47,058 matches
-
ficțiunea și minciuna se intersectează. Faptul că ele se întîlnesc nu este surprinzător, deoarece succesul unui roman depinde, în parte, de capacitatea noastră ca cititori să ne transpunem în lumea imaginară construită de autor. Conceptul de ficțiune, ca tip de discurs, este în mare măsură rezultatul evoluției literaturii din secolul al XVIII-lea, descrisă de Lévi-Strauss (1981:652) ca o perioadă în care "narațiunea literară" a trecut "de la mit la roman". Deși conceptul de roman nu era încă bine conturat la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și nici nu a scris pentru un public baptist, ca Bunyan. Privind în perspectivă, putem considera apariția romanului o cucerire, care a extins granițele libertății instaurate cu mai multe milenii în urmă, prin structurarea limbajului, o libertate oferită de capacitatea discursului de "a depăși limitele prezentului real" (Rappaport 1979:180). În ziua de azi, discursul poate relata și adevărul istoric, fără a fi considerat înșelător. Însă, dacă majoritatea dintre noi nu ezită să clasifice aceste două cărți ca fiind mai degrabă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putem considera apariția romanului o cucerire, care a extins granițele libertății instaurate cu mai multe milenii în urmă, prin structurarea limbajului, o libertate oferită de capacitatea discursului de "a depăși limitele prezentului real" (Rappaport 1979:180). În ziua de azi, discursul poate relata și adevărul istoric, fără a fi considerat înșelător. Însă, dacă majoritatea dintre noi nu ezită să clasifice aceste două cărți ca fiind mai degrabă ficțiune decît relatare istorică, deoarece nu sînt plauzibile și/sau credibile, ce atitudine să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au avut neapărat dreptate, nici ei și nici criticii care i-au urmat. De exemplu, Defoe a prezentat publicului romanul său Jurnal al anului nefast în 1722 drept o relatare veridică și autentică din punct de vedere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ocazionale lipsite de importanță", pe care ar fi tolerat-o. Mai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, conceptul de "roman", ca gen recunoscut și acceptat al literaturii, a prins rădăcini (Watt 1957:10), ficțiunea în sine fiind un tip de discurs care "dă dreptul oricărui fel de act imaginativ să se desfășoare" (Pavel 1986:2). Chiar și așa, mulți creștini au continuat să se arate suspicioși față de toate formele literaturii. De exemplu, Edmund Gosse (1949: 20) a crescut la sfîrșitul secolului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar trebui să fie suficiente pentru a demonstra nu numai că, la fel cum afirmațiile adevărate pot fi uneori minciuni, și afirmațiile neadevărate pot fi făcute fără intenția de a înșela pe cineva. Mai mult, informațiile istorice arată că un discurs în care falsitatea se detașează de legătura sa cu minciuna, este recunoscut doar ca un rezultat al procesului istoric. Scriitorii inovează, iar publicul învață, însă numai odată cu trecerea timpului. În plus, separarea minciunii de falsitate nu rămîne niciodată pe deplin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost pedepsiți de guverne care nu au acceptat faptul că nu ar fi existat nici o legătură între textul literar și lumea reală. În sfîrșit, apariția genului numit "facțiune" și a altor amestecuri similare de fictiv și real arată că autonomia discursului literaturii este subminată chiar de propriii săi practicanți. În acest capitol am ignorat minciunile intenționate pentru a ne îndrepta privirea, într-un mod care trebuie să fie oarecum superficial, asupra afirmațiilor false spuse fără intenția de a minți. Scopul meu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-a dezvoltat deoarece oferea minciunii posibilitatea de a exista. În același mod, Oscar Wilde (1989:227) susține că primul mincinos "a fost adevăratul fondator al interacțiunii sociale". Rappaport (1979:180, 224, 226) comentează: însăși libertatea semnului față de semnificat permite discursului să depășească limitele prezentului și, dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive 319 Aranjamente optime .331 Concluzie 345 Referințe bibliografice 351 În aceeași colecție au mai apărut: 1. *** Ortografia limbii române 2. George Nicolescu: Magia aurului 3. Ioan Oprea: Lingvistică și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii 393
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii 393 Sociologia minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
orienteze nu numai spre construcția instituțională a unei societăți inclusive, ci și spre absorbția treptată a unor masive acumulări de fenomene care conduc la dezagregare socială, rezultate ale unei istorii supuse unor crize multiple. Excluziunea socială: concept și semnificații În discursul contemporan privind politicile sociale se utilizează tot mai des sintagmele excluziune și incluziune socială ca o extensie a tematicii clasice a sărăciei. La rândul său, sintagma măsuri de combatere a sărăciei tinde să fie înlocuită treptat promovare a incluziunii sociale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
excluziunii sociale, iar Comisiei Europene să urmărească acest lucru împreună cu statele membre (Berghman, 1996, p. 11). Se poate spune că termenul s-a consacrat prin cel de-al treilea program antisărăcie (perioada 1990-1994) lansat de Comisia Europeană. Din acel moment, discursul politic comunitar a tins să înlocuiască termenul sărăcie cu sintagma excluziune socială ca noțiune centrală, cu o arie de cuprindere mult mai largă. În literatura de specialitate, precum și în programele politice, o definiție care ni se pare a fi completă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
confruntă societatea îl au asupra familiei, terapeuții narativi nemaifiind de acord cu aserțiunile conform cărora problemele aparțin indivizilor (așa cum afirmau psihanaliștii) sau familiilor (așa cum consideră terapeuții sistemici - Freedman, Combs, 1996). Terapeuții narativi îi ajută pe oameni să se separe de discursurile dominante, adesea toxice, existente în societate, internalizate de către aceștia și care nu mai lasă spațiu pentru povești de viață alternative (Freedman, Combs, 1996). Ea vine să completeze procesul de distribuire a responsabilităților pentru probleme. Astfel, așa cum afirmă Freedman și Combs
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
perspectiva cărora ea reprezintă, mai curând, un set de practici 5. Nu în ultimul rând, limbajul poate fi un loc privilegiat în care ideologia își manifestă prezența, câtă vreme teoriile contemporane conferă o poziție centrală acestui concept din perspectiva analizei discursului: "Regulile, regularitățile și principiile oricărei ideologii potrivit acestei linii de argumentare contemporane derivă nu atât de mult din intențiile ideologilor (adică din valorile și credințele lor), ci mai curând din normele lingvistice în spiritul cărora ei sunt formați. Este imposibil
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"33. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare, este, în realitate, o prelungire a funcției sale integratoare. În opinia mea, atunci când
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
nicio certitudine că sistemul de idei care acuză ideologia de falsificare a realității nu este el însuși ideologic. În termeni generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez le consideră justificate: "Care este statutul epistemologic al discursului despre ideologie, dacă orice discurs este ideologic? Cum poate acest discurs să se elibereze de propria sa expunere, de propria sa descriere? Dacă gândirea socio-politică este ea însăși dependentă de situația de viață a gânditorului, nu cumva conceptul de ideologie
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
idei care acuză ideologia de falsificare a realității nu este el însuși ideologic. În termeni generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez le consideră justificate: "Care este statutul epistemologic al discursului despre ideologie, dacă orice discurs este ideologic? Cum poate acest discurs să se elibereze de propria sa expunere, de propria sa descriere? Dacă gândirea socio-politică este ea însăși dependentă de situația de viață a gânditorului, nu cumva conceptul de ideologie este absorbit de propriul său
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a realității nu este el însuși ideologic. În termeni generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez le consideră justificate: "Care este statutul epistemologic al discursului despre ideologie, dacă orice discurs este ideologic? Cum poate acest discurs să se elibereze de propria sa expunere, de propria sa descriere? Dacă gândirea socio-politică este ea însăși dependentă de situația de viață a gânditorului, nu cumva conceptul de ideologie este absorbit de propriul său referent?"38. Punând în discuție premisele
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
metanarațiuni "lichefiate", acestea trebuie să se reinventeze. O cale de urmat în acest sens ar fi ca liberalismul, conservatorismul și socialismul să se elibereze de balastul utopic și mitologic, altfel spus, de "fantasmele politice" pe care le-au anunțat în discursul lor doctrinar, și să-și asume un statut pur ideologic 50. Pentru liberalism, un exemplu de "fantasmă" pare a fi, din acest punct de vedere, ideea statului minimal, deși este cert că exercițiile de limitare a puterii guvernamentale, pentru care
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de a treia precizare: presupunând, în mod evident, raportarea la toate aceste domenii de neevitat într-un asemenea context interesul meu este cel de a crea punți de legătură interdisciplinare cu spații ale cunoașterii cum sunt cele reprezentate de analiza discursului, psihologia socială, antropologia socială sau științele comunicării. Consider că, luând în calcul atât aspectele cognitive și epistemologice ale ideologiei, cât și pe cele teoretico-politice, sociale, simbolice ori discursive, dezvoltarea ulterioară a unei teorii integrate a ideologiei se poate transforma dintr-
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o parte, la nivelul imaginarului social împărtășit de o societate și la nivelul practicilor instituționalizate (formal sau informal) ale acesteia, dar și la nivelul membrilor individuali ai comunității, grație existenței contextului epistemic invocat. Acesta din urmă asigură atât posibilitatea unui discurs inteligibil și coerent la nivel comunitar, cât și condițiile necesare adaptării fiecărui individ la viața socială. Putem înțelege, drept urmare, că, deși este eminamente un produs colectiv, ideologia poate fi asumată individual, prin raportare la elementele sale fiecare membru al comunității
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
instituite în baza sa, modul în care este construit înțelesul social și cunoașterea socială ca atare. Noile elemente apărute ca urmare a schimbării sociale penetrează sistemul ideologic de credințe, configurează noi practici social și se reproduc, la rându-le, prin discurs. Ceea ce rămâne constant este, dacă vreți, arhitectura ideologică a acestui proces. Dincolo de aceasta însă, avem de-a face cu un model evolutiv, a cărui aplicabilitate în forma analizei ideologice a societății în general, a cunoașterii sociale în particular este posibilă
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
publice care să asigure cunoașterea situației și a nevoilor fiecăruia, reglementarea tuturor activităților în direcția cea mai favorabilă scopurilor lui". Distincția de mai sus a fost pusă în evidență, pentru prima dată, de filosoful politic Benjamin Constant, într-un celebru discurs din 1819, a fost apoi redată într-o carte (Despre libertate la antici și la moderni, fiind preluată și teoretizată în secolul al XX-lea de către Isaiah Berlin, în eseul său intitulat " Două tipuri de libertate", din cartea Four Essays
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sale, pentru că și-a restabilit putința de a se bucura de soare și libertate? Trebuia să-l felicit pe hoțul la drumul mare și pe ucigaș, atunci când a scăpat din închisoare, pentru că și-a recăpătat drepturile naturale?" Un astfel de discurs evidențiază atitudinea pe care o adoptă orice conservator față de noutatea radicală, pe care o respinge, preferând schimbarea atunci când ea survine ca o necesitate de adecvare a individului sau societății la acele situații particulare problematice. Deși nu deține un cuprins programatic
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]