44,063 matches
-
un nejustificat și supărător deranj. În septembrie, după ce instanța electorală a respins solicitările PRD de renumărare a voturilor, s-a înregistrat cea mai înaltă cotă a retoricii populiste. López Obrador s-a alăturat suporterilor strânși în piața Zócalo. Într-un discurs din 31 august, atunci când partidul său se pregătea să-l impiedece pe președintele Fox să rostească discursul despre starea națiunii în fața congresului (lucru care s-a întâmplat doar de trei ori în ultimii 180 de ani), López Obrador, adresându-se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
voturilor, s-a înregistrat cea mai înaltă cotă a retoricii populiste. López Obrador s-a alăturat suporterilor strânși în piața Zócalo. Într-un discurs din 31 august, atunci când partidul său se pregătea să-l impiedece pe președintele Fox să rostească discursul despre starea națiunii în fața congresului (lucru care s-a întâmplat doar de trei ori în ultimii 180 de ani), López Obrador, adresându-se celor care îi cereau să accepte victoria lui Calderón, a lansat celebra formulă: "la naiba cu instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-și redirecționa agenda de la tema sa de campanie (locurile de muncă) spre tema lui López Obrador: cei săraci pe primul loc. Pe 6 septembrie, la scurtă vreme după ce Tribunalul Electoral Federal l-a declarat președinte ales, Calderón a ținut un discurs în care a declarat că va face din combaterea sărăciei principala prioritate (Enriquez, 2006b). George Grayson, autorul unei biografii critice consacrată lui López Obrador afirmă că: "Mesianicul Andrés Manuel López Obrador a făcut un mare serviciu poporului său. (...) a bagat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sale de contestare, precum s-a înșelat și în privința sprijinului electoral de care credea că se bucură înainte de alegeri. O altă teorie pleacă de la ipoteza potrivit căreia acțiunile lui López Obrador de după alegeri reflectă un calcul rațional. Distincția clară între discursurile sale destinate mass-mediei și cel rostite în piețele publice, demonstrează că acesta s-a folosit strategic de retorica populistă, fără legătură cu opiniile sale personale. Acest argument mai afirmă că el s-a comportat cu moderație când era la putere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
PRD în 1989 a fost fiul lui Lázaro, Cuauhtémoc Cárdenas, care a adus din PRI mai mulți politicieni asociați cu aripa cardenistă, printre care și López Obrador. Retorica lui Cuauhtémoc Cárdenas era similară cu cea a tatălui său. Analizele de discurs afirmă că "decizia lui de a candida demonstrează puterea discursului populist, putere neglijată de administrațiile tehnocratice succesive" (Castro Rea et al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a adus din PRI mai mulți politicieni asociați cu aripa cardenistă, printre care și López Obrador. Retorica lui Cuauhtémoc Cárdenas era similară cu cea a tatălui său. Analizele de discurs afirmă că "decizia lui de a candida demonstrează puterea discursului populist, putere neglijată de administrațiile tehnocratice succesive" (Castro Rea et al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu cea a tatălui său. Analizele de discurs afirmă că "decizia lui de a candida demonstrează puterea discursului populist, putere neglijată de administrațiile tehnocratice succesive" (Castro Rea et al., 1990: 276). La început baza PRD a fost atrasă de acest discurs. În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează Freidenberg, "marginalizarea și excluderea socio-economică reprezintă scenariile ideale pentru emergența populismului" (2007: 45). În ciuda unei revoluții, a existenței unui partid hegemonic care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politici au depus eforturi pentru a dirija atenția guvernului către problemele celor săraci, și asta atât datorită poziției lor ideologice comune, cât și populismului ca atare. Atunci când au deținut o funcție publică, ambii au adoptat o retorică populistă moderată comparativ discursurile rostite în calitate de candidați sau de lideri de partid. La sfârșitul mandatului de primar, la fel ca López Obrador, Cárdenas s-a hotărât să candideze la prezidențiale, a controlat majoritatea din Adunarea Legislativă și a dispus de o autoritate mai redusă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
61% dintre suporterii PRD (perredistas) îl preferau AMLO drept potențial candidat la alegerile din 2012, comparat cu 17% care îl preferau pe principalul sau adversar, primarul în funcție al Mexico City. 5.4 Efecte de durată ? La o primă privire, discursul populist al lui López Obrador pare să fi lăsat puține urme durabile. Încrederea în Institul Federal (IFE) a rămas la cote înalte. Potrivit Studiului privind cultura politică și practicile cetățenești (ENCUP), în 2008, IFE se situa printre instituțiile care, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
creștere ușoară față de datele ENCUP din 2005. În 2005, 42% dintre respondenți considerau că Mexico era o democrație, în 2008, doar jumătate mai credea acest lucru. Pe de altă parte, PRD a suferit o lovitură serioasă, fapt care arată că discursul populist nu a reușit să găsească coarda sensibilă a societății mexicane. În 2006, 70% dintre cetățeni se identifica cu PRD, în 2007, doar 13%. În 2010, media a oscilat în jurul lui 10% (Consulta Mitofsky, 2010). În 2006, 38% dintre cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației decât populismul aflat în opoziție, dar și ipoteza 5, care spune că populismul în opoziție, chiar și în democrațiile neconsolidate are efecte pozitive limitate. De altfel, acest capitol semnalează relevanța a trei factori suplimentari care stabilesc gradul în care discursul populist poate reprezenta o amenințare la adresea calității democrației, fie că acesta este în opoziție sau la guvernare. Primul factor privește măsura în care populisții se bucură de un larg suport electoral. În timpul administrației lui AMLO, faptul de a controla
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
42,6% și, respectiv, 44,9% din voturi. Evident, FPÖ și facțiunea sa, BZÖ, au avut în ultimii ani un impact semnificativ asupra sistemului de partide din Austria și a componenței guvernelor. Impactul acestor două partide populiste de dreapta asupra discursului public și intrarea lor la guvernare au ridicat întrebarea dacă ele reprezentau totuși o amenințare sau un remediu pentru calitatea democrației austriece. Această întrebare pare cu atât mai relevantă, cu cât "vechiul" (înainte de 1986) FPÖ fusese cândva rezervorul foștilor naziști
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că o organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe (2005a: 56-9, 65-8) a criticat sancțiunile, cum ar fi măsurile de excludere a FPÖ de la guvernare până în 2000, considerându-le expresia moralizării discursului politic. Populismul de dreapta nu a fost combătut pe cale politică, ci a fost condamnat din punct de vedere moral și diabolizat. În locul efortului de înțelegere a cauzelor succesului FPÖ (și a altor partide populiste de dreapta), s-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
succesului FPÖ (și a altor partide populiste de dreapta), s-a făcut o separație între "noi" - "democrații cei buni" - și "ei" - "extrema dreaptă cea rea". Conform acesteia, democrația nu este pusă în pericol de populiștii de dreapta, ci de un discurs moral care evită confruntarea politică necesară cu aceștia. În privința tratamentului aplicat minorităților naționale, refugiaților și imigranților, evaluarea pozitivă a "înțelepților" trebuie nuanțată în lumina evoluțiilor ulterioare. În Carintia, dreptul constituțional al minorității slovene la plăcuțe locale bilingve a fost ignorat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doar FPÖ-BZÖ. Pe de altă parte, comportamentul lor nu a contribuit totuși la coagularea unor atitudini mai bune. 6.5 Efectele FPÖ/ BZÖ asupra democrației provinciale: cazul Carintiei Haider și FPÖ, partidul său (din 2005, BZÖ), nu a influențat doar discursul politic, politicile și calitatea democrației la nivel național, dar și la nivel provincial, cu precădere în Carintia. Acolo, Haider a folosit cu mare succes chestiunea imigrației și pretențiile minorității slovene de a avea tăblițe bilingve pentru a câștiga majoritatea relativă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului). Cu toate că ambele părți ale acestei dualități
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
64 de locuri din 167 din adunarea națională. Sursa: Political Database of the Americas, Georgetown University, la: http://pdba.georgetown.edu și Consejo Nacional Electoral (CNE), Gobierno de Venezuela, la: http://www.cne.gov.ve/estadisticas. 7.2 Ideologia și discursul populist sub Chávez Farmecul lui Chávez și discursul care l-a însoțit formează un populism de sorginte mai veche, conform termenilor dualiști prin care Laclau (2005) l-a definit. În mod sigur, chavismul corespunde concepției ideologice minimale despre populism schițate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Sursa: Political Database of the Americas, Georgetown University, la: http://pdba.georgetown.edu și Consejo Nacional Electoral (CNE), Gobierno de Venezuela, la: http://www.cne.gov.ve/estadisticas. 7.2 Ideologia și discursul populist sub Chávez Farmecul lui Chávez și discursul care l-a însoțit formează un populism de sorginte mai veche, conform termenilor dualiști prin care Laclau (2005) l-a definit. În mod sigur, chavismul corespunde concepției ideologice minimale despre populism schițate de Mudde și Rovira Kaltwasser în introducere, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
venezuelenă, el și-a înăsprit tonul odată cu lovitura de stat cu ajutorul armatei susținută fățiș de Washington și care l-a scos din funcție pentru scurt timp în 2002. După aceea, presupusele conspirații americane au jucat un rol foarte important în discursul de tip chavist despre dușmanii de dinăuntru și de dinafară, care căutau să-i saboteze Revoluția Bolivariană. De la bun început, Chávez și-a conceput atacul la adresa establishmentului în termeni revoluționari, în conformitate cu noțiunea sa de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că statul ar trebui să încurajeze producătorii privați de talie mică și mijlocie, el a refuzat să privatizeze serviciile sociale și compania națională de petrol, argumentând faptul că sectoarele strategice ale economiei ar trebui să rămână în proprietatea statului. Deci discursul chavist timpuriu nu a promis să înlocuiască neoliberalismul cu o viitoare alternativă socialistă. În loc de asta, discursul s-a tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să privatizeze serviciile sociale și compania națională de petrol, argumentând faptul că sectoarele strategice ale economiei ar trebui să rămână în proprietatea statului. Deci discursul chavist timpuriu nu a promis să înlocuiască neoliberalismul cu o viitoare alternativă socialistă. În loc de asta, discursul s-a tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum cu etatismul rentier alimentat de câștigurile din petrol al Venezuelei din timpul duopolului AD-COPEI de dinainte de trecerea la neoliberalism la sfârșitul anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins, 2010a: 83), atunci când guvernul lui Chávez s-a stabilizat politic și economic după o serie de confruntări care au amenințat regimul la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prea clar dacă Chávez s-a radicalizat din cauza acestor confruntări sau dacă - supraviețuind și învingând opoziția la fiecare pas - s-a simțit foarte sigur pe sine și și-a dat pe față preferințele. Este limpede însă că miezul economic al discursului ideologic al lui Chávez s-a schimbat după 2004 și măsurile socio-economice publice s-au deplasat spre stânga, numărul naționalizărilor a crescut, programele sociale sau misiones s-au extins și au fost create structuri comunale care se autoguvernau, în paralel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din 1998 a lui Chávez a fost promisiunea de a convoca o adunare constituantă a cărei menire să fie reconfigurarea instituțiilor democratice venezuelene, iar proaspătul președinte s-a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret, prin care comanda organizarea unui referendum popular consultativ pe tema convocării unei adunări constituante. Deși la referendumul din luna aprilie au participat doar 37,8% dintre persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în favoarea președintelui. Doar timpul ne poate spune dacă Chávez va păstra această competiție deschisă și dacă opoziția va continua să câștige puncte. Concluzie Cazul venezuelen susține multe dintre ideile despre populism menționate în introducerea la acest volum. Chavismul demonstrează cum discursul populist moralizator poate polariza societatea în tabere opuse și cum anume superficiala sa ideologie de centru poate completa și susține influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul ajuns la putere poate avea efecte profunde asupra instituțiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]