de lume multă, femeile cântă un cântec ritual de jale, spun ei, pentru tânărul mort. E vorba de cântecul bradului pe care Îl redăm aici: - Bradule, bradule,/ Cin-ți-o poruncit/ De mi-ai coborât,/ De la loc de piatră,/ Aicea la apă./ - Mie mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răcorească/ Și să-mi mulțumească./ Și pă min-m-or pus/ La mijloc de câmp/ La cap de voini,/ Ploile m-or ploaie,/ Cetina să-mi moaie,/ Vântu’ să mă bată,/ Cetina să-mi cadă./ Și eu mi-auzeam/ Cocoșii cântând/ Preotu’ cetind./ Și mie mi-a pus/ Numa dinți de flori/ Și de busuioc/ Să le fiu cu foc/ Și de budilene/ Să le fiu de jele. Cântecul bradului se cântă de mai multe ori: seara la sosirea bradului din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cetina să-mi cadă./ Și eu mi-auzeam/ Cocoșii cântând/ Preotu’ cetind./ Și mie mi-a pus/ Numa dinți de flori/ Și de busuioc/ Să le fiu cu foc/ Și de budilene/ Să le fiu de jele. Cântecul bradului se cântă de mai multe ori: seara la sosirea bradului din munte, a doua zi dimineața după cântecul zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum spre cimitir și În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
foc/ Și de budilene/ Să le fiu de jele. Cântecul bradului se cântă de mai multe ori: seara la sosirea bradului din munte, a doua zi dimineața după cântecul zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]